Piatra… prin care vezi

Toată lumea ştie că printr-o piatră, fie ea albă sau colorată, fie provenind din albia unui râu sau dintr-o colecţie de muzeu, nu se poate vedea. Şi totuşi…

În secolul al 12-lea, Biblia era rareori pusă la dispoziţia credincioşilor. Nu exista încă tiparul şi nici dorinţa de a oferi poporului Cuvantul viu al lui Dumnezeu. Clerul păstra Biblia doar în biserici şi mănăstiri, abia în predici relatându-se uneori pasaje din Sfânta Scriptură. În aceste vremuri, în munţii din nordul Italiei s-au retras grupuri masive de creştini cunoscuţi în istorie sub numele de Valdezi. Unul din crezurile lor de bază era că Biblia, Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu era destinată să fie citită, studiată şi aplicată în viaţa creştină de fiecare zi. În vremurile de aspră persecuţie din partea Bisericii oficiale, valdezii făceau eforturi uriaşe pentru a transcrie de mână, printr-o strădanie anevoioasă şi costisitoare, cât mai multe Biblii cu putinţă.

Deghizat în negustor ambulant, cu traista pe umăr, valdezul anume însărcinat străbătea cărările muntelui şi poposea într-un sat sau cătun, unde localnicii îl înconrau îndată. Femeile mai nerăbdătoare, îl  întâmpinau pe negustor:

– Bun-venit negustorule! Spune-ne ce mărfuri ne-ai adus în sacul tău, ce vase, condimente, pânzeturi ne oferi? Valdezul băga îndată mâna în sac şi cu un aer tainic, spunea:

– V-am adus o piatră preţioasă prin care dacă te uiţi, îl vezi pe Dumnezeu. Şi zicând aceasta, scotea din sac o Biblie, pe care o dădea sătenilor în dar.

Iată o definiţie a Bibliei având valoarea de maximă: „O piatră preţioasă prin care îl poţi vedea pe Dumnezeu”. Ne putem amintim de Filip, care L-a rugat pe Mântuitorul: „Doamne, arată-ne pe Tatăl şi ne este de ajuns. Isus i-a răspuns: De atâta vreme sunt cu voi, şi nu M-ai cunoscut Filipe? Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl.”

Biblia este piatra preţioasă prin care îl poţi vedea pe Dumnezeu. Nu cu ochii aceştia carnali, ci cu ochii credinţei. Biblia îl descrie amănunţit pe Isus, pe care îl putem astfel cunoaşte în ipostaza lui Dumnezeu întrupat, plin de iubire fără margini pentru neamul omenesc. „Văzându-L prin credinţă între filele Scripturii,  mintea noastră şi spiritul nostru îl întrezăresc pe Dumnezeul cel Atotputernic şi Veşnic. Cunoscându-L pe Isus, îl cunoaştem pe Dumnezeu şi ne este astfel de ajuns pentru mântuire şi pentru dobândirea vieţii veşnice, bineânţeles dacă şi împlinim dumnezeieştile porunci.

Ori de câte ori luăm în mână Biblia pentrua citi din ea, ar fi bine să ne amintim că în urmă cu secole nu era atât de simplu, Bibliile erau rare şi foarte scumpe şi citirea se făcea cu teama de represalii. Având la îndemână, cu atâta uşurinţă Biblia, să o preţuim totuşi ca valdezii de altă dată, să o citim şi să privim prin ea cu credinţă, împlinind-o cu evlavie în fiecare zi. Atunci, Biblia ni se va descoperi şi nouă cu adevărat drept „piatra preţioasă prin care îl vedem pe Dumnezeu.”

Dumnezeu te formează…

În vremurile bune, adevăraţii ucenici nu se deosebesc prea mult de cei care nu sunt decât nişte simpli religioşi. Prin urmare, putem afirma că diferenţele nu sunt decât de ordin interior. Doar atunci când vin necazurile, crizele, se observă că numai aceia care au lucrat impreună cu Isus au puterea de a le îndura.

Ucenicii au o chemare deosebită, ei sunt chemaţi pentru a fi întotdeauna sub călăuzirea şi sub controlul direct al Celui care este Făuritorul Universului şi Olarul divin.

Asta înseamnă că încă de la început ei sunt puşi pe roata Olarului, unde uneori, sunt apăsaţi şi chiar zdrobiţi sub mâna Domnului, iar alteori rezistă cu fermitate, când această roată îşi face cursul.

Pe lângă toate aceste fenomene, cel mai important lucru este acela că prelucrarea nu se face după un alt plan decât cel divin, şi noi trebuie să învăţăm mereu de la lutul care nu poate spune niciodată: „Te rog, nu mă modela”. Numai în urma acestei operaţii sfinte, rezultă ceea ce vrea Olarul şi nimic altceva.

Dumnezeu este Cel care-i formează pe oameni, dar o face doar cu aceia care I se supun şi Îl urmează. Acelaş lucru se poate întâmpla şi cu tine începând chiar de acum, de la începutul lui 2010 pentru că El este dispus să te pregătească astgel pentru Împărăţia cerească.

Tu m-ai iertat!

Nu a fost dator să ne salveze dar El a făcut-o!

Acolo la Calvar a scris iertare in dreptul nostru! Haide-ţi să ne amintim de jertfa Lui într-un mod deosebit astăzi în prima duminică a anului 2010 şi să luăm decizia de a sta cu El la masă tot timpul în anul 2010 pentru că atunci vom avea viaţă.