Popas în pragul lui…2010

Iată-ne ajunsi, pe nesimţite, în pragul anului 2010. A mai trecut un an din viaţa noastră. Timpul se scurge mai încet pentru unii, mai iute pentru alţii, fără nici o oprire şi iată că ne trezim dintr-o dată intraţi în alt an. O dată cu trecerea timpului trece însă şi viaţa noastră, iar roata vieţii nu se întoarce niciodată înapoi. Aşa cum spunea Bach: „Timpul este cel mai preţios dar al lui Dumnezeu despre a cărui întrebuinţare vom avea de dat socoteală înaintea măreţului tron ceresc.”

Cum va arăta anul 2010 este greu de prevăzut. Din pragul ce ne desparte anul 2009 de anul 2010 să ne ridicăm ochi spre Domnul, pentru a-I mulţumi de tot binele ce ni l-a făcut şi să ne încredinţăm în mâinile Sale frâiele vieţii noastre pentru mai departe; să ne rezemăm pe Domnul cu toată nădejdea, cu toate problemelece le avem.

La început de an oamenii obişnuiesc să-şi facă tot felul de urări de fericire. De regulă fiecare se gânseşte la fericirea lui personală, pretinzând ca alţii să facă totul pentru ca ei să fie fericiţi şi să le meargă bine. Diderot spunea însă că „omul cel mai fericit este acela care face fericit pe alţi oameni.”

La început de an să ne propunem să facem fericiţi pe alţii. Aceasta să ne fie deviza noastră pentru anul 2010. Ce înseamnă aceasta:

1. Să încetăm să mai fim egoişti. Omul din fire este egoit şi rece faţă de nevoile celor din jur. Noi însă, în calitate de copii ai lui Dumnezeu, trebuie să fim total diferiţi în raport cu cei din jur.

2. Să înţelegem că fericirea şi mulţumirea noastră atârnă de fericirea şi mulţumirea altora. Nimeni nu-şi poate clădi fericirea pe mormântul altuia. Nimeni nu poate fi fericit şi mulţumit cauzând nefericire altora. De fapt ce este fericirea? Fericirea este o stare sufletească înălţătoare, de linişte lăuntrică, de pace a conştiinţei, de mulţumire pentru datoria împlinit şi de binele făcut altora. „Fericirea nu stă în turme sau în aur; locaşul ei este în sufletul nostru” – spunea Democrit.

3. S-ar putea ca anul care vine să fie ultima şansă, ultima ocazie de a ne face datoria creştină pe pământ, de a face pe alţii fericiţi. Zilele noastre sunt rânduite de Dumnezeu. niciodată nu se ştie care va fi ultima pâine ce o mâncăm sau ultimul pahar cu apă ce-l bem în lumea aceasta. Nesiguranţa vremelniciei noastre pe pământ ar trebui să contribuie la creşterea înţelepciunii noastre. „Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor, este priceperea.” Prov. 9.10

4. Atunci când ne vom sfârşi călătoria pe pământ, va conta numai dacă ne-am străduit să facem pe alţii fericiţi. Nu va conta cât şi de câte ori am fost noi fericiţi şi mulţumiţi. Va conta numai aportul şi ostenelile ce le-am dat pentru a realiza binele în folosul altora.

Din pragul anului 2010 să privim la Domnul; să ne predăm viaţa în mâna Lui şi să zicem: „Învaţă-mă să fac voia Ta, căci Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă călăuzească pe calea cea dreaptă!” Ps. 143.10

Îţi mulţumim pentru 2009

„Vedem cum ni se duc anii ca un sunet…” -constată omul lui Dumnezeu,Moise în Psalmul 90.9. Horaţiu spunea: „Anii care trec ne răpesc mereu câte ceva.”

Pe cineva sau câte ceva am pierdut şi noi în anul care se scurge peste câteva ceasuri, dar aş vrea să nu uităm şi ce-am câştigat, să nu uităm binefacerile Domnului (Ps.103.2) de care am avut parte. Şi unele şi altele trebuie să ne apropie mai mult de Dumnezeu. „Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă” 2Corinteni 4.17

Cred că acum la cumpăna dintre ani putem să spunem şi noi ce spunea psalnistul în Psalmul 100:

„Strigaţi de bucurie Către Domnul, toţi locuitorii pământului!  Slujiţi Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie înaintea Lui. Să ştiţi că Domnul este Dumnezeul El ne-a făcut, ai lui suntem: noi suntem poporul Lui şi turma păşunei Lui Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui!      Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele.  Căci Domnul este bun: bunătatea Lui ţine în veci, şi credincioşia Lui din neam în neam!”

Americanii au o zi de mulţumire care a fost decretată prin decret prezidenţial de către Abraham Lincoln în anul 1863 ca ultima zi de joi din luna noiembrie, zi in care poporul trebuie să se întoarcă cu mulţumire către Dumnezeu. Dar trebuie să aven un decret prezidenţial ca să-I mulţumim lui Dumnezeu? Tot ce suntem şi tot ce avem se datorează lui Dumnezeu, dacă am ajun în această ultimă zi a anului 2009 este doar datorită dragostei, milei, bunătăţii lui Dumnezeu.

Acum la sfârşitul lui 2009 cred că este bine să venim şi să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru tot ce a însemnat anul 2009 pentru noi şi pentru familiile noastre.