1. Isuse – taină de milenii, de adevăr şi nemurire
Eşti Dumnezeu fără margini deasupra vieţii peste fire
Oricât de mult aş vrea cu patos să-ţi înţeleg înţelepciunea
Nu pot pricepe înţelesul iubirii ce cuprinde lumea.
2. Eşti Începutul şi Sfârşitul creaţiei în lumi solare
Stăpânul tuturor şi Domnul cel Viu în Universul mare
Oricât de mult aş vrea în minte să pot pricepe Absolutul
Nu-l pot cuprinde niciodată, Tu eşti Olarul, eu sunt lutul.
3. Isuse, taină peste veacuri, ascuns în filele Scripturii
Îţi înţeleg umil Venirea şi glasul vieţii şi-al naturii
Căci tu cobori ca un Luceafăr din scrisul cel mai sfânt, în lume
Cu raze calde de speranţă, spre orice om, spre orice nume.
4. Ai coborât cândva spre mine, în chipul Tău ce dă lumina
Şi te-am văzut răbdând pe cruce, din spini pe frunte-aveai cununa
Şi blând mi-ai spus cu vocea care umplea de taină asfinţitul:
„Eu sunt Isus ce te iubeşte, sunt Începutul şi Sfârşitul!”
5. Atâtea taine ce păstrează, în chipul Tău ce dă lumină
Sunt perle, nestemate-n veacuri şi împletesc a Lui cunună
Dar tot ce nu cunoaştem încă, mâine le vom avea în faţă
Când va veni Isus din ceruri în marea, sfântă dimineaţă!
6. Luceafăr sfânt de nemurire, Luminător al veşniciei
Mă-nchin în faţa Ta Săpâne, şi Împărat al măreţiei
Căci Tu eşti Alfa – Începutul, zidirii lumii ancestrale
Şi eşti Omega sau Sfârşitul lucrării Maiestăţii Tale!
de, Gheorghe POPA
Ungândbun 