Fapte, Fapte, Fapte…

Biblia are multe despus cu privire la fapte. Fără îndoială, toţi facem ceva; şi fie că ne place sau nu, faptele noastre vorbesc pentru noi! faptele nu se pot preface – ele sunt ceea ce sunt! Cântărite, ele dau adevărata noastră greutate.

Fapte rele. Toţi dintre noi le avem. „Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre, şi eram din fire copii ai mâniei,caşi ceilalţi” (Ef. 2.3) Ceea ce am lăsat noi în urmă grăieşte pentru noi. Un lup poate purta blană de oaie, dar el  nu poate fi oaie.

„Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.” (Iacov 3.16) Acestea sunt urmele firii noastre decăzute, faptele firii sunt prezentate în Galateni 5.19-21, identitatea lor este clară şi este evident că ele poartă amprenta Satanei.

Fapte moarte. Biblia ne vorbeşte de două ori despre faptele moarte. În Evrei 6.1 ni se vorbeşte de „pocăinţa de faptele moarte, şi a credinţei în Dumnezeu.” Remediul pentru faptele moarte este credinţa în Dumnezeu. Evrei 9.14 ne spune că sângele Domnului Isus va „curăţi cugetul vostru de faptele moarte ca să slujiţi Dumnezeului celui viu!”

A-L sluji pe Dumnezeul celviu este rezultatul firesc alunui cuget curăţit. Un cuget astfel curăţit, recunoaşte că mântuirea nu este câştigată prin fapte, ci este dobândită prin credinţa în Dumnezeul cel viu.

Faptele firii sunt ca o paraşută care nu se deschide, strălucirea lor poate să înşele, dar ele nu pot mântui!

Fapte bune. Faptele bune nu sunt rădăcina, rodul mântuirii. „Căci noi suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Christos Isus pentru fapte bune, pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele.” (Ef.2.10)

O făptură nouă nu poate fi câştigată prin fapte bune! Înainte ca faptele bune săfie posibile, naşterea din nou este esenţială şi obligatorie. Doar după ce am fost „născuţi …din Dumnezeu” (Ioan 1.13) ceea ce se face în noi, prin Isus Christos, poartă sigiliul oficial oficial al faptelor bune. Ele trebuie să fie roade ale Duhului (Gal. 5.22-23), restul ste praf în vânt, paie trecătoare.

Fapzele bune nu pot aduce mântuirea, ci invers, mântuirea este cea care are ca rezultat faptele bune. Roadele sunt testul şi dovada mântuirii, mârturia harului divin mântuitor care lucrează în om. Numai în şi prin Christos poate fi omul „pregătit” şi „cu totul destoinic pentru orice lucrare bună (2Tim. 2.21; 3.17)

„Dumnezeul păcii, care prin sângele legământului celui vecinic, a sculat din morţi pe Domnul nostru Isus, marele Păstor al oilor să vă facă desăvîrşiţi în orice lucru bun, ca să faceţi voia Lui, şi să lucreze în noi ce-I este plăcut, prin isus Hristos. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.” (Evrei 13.20-21)