Credinţă de copil

În februarie 1862, Willie, fiul preşedintelui Lincoln, a murit, iar Tad, celălalt băiat se îmbolnăvise grav. O soră de caritate creştină care avea grijă de copilul bolnav, şi-a amintit că preşedintele, stând pe marginea patului, îşi veghea copilul şi ofta adesea, spunând: „Acesta este cel mai greu timp din viaţa mea. De ce-i aşa? De ce-i aşa?” Ea i-a spus atunci că era văduvă şi că soţul şi cei doi copii ai ei erau în cer. Vedea în aceast mâna Domnului şi că nu-L iubise aşa pe Domnul ca acum după toate aceste încercări.

„Cum ai ajuns la aceasta?” s-a interesat Lincoln. „Simplu, prin încrederea că Dumnezeu ştie că ceea ce face este bine”. „Ai acceptat cu uşurinţă acest fapt, de la prima pierdere?” a întrebat el din nou. „Nu! a răspuns femeia, nu întru totul, am putut şi m-am supus.” Lincoln a spus apoi: „Mă bucur că mi-ai spus acete lucruri…am să încerc să merg la Dumnezeu cu durerile mele”.

După câteva zile ea l-a întrebat dacă şi-a pus încrederea în Dumnezeu. Lincoln a răspuns: „Cred că pot să mă încred în El. Am să încerc. Mi-ar place să am credinţa ta de copil despre care mi-ai vorbit şi cred că El mi-o va da”.

În orice circumstanţă a vieţii trebuie să ne apropiem de Dumnezeu pentru că El este gata să ne ajute, să fie lângă noi în nevoile şi în problemele vieţii noastre de pe acest pământ. Şi aş vrea să nu închei făra a menţiona ce spunea omul lui Dumnezeu Iosua în cartea sa „Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului”

2 comentarii la “Credinţă de copil

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s