Nu-i pentru mine!

Un binefăcător avea obiceiul să comande în fiecare iarnă două mii de kilograme de cărbuni pe care-i distribuia la cei în nevoie. Într-un an, iarna a fost deosebit de aspră. Maşina cu cărbuni într-o zi s-a oprit în faţa unei case sărăcăcioase, unde un bătrân a deschis.

Vă aduc cărbuni.   De la cine? Nu ştiu, dar mi s-a spus să vi-i aduc.   Este o greşeală, nu-i pentru mine. Mi s-a spus să-i aduc la nr. 36, nu este aici? Ba da, acesta este, dar nu-s pentru mine cărbunii. Luaţi-i, ce să mai vorbim. Duceţi cărbunii de aici, nu sunt pentru mine. Şi bătrânul intră în camera lui îngheţată.

Maşina merse mai departe şi se opri din nou. O femeie veni să deschidă.

Vă aduc cărbuni! Nu este posibil! Iată bonul de comandă pentru nr.8. Atunci, Domnul mi i-a trimis pentru că numai El ştie că tocmai am ars ultimii cărbuni. Intraţi, puneţi-i aici şi Domnul să fie slăvit! Şoferul, făcându-şi treaba îşi spunea: Aceasta este singura persoană care s-a dovedit inteligentă.

Dumnezeu oferă gratuit mântuirea şi oamenii încă Îl refuză. „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”. Ioan 3.16

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s