Iosua se află în faţa unei mari crize. Dumnezeu îl pusese căpetenie peste miile lui Israel. Acesta nu era un lucru oarecare. Ce trebuia să facă ei împreună cerea mult curaj şi consacrare. Înaintea lor se aflau apele învolburate ale Iordanului, iar pe celălalt mal trăiau canaaniţii războinici.
Dumnezeu i-a poruncit să pornească înainte. Îl vor urma însă oamenii? Vor asculta de el şi de poruncile lui? Iosua nu se putea lăuda cu prea multă experienţă. Prin ce-i va impresiona pe oameni şi cum îi va face să-l urmeze într-o campanie ca aceasta?
Iosua nu avea în biblioteca lui cărţi prin care să înveţe cum să manipuleze masele, sau cum să conducă o armată. Avea însă la îndemână o altă carte: „Cartea Legii Domnului!” În ea se afla tot ce-i trebuia lui ca să izbutească. Acolo erau sfaturile simple pe care trebuia să le asculte. El avea datoria să zăbovească zi şi noapte în meditaţie asupra textului ei.
Odată ce Iosua s-a hotărât să asculte, Dumnezeu a început să lucreze la inimile oamenilor şi să-i facă să se unească sub conducerea lui. Domnul i-a făcut pe cei din seminţia lui Ruben, pe cei din seminţia lui Gad şi pe jumătate din seminţia lui Manase să vină la Iosua şi să-i promită că-l vor asculta şi-l vor urma în această campanie de cucerire a Canaanului. Mai târziu când au trecut Iordanul, Dumnezeu l-a ridicat pe Iosua în ochii tuturor evreilor. Inimile tuturor erau alipite de el, căci toţi au cunoscut că Dumnezeu era cu Iosua şi că el era alesul Domnului. Nicăieri nu ni se spune că Iosua ar fi fost părăsit vreodată de cineva.
Pentru că fiecare dintre noi tânjim după un privilegiu ca al lui Iosua acela de a fi biruitori, haideţi să cântărim împreună un principiu pe care îl vedem lucrând în viaţa lui: „Neprihănirea înalţă un popor” Proverbe 14.34.
Exemplul pe care îl găsim în Iosusa este valabil pentru toţi conducătorii de azi. Păstori, preoţi, evanghelişti, părinţi, învăţători sunt frământaţi de îndoială atunci când se gândesc la felul în care sunt ascultaţi şi urmaţi de ceilalţi. Trebuie oare să ne frământe asta sau, nu cumva asta este treaba Domnului?
Domnul Isus a spus: „Oile Mele ascultă glasul Meu”. Când Dumnezeu le vorbeşte prin conducătorii aleşi de EL, oile Domnului urmează şi ascultă cu bucurie. Nu toţi sunt însă „oile Domnului”. Apostolul Ioan scrie despre o anumită categorie de oameni care au părăsit Biserica „ei au ieşit, ca să se arate că nu toţi sunt dintre ai noştri”. (1Ioan 2.19)
Iată cu ce gând aş dori să închei meditaţia mea „Fii tare şi întăreşte-te”. Crede din toată inima în Dumenzeu. Meditează asupra Cuvântului: „căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune” Iosua 1.8
Ungândbun 