Isus începutul şi sfârşitul

1. Isuse – taină de milenii, de adevăr şi nemurire

Eşti Dumnezeu fără margini deasupra vieţii peste fire

Oricât de mult aş vrea cu patos să-ţi înţeleg înţelepciunea

Nu pot pricepe înţelesul iubirii ce cuprinde lumea.

2. Eşti Începutul şi Sfârşitul creaţiei în lumi solare

Stăpânul tuturor şi Domnul cel Viu în Universul mare

Oricât de mult aş vrea în minte să pot pricepe Absolutul

Nu-l pot cuprinde niciodată, Tu eşti Olarul, eu sunt lutul.

3. Isuse, taină peste veacuri, ascuns în filele Scripturii

Îţi înţeleg umil Venirea şi glasul vieţii şi-al naturii

Căci tu cobori ca un Luceafăr din scrisul cel mai sfânt, în lume

Cu raze calde de speranţă, spre orice om, spre orice nume.

4. Ai coborât cândva spre mine, în chipul Tău ce dă lumina

Şi te-am văzut răbdând pe cruce, din spini pe frunte-aveai cununa

Şi blând mi-ai spus cu vocea care umplea de taină asfinţitul:

„Eu sunt Isus ce te iubeşte, sunt Începutul şi Sfârşitul!”

5. Atâtea taine ce păstrează, în chipul Tău ce dă lumină

Sunt perle, nestemate-n veacuri şi împletesc a Lui cunună

Dar tot ce nu cunoaştem încă, mâine le vom avea în faţă

Când va veni Isus din ceruri în marea, sfântă dimineaţă!

6. Luceafăr sfânt de nemurire, Luminător al veşniciei

Mă-nchin în faţa Ta Săpâne, şi Împărat al măreţiei

Căci Tu eşti Alfa – Începutul, zidirii lumii ancestrale

Şi eşti Omega sau Sfârşitul lucrării Maiestăţii Tale!

de, Gheorghe POPA