„Glory To God In The Highest”

Chiar dacă tot ce se întâmplă în jurul nostru nu ne prezice ceva bun, sau dacă politicienii noştri, economiştii noştri încearcă să ne promită că această criză cu care ne confruntăm se va termina şi că totul va fi ok! Vreau să vă spun altceva, asumându-mi riscul de a fi contrar curentului, izbăvira noastră nu va fi de la oamenii din jurul nostru ci ne va veni de sus!

Până vom junge Acolo sus să spunem tuturor că ţara noastră nu este de pe acest pământ ci aşteptăm ziua când vom ajunge Acolo în înălţime unde putem să-I cântăm GLORIE şi SLAVĂ!

Ştiinţa şi Scriptura!?

Ştiinţa şi Scriptura nu se contrazic, ci se complectează. Cea dintâi se străduieşte să ne spună: „Ce, unde, când şi cum,” dar nu ne poate ajuta cu nimic dacă vrem să aflăm: „Cine?” şi mai ales „De ce?” Scriptura este singura sursă de adevăr despre justificarea şi explicarea existenţei noastre. Spus sub altă formă, ştiinţa se ocupă de aspectul cantitativ al vieţii, în timp ce religia se procupă de calitatea ei.

Fără credinţa într-un Dumnezeupersonal, ştiinţa poate deveni un blestem, nu o binefacere.

Ştiinţa, această zeiţă pricepută la vorbe, a apucat de ceva vreme omenirea de mână, promiţându-i să o conducă înspre o împărăţie milenară, realizată prin mijloace tehnologice. Dacă omenirea nu va păstra în cealaltă mână Scriptura ca pe o călăuză morală, zeiţa amăgitoare se va transforma curând într-un balaur capabil să ne distrugă pe toţi cu o singură răsucire de coadă.

Trebuie să avem credinţă cel puţin la fel de mult cât trebuie să avem inteligenţa, căci această credinţă ne poate spune mai mult despre lume şi viaţă decât toate descoperirile ştiinţifice ale istoriei la un loc.

De fapt, piatra de fundament a cunoaşterii ştiinţifice este „credincioşia” cu care se comportă Dumnezeu în natură. Dacă nu ar exista un Dumnezeu personal, întotdeauna egal cu Sine Însuş şi credincios naturii Sale eterne, experimentul ştiinţific nu ar  putea avea loc. haosul ateu nu garantează posibilitatea repetării întocmai a fenomenelor şi, deci, neagă tocmai posibilitatea analizei „ştiinţifice”.

Cine studiază Scripturile doar ca pe nişte lucrări de specialitate, căutând să pătrundă doar aspectul lor literar-istoric, scapă din vedere tocmai „specialitate” lor, adică intenţia divină cu care ne-au fost dăruite. Aceasta este şi va rămâne întotdeauna mântuirea sufletului aflat într-o alunecare periculoasă înspre iad şi chinul veşnic.