Închinarea de luni dimineaţă…

Ceea ce faci zilnic pentru Dumnezeu

rămâne pentru eternitate!

Te aşteaptă o nouă săptămână încredete în tot ce faci în braţul Său puternic! Pentru că toate lucrurile sunt sub controlul său de Tată!

„Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înoiesc în fiecare dimineaţă…”     Plângerile lui Ieremia 3.22-23

„Because of the Lord`s great love we are not consumed, for his compassions never fail. They are new every morning…”  Lam. 3.22-23

Hai la închinare…

„Cântaţi lui Dumnezeu, cântaţi! Cânaţi Împăratului nostru, cântaţi! Căci Dumnezeu este împărat peste tot pământul: cântaţi o cântare înţeleaptă!” Ps.47.6-7

Lumina Lumii, prezenţă divină / Ajută-mă să înţeleg,

Cât de frumos ne-ai creat pentru Tine / Speranţă ne-ai dăruit.

Toată închinarea, toată adorarea / Ţie-ţi dăruiesc,  O, Domnul meu.

Numai Tu eşti veşnic, numai tu eşti vrednic / Doamne numai Tu eşti minunat!

Rege etern ce domneşti sus în Ceruri / La dreapta lui Dumnezeu,

În umilinţă venit-ai în lume / Din dragoste Te-ai jertfit

Cum să-nţeleg cât Te-a costat să ierţi deplin al meu păcat.

„Sing praises to God, sing praises; sing praises to our King, sing praise. For God is the King of all the earth; sing to him a psalm of praise.” Psalms 47.6-7

Fă-ţi timp… de Traian Dorz

În trecerea grăbită prin lume, către veci,

Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!

Fă-ţi timp, să vezi durerea şi lacrima arzând,

Fă-ţi timp, să poţi, cu milă, să le alini, trecând.

Fă-ţi timp pentru-adevăruri şi adânciri în vis,

Fă-ţi timp pentru cântare cu sufletul deschis,

Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lâng-un izvor,

Fă-ţi timp s-auzi ce spune o floare, un cocor.

Fă-ţi timp s-aştepţi din urmă când mergi cu slăbănogi,

Fă-ţi timp pe-un munte, seara, stând singur să te rogi,

Fă-ţi timp să stai cu mama şi tatăl tău bătrâni,

Fă-ţi timp de-o vorbă bună şi-o coajă pentru câini.

Fă-ţi timp să stai aproape de cei iubiţi, voios,

Fă-ţi timp să fii şi-al case-i în slujba lui Cristos,

Fă-ţi timp să guşti frumseţea din tot ce e curat,

Fă-ţi timp, căci eşti de taine şi lumi înconjurat.

Fă-ţi timp de rugăciune, de post şi meditări,

Fă-ţi timp de cercetarea de fraţi şi de-adunări,

Fă-ţi timp şi-adună-ţi zilnic din toate câte-un pic,

Fă-ţi timp, căci viaţa trece şi când nu faci nimic.

Fă-ţi timp lângă Cuvântul lui Dumnezeu să stai,

Fă-ţi timp, căci toate-acestea au pentru tine-un grai,

Fă-ţi timp s-asculţi la toate, din toate să înveţi,

Fă-ţi timp să dai vieţii şi morţii tale preţ.

Fă-ţi timp acum, că-n urmă zadarnic ai să plângi;

Comoara risipită a vieţii, n-o mai strângi.

O meditaţie…

De prea multe ori iubim lucrurile şi folosim oamenii, când ar trebui să folosim lucrurile şi să iubim oamenii.

„Dar cine are bogăţiile lumii acesteia, şi vede pe fratele său în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu? Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul.”

1 Ioan 3.17-18

„But if anyone has enough to live well and sees a brother or sister in need and refuses to help – how can God’s love be in that person? Dear children, let us stop just saying we love each other; let us really show it by your actions.”

1 John 3.17-18

Marea Trimitere . . . valabilă azi!

Nu ştiu, dar de câteva zile mă frământă destinul celor din jurul meu pentru că sunt tot mai mulţi cei care aleargă grăbiţi spre iad.

Mă întreb oare noi ca şi creştini ce am făcut cu „Marea Trimitere” a lui Cristos? Aş vrea aşa de mult să vedem această trimitere nu ca pe o bucată de hârtie scrisă în faţa noastră, ci să vedem pe Isus stând în faţa noastră şi spunând: „Mergeţi! . . . Eu sunt cu voi.”

Să presupunem că Isus v-ar fi adresat personal aceste cuvinte, cum aţi fi reacţionat? Să presupunem că Isus ar vorbi fiecăruia dintre noi şi ne-ar spune „Du-te în toată lumea şi propovăduieşte Evanghelia la orice făptură.” Ce aţi face? Aţi continua să trăiţi preocupaţi de o afacere sau de alte probleme care ne înconjoară? S-au v-aţi strădui mai mult să-L mărturisiţi pe Cristos?

Poate te întrebi dacă mai este relevant astăzi un astfel de subiect, aş vrea să-ţi spun dragule că însă-şi existenţa noastră trebuie să fie marcată de „Marea Trimitere”. Un creştin este un martor. Creştinnii sunt oamenii care vorbesc tot timpul despre Cristos.

„Afacerea” creştinului este de al mărturisi pe Domnul său.

„Marea Trimitere” nu este obţională! Domnul nu întreabă: „n-ai vrea să mă ajuţi? sau aş vrea să te invit” El spune „Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână, pentru că orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.” Ioan 15.16

Isus nu vorbea despre chemarea la mântuire ci mai de grabă despre chemarea la slujire. Chemarea lui Dumnezeu la slujire este foarte mare, „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învâţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.” Matei 28.19-20

Această chemare este valabilă azi. Dacă Isus ar apărea azi ne-ar vorbi cred că El ar spune acelaş lucru. El nu s-a schimbat.

Am ajuns la concluzia că poate noi aşteptăm ceva nou de la Domnul, dar el vine din nou şi ne spune că nu are secrete faţă de noi. Porunca Sa este simplă: „MERGEŢI!”

Noi avem „verde” de la Dumnezeu.

SĂ MERGEM!

Care este cea mai grea trecere?

Mulţi dintre noi încercăm să ne dam cu parerea care ar fi cea mai grea trecere în viaţă, dacă întrebi un copil îţi va spune că cea mai grea trecere este atunci când trebuie să treacă de la stadiul copilăriei la cel al adolescenţei, sau un tânar îţi va spune că atunci când el trebuie să lase tinereţea pentru o viaţă matură. Dacă mergi şi întrebi pe cineva care este privat de libetate îţi va spune că atunci când şi-a pierdut libertatea a fost cea mai grea trecere. Dar în cele ce urmează aş vrea să vedem că cea mai grea trecere este atunci când trebuie să lasi lumea şi să treci de partea lui Dumnezeu.

Dacă ne uităm la una din trecerile pe care ucenicii Domnului Isus le-au avut putem să vedem ce spune evanghelistul Matei în 14.22-36, că nu este uşor să treci dintr- parte în alta a mării. Într-o parte era părtăşie, iarbă verde, viaţă liniştită, confortabilă (Matei 14.13-21), dincolo peste mare era cu totul altceva, bolnavi, muncă, dispută cu puterea întunericului (Matei 14.35-36).

Dar dacă am spus că este greu să treci de partea Domnului Isus atunci haideţi să vedem cateva piedici în calea trecerii.

  1. NEASCULTAREA (Matei 14.22) La creaţie am fost creaţi ascultători, dar neascultarea Îl face pe Dumnezeu duşmanul nostru. Dumnezeu spune pocăieştete, diavolul spune fi religios.
  2. NECREDINŢA (Matei 14. 28, 31) Este cea ce ne face să nu fim placuţi înaintea lui Dumnezeu (Evrei 11.6). Măsura credinţei noastre este dată de aproprierea sau depărtarea de Domnul Isus. Există o diferenţă între încredere şi încredinţare, oamenii u încredere în bunătatea lui Dumnezeu, în dragostea Lui, dar ei nici o dată nu şi-au încredinţat viaţa în mâinile Lui.
  3. PREJUDECĂŢIILE (Matei 14.25, 26). Oamenii care privesc în jur şi vad atâta durere, boală şi moarte şi se întreabă dacă este Dumnezeu de ce toate acestea? Uită două lucruri, toate acestea sunt consecinţa păcatului şi în lumea aceasta mai domneşte încă diavolul. Prejudecăţi, trebuie să-mi schimb religia? Nu, dar trebuie să-i dau preţ,  să-i dau valoare şi cea ce dă valoare credinţei mele este Mântuitorul nostru Isus Cristos.
  4. O FURTUNĂ DEZLĂNŢUITĂ. O furtună care nu a început pe cale naturală dar a fost oprită de Domnul Isus. O furtună pornită de cel rău mai devreme sau mai târziu va intra sub controlul lui Dumnezeu.

Şi acum când mă gândesc să îchid meditaţia mea aş vrea să mai spun că oamenii vor fi judecaţi nu pentru ce au făcut în lume ci vor fi judecaţi pentru ce nu au făcut NU AU TRECUT DE PARTEA LUI DUMNEZEU.