Nişte maxime frumoase…

  • Un adevărat misionar al Domnului este un om care stă în locul lui Dumnezeu, ca să facă lucrarea lui Dumnezeu, în maniera lui Dumnezeu şi doar spre slava lui Dumnezeu!
  • Cheltuieşte mai puţin decât câştigi şi nu vei avea niciodată datorii
  • Mama este singura fiinţă capabilă să-şi împartă iubirea între cei zece copii ai ei şi totuş să i-o dea fiecăruia întreagă.
  • Nu te poţi pocăi prea repede, căci nu şti niciodată când va fi prea târziu.

Îndemn la rugăciune…

  • De multe ori Îl rugăm pe Dumnezeu să vină în mijlocul nostru, când de fapt El este deja acolo şi ne aşteaptă pe noi să-I recunoaştem şi să-I respectăm prezenţa. Cerşim să-I auzim glasul, deşi El ne-a vorbit deja şi deşi glasul Lui continuă să ne bată la urechi şi la inimă.
  • De prea multe ori, în rugăciunile noastre insistăm ca Dumnezeu să facă lucrări pe care El le-a făcut deja, sau pe care nu le poate face din cauza necredinţei noastre.
  • Când ne rugăm avem datoria şi privilegiul să aşteptăm ca Dumnezeu să ne răspundă. Uneori El spune: DA iar alteori: NU. De fiecare dată însă, trebuie să ştim ce ne-a răspuns şi să nu mai continuăm să insistăm degeaba.
  • Rugăciunea care îşi măsoară valoarea din mulţimea cuvintelor sau din numărul repetărilor este o rugăciune păgână, nu creştină.
  • Rugăciunile învăţate pe dinafară şi repetate mecanic, şi-au pierdut orice valoare şi orice necesitate.
  • Obişnuieşte-te să te retragi în fiecare zi deoparte, într-un loc liniştit – „cămăruţa ta” şi aşteaptă puţin până ce toate zgomotele şi toate preocupările încep să dispară şi caută să te laşi învăluit de prezenţa divină. Dă-te în întregime Domnului aşa cum eşti şi începe să trăieşti ceea ce eşti fără să-ţi mai pese de ceea ce spun cei din jur.
  • Caută-ţi un cerc restrâns de prieteni. Nu încerca să afli ceea ce nu-ţi este folositor. Evită să-ţi transformi mintea într-o bibliotecă publică, sau într-o colecţie de întâmplări. Învaţă să practici o continuă stare lăuntrică de rugăciune.
  • Hotărăşte-te să fi sincer, deschis şi smerit. Cere de la Domnul să-ţi dea iubire pentru toţi oamenii, la fel. Citeşte mai puţin dar citeşte doar lucruri de calitate care-ţi pot îmbogăţii viaţa lăuntrică. Aţinteşte-ţi privirea la Hristos, deprinde-te cu concentrarea spirituală.

Gânduri pentru predicatori…

  • Ca să aibă efect o predicare trebuie să fie plină de viaţă, trebuie să avertizeze, să încurajeze; trebuie să fie apelul proaspăt adresat de Dumnezeu unei anumite mulţimi prezente. Atunci şi numai atunci, predica se transformă în mesaj profetic, iar predicatorul devine el însuş o verigă în lanţul de profeţi ai vremii.
  • Noi nu suntem diplomaţi, ci profeţi, iar mesajul nostru nu este un compromis, ci un ultimatum.
  • Noi, cei care propovăduim Evanghelia, nu trebuie să ne vedem pe noi înşine ca pe nişte soli trimişi să stabilească bune relaţii între Hristos şi lume.
  • Predicatorul care propovăduieşte adevărul, căutând să-l aplice la viaţa cotidiană a ascultătorilor săi, va simţi pe propria lui piele spinii şi cuiele crucii. Un astfel de predicator va duce o viaţă grea – dar va fi încununat cu slavă.
  • Prima lecţie pe care trebuie să o înveţe cel ce vrea să predice bine este să se roage bine.
  • Rugăciunea trebuie să fie fără încetare, predicarea, numai din când în când.
  • Nici un om nu ar trebui să stea înaintea oamenilor în biserică, dacă nu a stat mai întâi înaintea lui Dumnezeu îngenunchiat în rugăciune.
  • Adevăratul mesager al lui Dumnezeu nu este de obicei un om de succes, cel puţin nu în felul în care oamenii măsoară succesul.

Cugetări despre Biblie…

  • Biblia nu este un scop în sine, ci un mijloc de a-i aduce pe oameni în comunicare şi comuniune cu Dumneze.
  • Orice mă desparte de Biblie îmi este un duşman declarat, oricât de nevinovată i-ar fi înfăţişarea.
  • Dacă vrei să-L cunoşti pe Dumnezeu, vino repede să-I auzi glasul care-ţi vorbeşte prin Scriptură. Nu deschide această carte cu sentimentul că vei putea să o stăpâneşti şi să o interpretezi după plăcere. Ea este mai mult decât un obiect de hârtie; este un glas, este un Cuvânt care ţi se adresează, este vocea clară şi inconfundabilă a Dumnezeului celui viu.
  • Scopul Bibliei este acela de a-i aduce pe oameni la hristos, de a-i face sfinţi şi de a-i pregăti pentru cer. În aceasta, ea este unică printre cărţile lumii şi îşi împlineşte menirea oriunde şi ori de câte ori este citită cu credinţă şi aplicată cu credincioşie.

Cugetări despre ADEVĂR…

  • „Cine nu crede cum trebuie Adevărul, acela are o credinţă închipuită” Maxim Mărturisitorul
  • „După cum nu este cu putinţă să avem înţelegerea celor văzute dacă avem ochii tulbuti, tot aşa nu putem să cunoaştem Adevărul lui Dumnezeu dacă inima ne este tulburată de păcat.” „Unde este vorba de Adevăr noi nesocotim toate şi ne uităm numai la El” Vasile cel Mare
  • „Obiceiul fără Adevăr nu este decât o veche greşală” Ciprian al Cartaginei
  • „Credinţa este începutul vieţii, dragostea este sfârşitul ei… legătura   dintre ele este Adevărul” Ignaţius al Antiohiei
  • „Nu mă bucur de cel ce vorbeşte mult, ci de cel ce spune Adevărul” Papias

Cercetare de sine

Cred că este foarte benefic pentru noi să ne cercetăm acum când deja aproape a trecut o lună din anul 2010, să ne cercetăm să vedem mergem înainte saă dăm înapoi în drumul nodtru spre Împărăţia lui Dumnezeu. Un test eficient cred că poate fi răspunsul nostru sincer la întrebările care urmează:

  • eşti acum un creştin mai bun decât în trecut sau ai pierdut râvna şi iubirea dintâi?
  • te rogi zi de zi şi petreci mai mult în prezenţa lui Dumnezeu?
  • citeşti şi cercetezi zi de zi Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu?
  • este conducerea Domnului un fapt adevărat în gândirea şi conştiinţa ta?
  • te duci la Casa Domnului ori de câte ori poţi şi consideri lucrul acesta ca o întâlnire cu Dumnezeu în Casa Lui?
  • în rugăciunile tale ascunse şi publice, te rogi şi pentru alţii?
  • iei parte activă la lucrul bisericii locale sau lasi lucrul acesta altora?
  • încerci din toate puterile tale să aduci un suflet în casa Domnului şi dacă se poate la Isus Hristos?
  • poţi să spui că dărnicia ta pentru biserică şi lucrul Domnului este „după câştigul tău”?
  • iubeşti Biserica tot aşa de mult „cum a iubit Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea”?
  • crezi în misiunea creştină „în Ierusalim, în iudea, în Samaria şi până la marginile pământului”?
  • ai încercat vreodată să mărturiseşti pe Domnul înaintea oamenilor şi să câştigi un suflet măcar pentru Hristos?
  • trăieşti în pace cu toţi membri din biserică sau faci parte din partide sau grupe de neamuri şi prieteni personali?

„Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă cercetaţi-vă” 2 Corinteni 13.5

Isus începutul şi sfârşitul

1. Isuse – taină de milenii, de adevăr şi nemurire

Eşti Dumnezeu fără margini deasupra vieţii peste fire

Oricât de mult aş vrea cu patos să-ţi înţeleg înţelepciunea

Nu pot pricepe înţelesul iubirii ce cuprinde lumea.

2. Eşti Începutul şi Sfârşitul creaţiei în lumi solare

Stăpânul tuturor şi Domnul cel Viu în Universul mare

Oricât de mult aş vrea în minte să pot pricepe Absolutul

Nu-l pot cuprinde niciodată, Tu eşti Olarul, eu sunt lutul.

3. Isuse, taină peste veacuri, ascuns în filele Scripturii

Îţi înţeleg umil Venirea şi glasul vieţii şi-al naturii

Căci tu cobori ca un Luceafăr din scrisul cel mai sfânt, în lume

Cu raze calde de speranţă, spre orice om, spre orice nume.

4. Ai coborât cândva spre mine, în chipul Tău ce dă lumina

Şi te-am văzut răbdând pe cruce, din spini pe frunte-aveai cununa

Şi blând mi-ai spus cu vocea care umplea de taină asfinţitul:

„Eu sunt Isus ce te iubeşte, sunt Începutul şi Sfârşitul!”

5. Atâtea taine ce păstrează, în chipul Tău ce dă lumină

Sunt perle, nestemate-n veacuri şi împletesc a Lui cunună

Dar tot ce nu cunoaştem încă, mâine le vom avea în faţă

Când va veni Isus din ceruri în marea, sfântă dimineaţă!

6. Luceafăr sfânt de nemurire, Luminător al veşniciei

Mă-nchin în faţa Ta Săpâne, şi Împărat al măreţiei

Căci Tu eşti Alfa – Începutul, zidirii lumii ancestrale

Şi eşti Omega sau Sfârşitul lucrării Maiestăţii Tale!

de, Gheorghe POPA

NICIODATĂ!

  • Niciodată nu voi mai spune: „NU POT” pentru că apostolul Pavel a spus: „Pot totul prin Hristos care mă întăreşte” Filipeni 4.13
  • Niciodată nu mă voi mai plânge că NU AM CE-MI TREBUIE, căci îmi aduc aminte că Pavel a spus că Dumnezeul lui (şi de ce nu şi al meu?!) „îngrijeşte de toate trebuinţele noastre după bogăţia Sa…” Filipeni 4.19
  • Niciodată nu vreau SĂ MĂ MAI TEM, când Cuvântul său ne spune: „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere…” 1Timotei 1.7
  • Niciodată nu voi mai lăsa pe Satana să aibă supremaţie asupra vieţii mele, căci apostolul Ioan spune: „Cel ce este în voi este mai mare decât cel de este în lume” 1Ioan 4.4
  • Niciodată nu voi mai admite înfrângeri când Dumnezeu ne-a asigurat că „ne poartă totdeauna în carul Lui de biruinţă în Hristos” 2Corinteni2.14
  • Niciodată nu mă voi mai îngrijora când apostolul Petru ne învaţă să aruncăm „asupra Lui toate îngrijorările” 1Petru 5.7

Falimentul nu este o pricină de a da înapoi!

Dacă astăzi privim în jurul nostru la toat ce se întâmplă, la toate emisiunile de la Tv vom vedea foarte multe critici, Guvernul nu face nimic, primarii nu dezăpezesc drumurile, cei de la ISU nu vin să ne doboare ţurţurii de la streşina caselor pentru că nouă ne este greu să ne urcăm, aşteptăm că tot alţii să ne facă toate. Aş vrea să vedem ceva acum în dreptul nostru al creştinilor activi, cei care vrem să facem ceva pentru Dumnezeu şi pentru cei din jurul nostru.

De obicei, cei mai aprigi critici sunt cei care nu fac nimic. Şi de multe ori ne este frică de cei care sunt în jurul nostru şi sunt critici şi atunci luăm decizia să nu mai facem nimic. Dar mai avem o frică care parcă este mai mare decât acea a criticilor şi anume ne este frică de faliment. Ne este frică că dacă facem ceva care este poate mai deosebit decât au făcut alţii până acum, ceva care este neobişnuit. Dar dacă am coborâ din corabia în care ne-am obişnuit ca apostolul Petru odinioară, aş încerca ceva deosebit?

OAMENILOR LE ESTE FRICĂ DE FALIMENT!

Aş vrea să vă încurajez dragi creştini în aceste vremuri foarte tulburi şi să vă spun, falimentul nu este o pricină de a da înapoi, ci falimentul pentru noi ca lucrători creştini trebuie să fie o motivaţie pentru a încerca din nou. În Proverbe 24.16 se spune: „Cel neprihănit de şapte ori cade, dar iar se ridică” .

Trebuie să încerci să ai curaj, să mergi înainte indiferent de circumstanţele vieţii. Aş vrea să vă dau doar două exemple concludente de oamenii care au persistat, au avut curaj, au ieşit din obişnuit.

Henry Ford. Toată lumea a auzit de maşina Ford. Istoria lui Henry Ford ne spune că a avut cinci falimente până când a reuşit să-şi pună firma pe picioare şi Ford să umple lumea. Cinci falimente bancare, dar as-a ridicat şi amers mai departe.

Johnas Solk. Este medicul american care a descoperit vaccinul antipoleomelitic în 1952. În istoria lui se spune că a falimentat de 200 de ori cu vaccinul său. Abia la compoziţia 201, vaccinul lui a reuşit.

De 200 de ori şi noi poate ne speriem de o simplă critică, sau de un simplu falimet pe care aşa îl percepem noi. Dar aş vrea să vă aduc aminte un mare adevăr pe care sunt sigur că îl cunoaşteţi si anume cu noi şi în noi este Duhul lui Dumnezeu! Dacă El este cu mine de poate să-mi fie frică? Cad, falimentez, mă ridic şi merg înainte pentru că El este lângă mine!

„Tată, iartă…”

„Iubiţi pe vrăjmaşii voştri… feceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri”. Matei 5.44-45

Catedrala din Cantebury, Anglia a fost distrusă de bombele germane în timpul ultimului război mondial. Când a fost reconstruită, s-a făcut o cruce din doi stâlpi carbonizaţi, recuperaţi din clădirea distrusă. S-a săpat pe ei o inscripţie care spunea: „Tată, iartă”. N-au îndrăznit să adauge pronumele care urmează în textul biblic: „Iartă-i” (adică „pe ei”) Luca 23.24, căci s-a socotit că era prea acuzator. Nemţii, erau ei, singurii vinovaţi? Britanicii n-aveau nimic pentru care să fie iertaţi?

noi ştim bine să deosebim vinovăţia altora şi am vrea să-i vedem în genuchi, umilindu-se şi cerând lui Dumnezeu iertare. În loc de a ne ruga lui Dumnezeu cu milă să-i ierte, am face mai bine să ne cercetăm pe noi înşine. Dacă o facem cu sinceritate, în prezenţa lui Dumnezeu, vom descoperii în noi necredincioşie, lipsă de dreagoste, de râvnă sau de devotament, mândrie ascunsă, atitudine lumească şi multe lucruri pe care Dumnezeu nu poate să le aprobe. Atunci în loc să spunem: „Tată, iartă-i”, vom spune cu o inimă mai smerită: „Tată, iartă-mă!”

Numai Domnul Isus putea să spună cu adevărat: „Tată, iartă-i”, pentru că El n-avea nimic pentru care trebuie să fie iertat.