După ziua tumultoasă de ieri, revin acum la unele gânduri mai liniştite, gânduri care să fie pentru sufletul nostru o încurajare, o îmbărbătare şi un sprijin in drumul nostru spre Împărăţia lui Dumnezeu. După unul din comentariile pe care le-am primit ieri m-am gândit că aceste ganduri ar fi foarte bine venite.
În ţările tropicale creşte un pom roditor unic în felul său, numit Avocado, al cărui rod sub formă de pară are un gust foarte plăcut. Chiar şi industria cosmetică a devenit în ultimul timp foarte atentă faţă de acest pom neobişnuit şi extrage din el un ulei frumos mirositor.
Dar lucrul ciudat la acest pom este faptul că atunci când înfloreşte, el trebuie să fie „chinuit” foarte mult. I se aplică nenumărate lovituri peste tot trunchiul său, pănă ce coaja lui se face ţăndări. La fel sunt înfipte nişte cuie în el şi i se taie şi câteva rădăcini. Şi cu cât este el „prelucrat” mai mult în felul acesta, cu atât aduce un rod mai bogat.
Un grădinar istoriseşte următoarele. pe un teren oarecare, un foc a pârjolit cam pe jumătate un pom avocado, dar în anul acela, acel pom care nu prea rodise până atunci, a avut crengile pline cu rod. Cred că lucrul acesta trebuie să ne amintească de cuvintele apostolului Pavel din 2Corinteni 4.16-17 unde spune: „De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuş omul nostru dinlăuntru şi înoieşte din zi în zi. Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă?”
Deci, dacă Dumnezeu ne încearcă cu o povară sau dacă îngăduie să vină peste noi o ispită, atunci prin aceasta El urmăreşte un plan anumit. David a cunoscut lucrul acesta atunci când a spus în Ps. 68. 19-20 „Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara , Dumnezeu, mântuirea noastră. Dumnezeu este pentru noi un izbăvitor şi Domnul Dumnezeu ne poate scăpa de moarte.”
La fel se procedează şicu palmierul tânăr la care i se atârnă nişte pietre grele de ramuri pentru ai încetini in felul acesta creşterea grăbită a pomului. Şi atunci palmierul nu mai creşte atât de repede în înălţime, trunchiul său devine mai rezistent, iar roadele sunt mai numeroase.
La fel se întâmplă şi cu creşterea omului nostru lăuntric, numic nu este mai prielnic decât o povară, pe care ne-o dă Domnul ca s-o purtăm. Ea ne face mai rezistenţim, mai răbdători şi mai motivaţi pentru rugăciune.
Un pastor a avut multe necazuri în viaţa lui. Când el s-a plâns odată de acest lucru unei creştine în etate, ea i-a spus: „Când pastorul este presat în teasc, atunci comunitatea se foloseşte de uleiul care curge de acolo.”
Dacă treci prin încercare şi poate crezi că tot ce vine peste tine este rea mult, nu uita Dumnzeul Trinitar al Scipturilor este acolo lângă tine.
Ungândbun 