Unul din patru creştini americani…

Potrivit unui nou studiu The Barna Group , mai mult de jumătate (56%) din creştinii tineri între 18 şi 25 de ani cred că darurile spirituale sunt valide astăzi şi cel putin unul din patru se identifică cu mişcarea carismatică sau penticostală. Acest număr a fost mult mai mic printre creştinii americani ca întreg însă 25% dintre protestanţi şi 20% dintre catolici încă se identifică cu mişcarea carismatică. Totuşi creştinii mai tineri nu sunt atât de înclinaţi să adopte o teologie specifică potrivită cu credinţele lor carismatice. Se ridică întrebarea: ce va defini următoarea generaţie de credincioşi carismatici şi penticostali din Statele Unite?, spune David Kinnaman, preşedintele Barna Group. “ Având parte de mai puţină critică din partea diferitelor denominaţiuni creştine, acestia trebuie să se îndrepte spre fundamente teologice solide şi să găsească o cale pentru a trăi în credincioşie în cultura largă a artei, a mediei, a tehnologiei, a stiintei si a afacerilor

Sursa. Marius Zărnescu

Roditor prin putere…

Este perioada în care cei care am stat la casă ştim că acum tebuie tunsă via, trebuie cosmetizaţi pomii de prin grădină şi dacă suntem atenţi putem învăţa multe din aceste activităţi.

O mlădiţă nu rămâne verde şi roditoare doar prin aceea că este în viţă. Prin ea trebuie să treacă seva viţei şi necontenit să primească puteri noi de creştere şi de viaţă. În fiecare am, spre exemplu, stăpânul unui pom vede o parte din crăci şi din ramuri că sunt uscate, cu toate că ele sunt pe trunchi. Cum se face că asemenea ramuri sau crăci sunt uscate?

Oamenii de ştiinţă au constatat că fiecare ramură a unei plante în mod separat, are un sistem de chemare. Mai direct spus, o ramură sau o mlădiţă primeşte ceea ce are nevoie numai atunci când cere: „Trimite-mi sevă, trimite-mi putere”. Dacă acest sistem de chemare este deranjat, mlădiţa sau ramura moare. Deranjarea sistemului de chemare poate să se producă prin îngheţ, paraziţi, poluare, lipsă de lumină sau prin boli.

În viaţa spirituală noi nu avem toate doar prin simplul fapt că suntem prinşi de Isus. Desigur, putem avea tot ce ne trebuie pentru rodira spirituală, însă trebuie să chemăm, adică trebuie să cerem de la Domnul. Numai atunci când cerem, primim putere. Atunci Duhul Sfânt trece prin noi şi ne face roditori. Asta este ceea ce a avut de gând Isus să spună: „Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce multă roadă.” (Ioan 15.5) Este aşa de dureros că mulţi copii ai lui Dumnezeu au încetat să mai ceară, să mai cheme puterea, seva Duhului Sfânt. Nu ai vrea să te rogi tu pentru aceasta?

Floriile…

LA MULŢI ANI!

Vă doresc tot ce este mai frumos în această zi minunată de primăvară tuturor acelora care vă sărbătoriţi ziua numelui, cei care purtaţi în numele vostru un nume de floare.

Dumnezeu să vă binecuvinteze!

„Misticul Soare al Neprihănirii”

„Misticul Soare al Neprihănirii” (a spus Sf. Ambrozie) a răsărit pentru toţi, a venit la toţi, a pătimit şi a înviat din morţi pentru toţi – dar dacă cineva nu crede în El (în Hristos), acela se lipseşte singur de binele pe care i-l poate face. Dar dacă unul îşi închide ferestrele pentru a elimina razele soarelui asta nu înseamnă că soarele nu este pentru toţi.”

Isaac Barrow

Bucuraţi-vă în Domnul, nu în diavolul!

Când Pavel îţi citeşte din epistolele sale şi tu nu iei aminte, când predică Ioan şi tu nu asculţi, cum mai poţi primi pe sărac când nu primeşti pe apostol? Dar ca să fie necontenit deschise şi săracilor casele noastre şi apostolilor urechile, să curăţim murdăria din urechile sufletului nostru. După cum murdăria şi ceara di urechi, care astupă auzul trupului nostru, tot aşa astupă auzul sufletului nostru şi cântecele cele desfrânate, discuţiile despre anumite afaceri, despre datoriile de bani, despre dobânzi şi împrumuturi, mai grozave decât orice murdărie. Dar mai bine spus, nu numai ce-l astupă, ci-l şi murdăresc. Iar cei ce povestesc aceste lucruri aduc murdărie în urechile sufletului nostru.

Cum se bucură urechile sufletului?

Spune-mi te bucuri când auzi că se huleşt numele lui Dumnezeu? Nu-i aşa că te cutremuri şi-ţi astupi urechile? O cred! De ce? Pentru că nici tu nu huleşti pe Dumnezeu. Fă acelaş lucru şi cu cuvintele de ruşine! Şi dacă vrei să-mi atraţi lămurit că nu te bucuri să rosteşti cuvine de ruşine, atunci nici nu suferi să le auzi! Cum vei putea ajunge om virtuos, când îţi hrăneşti auzul cu astfel de cuvinte? Cum vei putea să înduri sudorile înfrânării pentru castitate, când îţi scurgi încetul cu încetul viaţa în râs, în cântece desfrânate şi în cuvint de ruşine? Abia de poate să se păstreze sfânt şi curat un suflet neîntinat de toate aceste murdării, dar unul hrănit cu astfel de cuvinte şi cântece cum se va ţine curat? Cum vom putea fugi de cuptorul acela când facem din viciu o artă, o meserie? N-ai auzit ce spune Pavel? „Bucuraţi-vă în Domnul!” Filipeni 4.4. N-a spus: „Bucuraţi-vă în diavolul!”

Cum sebucură ochii sufletului?

Cum vei putea asculta de Pavel? Cum vei mai putea simţi păcatele tale când eşti mereu ameţit de cele ce vezi? Nu-i de mirare, nici lucru că ai venit la biserică. Dar mai bine spus, e de mirare. Aici ai venit fără chef şi de mântuială; dincolo, însă alergi cu grabă şi cu multă tragere de inimă. Se vede aceasta din cele ce aduni când te întorci acasă. Fiecare din voi aduceţi acasă, strânsă la un loc, toată mocirla de cuvinte… dar mai bine spus n-o aaduceţi numai în casă, ci fiecare o aduce în sufletul lui. Întorci spatele cuvintelor de care nu trebuie să te scârbeşti, iar de care trebuie să te scârbeşti nu le urăşti, ci chiar le iubeşti. Dar nimeni nu simpte necurăţia asta. Pentru că nu ne înfricoşăm de ceea ce trebuie, ci ne temem de ceea ce nu trebuie.

Cum te bucuri?

dacă vrei să te distrezi, du-te în grădini sau parcuri, pe malurile râurilor sau ale lacurilor, plimbă-te prin câmpuri, pe dealuri (ca Isaac în Gen. 24.63), ascultă cântecul greierilor, du-te deseori la paturule de suferinţă, unde-i sănătate trupului şi folos cugetului tău, unde nu-i vătămare, nici alergare după plăcere. Ai soţie, ai copii! Ce plăcere o poate egala? Ai casă ai prieteni! Acestea-s cele ce desfăteză şi ne dau şi câştig, pe lângă curăţie trupească şi sufletească. Spune-mi ce este mai dulce decât copiii? Ce este mai dulce decât soţia pentru un bărbat care vrea să trăiască curat la trup şi la suflet? Se spune că bărbaţii au rostit cândva un cuvânt plin de înţelepciune. Auzind de teatre nelegiuite şi de distracţie plină de păcate, au spus: „Romanii au născocit aceste distracţii ca şi cum n-ar avea copii şi soţii” Prin aceste cuvinte au vrut să arate că nimic nu-i mai dulce decât copiii şi soţia, dacă vrei să duci o viaţă curată.

Conluzie

Aşadar să nu mai discutăm în zadar, să nu mai născocim cuvinte de apărare fără temei! O singură apărare este bună. Să fugim de cuptorul babilonian, să stăm departe de desfrânata egipteancă, chiar dacă ar trebui să scăpăm din mâinile ei cu trupul gol. Făcând aşa, ne vom bucura de mari plăceri, conştiinţa nu ne va ma acuza, vom petrece toată viaţa curaţi la suflet şi la trup şi vom dobândi şi bunătăţile viitoare, cu harul şi iubirea de oameni a Domnului nostru Isus Hristos, a Căruia este slava şi puterea, acum şi în vecii vecilor. Amin

Ioan Gură de Aur – episcop al Constantinopolului la Antiohia în 390 d.H.

Plasa… dragostei

Într-un mic sat de pescari din Sicilia s-au întâmplat următoarele – pe lângă legislaţia oficială în acel sat s-a mai păstrat un procedeu juridic aparte. Unul din paragrafele cele mai severe din acest procedeu aparte spunea astfel: Adulterul se pedepseşte cu moartea, şi anume o moarte cauzată prin aruncarea de pe o stâncă neagră în marea de dedesubt.

În satul acela trăiau doi tineri căsătoriţi. Într-o zi însă, tânărul soţ a trebuit să plece pentru câteva zile de acasă. În lipsă, soţia lui a comis adulterul. Lucrurile au fost date la iveală şi femeia a juns la închisoare, iar sentinţa pronunţată de juriul bătrânilor a fost limpede; aruncarea în mare de pe stânca cea neagră.

În ziua execuţiei, tot satul s-a adunat la faţa locului, iar femeia a fost adusă în faţa călăului, care i-a legat ochii şi a postat-o la marginea prăpastiei. Călăul aştepta încă ceva … ştia că soţul s-a reîntors în sat dar oare v-a veni şi el la execuţie sau nu? Era o întrebare la care se aştepta un răspuns… soţil nu a venit şi atunci călăul şi-a făcut treaba – femeia a fost împinsă şi s-a prăbuşit în adânc.

Au trecut câteva ceasuri şi prin sat se răspândise vestea că femeia trăieşte şi este acasă! Ea stă lângă plita din casa ei şi fierbe mîncarea! Ce s-a întâmplat? Dragostea soţului a fost mai mare decât dezamăgirea lui din cauza necredincioşieie ei. El a adunt toate plasele pe care a putut să le găsească în sat şe-a înodat pe toate în una singură şi în zorii zilei cu riscul vieţii le-a pus sub stânca cea neagră. Astfel femeia a căzut în plasă şi i-a fost îngăduit să rămână în viaţă.

Plasa dragostei a fost mai puternică decât vinovăţia ei!

Unul dintre cei mai mari români – Richard Wurmbrand

Privind astăzi pe mai multe bloguri am descoperit ceva foarte interesant pe blogul aşteptând minunile… astăzi era ziua de naştere (24 martie 1909) a celui care a fost în topul celor mai mari români pastorul Richard Wurmbrand – un pastor care mie mia plăcut foarte mult… cred că acum am putea să urmărim documentarul „Memorialul durerii”…

1.

2.

3.

4.

5.

Nici un divorţ în luna ianuarie 2010 în judeţul Arad

ARAD – Fenomen nemaiîntâlnit de mult timp: zero divorţuri printre arădeni, în prima lună din 2010. Mirarea e şi mai mare dacă ţinem cont de faptul că, cel puţin în ultimul an, nu a existat lună fără divorţuri.

Potrivit datelor Direcţiei de Statistică Arad, stăm bine la acest capitol. Comparativ cu decembrie 2009, când au fost înregistrate 117 divorţuri, sau cu ianuarie 2009, când au fost 53, în prima lună din acest an nu s-a înregistrat niciun divorţ pe raza judeţului.

Pentru statisticieni rămâne un mister faptul că, în ianuarie, arădenii au ales să nu treacă la desfacerea, pe cale legală, a căsătoriei. În ceea ce priveşte căsătoriile încheiate în ianuarie 2010, acestea s-au cifrat la cel mai mic număr de un an încoace. Doar 91 de cupluri au spus „Da”, în comparaţie cu cele 114 din ianuarie 2009. Statisticile arată că, în judeţul nostru, se păstrează sporul natural negativ, în fiecare lună numărul persoanelor decedate depăşindu-l pe cel al născuţilor. În ianuarie s-au născut 343 de copii şi au murit 517 persoane, înregistrându-se, astfel, un spor natural de -174.

Um lucru înbucurător, în ce priveşte divorţurile, nu putem decât să fim bucuroşi şi să credem că intrăm încet într-o normalitate. Sper că nu va fi necesar să vin cu o altă postare şi spun altceva că m-am înşelat sau că m-am prea grăbit.

Sursa: aradon.ro şi DJS – Arad


„Victory in Jesus”

Singura victorie viabilă pe care o putem avea în viaţa aceasta este victoria în ISUS. Toate celelalte sunt realizări trecătoare, nu au consistenţă. Haideţi dragii nei să fim victorioşi doar prin ISUS!

Şi acum aş vrea să vedem din nou această melodie minunată care poate este interpretată „puţin” altfel… dar care este cu adevărat o victorie…

Psalmul 19 (7)

v. 10-11 „Ele sunt mai de preţ decât aurul, decât mult aur curat; sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri. Robul tău primeşte şi el învăţătură de la ele; pentru cine le păzeşte, răsplata este mare.”

Două din apetitele cele mai mari ale fiinţei umane sunt cele care-l fac să dorească să-şi umple buzunarul şi stomacul. Fie ca foamea sufletului nostru să le depăşească pe acestea două şi să ne facă să umblăm după Dumnezeu din toată inima, astfel încât să ne găsim şi să ne împlinim în El toate dorinţeleşi totă fericirea noastră.

În încheiere haideţi să aruncăm o privire şi să vedem cum se roagă David pentru har:

v. 12-14 „Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc! Păzeşte de asemenea pe robul Tău de mândrie, ca să nu stăpânească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari. Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele, Doamne, Stânca me şi Izbăvitorul meu!”

O, fie ca dorinţa lui David să ajungă să fie şi dorinţa noastră, gândurile noastre şi cuvintele gurii noastre să fie bine primite şi lăudate înaintea Domnului, a Celui care cunoaşte gândurile inimii şi înregistrează toate cuvintele gurii. Fie ca măreţia creaţiei din jurul nostru să ne copleşească inimile şi să ne inspire mai mult spre evlavie şi sfinţire. Facă Domnul ca Psalmul 19 să ne îndemne la aceasta.