Trăirea lumească…

Unde este linia de delimitare?

Lumea este creaţia lui Dumnezeu. Ea reflectă gloria Sa. „Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui”. Ps. 19.1

Trăirea lumească arată felul în care societatea profită sau abuzează de această lume. În societatea laică trăirea lumească este un fel de viaţă. Pentru creştin aceasta este o ameninţare la felul său de viaţă. Trăirea lumească este un inamic perfid al Bisericii. Ele sunt incopatibile.

Trăirea lumească nu poate să fie totdeauna concretizată pe hărtie şi nu i se poate găsi uşor identitatea. Dacă ne aducem minte de anii trecuţi, trăirea lumească era prinsă în nişte reguli foarte stricte şi foarte bine delimitate. Ca de exemplu: „Noi dezaprobăm distracţiile lumeşti cum ar fi cinematograful, teatrele, dansul, jocul de cărţi, alcoolul, tutunul, etc”. Aceste precizări suplimentare încercau să te ghideze la dreapta şi la stânga cam cum să stai drept pe cale.

Totuş când creştem înaintea Domnului ne dăm seama că trăirea lumească se extinde mai mult decât la câteva domenii bine stabilite. Nu este posibil ca Biserica să alcătuiască o listă cuprinzătoare de regulamente astfel ca să conducă paşii fiecărui creştin. Regulile de conduită pot să sublineize separarea faţă de duhul lumesc, dar ele nu ne fac pe noi sfinţi. Dacă noi suntem sfinţi, aceasta este din cauză că noi nu mai suntem ai lumii, în modul în care nici Hristos nu era din lume. Trăirea lumească este o stare, o condiţie, un mod de viaţă.

Identitatea trăirii lumeşti depinde de o flexibilitzate a opiniilor. Problema este cât de flexibili ne putem permite să fim înainte de a deveni asemănători chipului acestei lumi – a copia purtarea şi obiceiurile acestei lumi. Romani 12.2

Umblarea creştinului neceşită o permanentă vigilenţă în faţa abuzurilor trăirii lumeşti. Pavel spunea să umblăm cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi. Acest mers poate sugera folosirea binoclului pentru a examina partea dreaptă, partea stângă şi totul de jur împrejur. Trăirea lumească este teritoriu inamic.

Spiritul trăirii lumeşti ia naştere în minte, în gânduri, imaginaţie. Ioan a rezumat natura trăirii lumeşti, avertizând: „Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume” El îndeamnă pe credincioşi: „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume” Ioan 2.15,16 Tot ce este în lume reprezintă păcate făcute în duh; fapta nu a fost încă săvârşită. Pofta n-a fost încă exprimată. Cum facem noi o delimitare a acestui spirit al trăirii lumeşti?

Pe noi nu ne preocupă identificarea abuzurilor,noi toţi cunoaştemm standardul. „Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfânarea…uciderile…beţiile…” Galateni 5.19-21 Linia este în mod clar trasată cu privire la aceste probleme.

Totuş este uşor ca cineva să piardă limita stabilită discernământului în cazul trăirii lumeşti. Creştinul nu este obligat să trăiască o viaţă ascetică, el poate găsi în lume multe lucruri care vor contribui la realizarea lui fizică, mentală,  emoţională şi spirituală. Dar care este deosebirea dintre aceste două categorii de oamenii?

Pavel spunea: „În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, umblă după lucrurile firii pământeşti…” Romani 8.5 Astfel examinarea minuţioasă este la un creştin, o calitate. El nu trebuie să cionsidere căorice lucru este îngăduit, nici chiar în actul de închinare. Trăirea lumească îmbracă adesea o haină a sentimentului religios. „Şi nu este de mirare”, zice Pavel, „căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină” 2Corinteni 11.14

O lume în continuă schimbare aduce noi provocării bisericii: Noi avem nevoie să concetrăm asupra menţinerii liniei noastre de demarcaţie. Trebuie să fim atenţi la ceastă linie în unele situaţii. Când Dumnezeu a scos pe Israel din Egipt, El i-a dat o proclamaţie cu instrucţiuni pentu ca „ei să nu se mai întoarcă pe această cale”. Biserica a fost chemată de asemena dintr-o lume nelegiuită şi neprietenoasă şi Dumnezeu ne-a interzis să „luăm parte la lucrările neroditoare ale întunerecului”.

Unde se află linia de demarcaţie a trăirii lumeşti? Cât de precisă poate fi acţiunea de a face delimitarea? Biserica are datoria ei pentru membrii săi, să le asigure unele pricipii călăuzitoare în vederea protecţiei lor. Dar Biserica nu poate direcţiona şi îndrepta fiecare pas în mersul lui zilnic. O linie, o limită, un hotar geografic nu constituie un obstacol şi un element de control a germenilor şi a substanţelor nocive. Trăirea lumească se aseamănă cu un război chimic; ea se poate înfiltra în minte. Pavel spunea că Dima „din dragoste pentru lumea de acum, m-a părăsit”.

Noi avem mai de grabă de o mai mare putere de apărare decât de un set de reguli de respingere al unui atac al trăirii lumeşti. După cum sănătatea unui trup constituie cea mai bună imunitate împotriva bolii, tot aşa o viaţă plină de Duhul este cea mai bună protecţie împotriva spiritului trăirii lumeşti.

Duhul Sfânt cunoaşte istoria cazului nostru, El ştie unde suntm vulnerabili. El v-a grava o linie adâncă şi de neşters în minţile şi sufletele noastre. Aceasta este linia noastră personală şi nu ne putem permite să păşim peste ea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s