Psalmul 19 (1)

Îmi place foarte mult acest psalm pe care îl scrie regele David. Atunci când îl citeşti nu poţi să nu fi atras de imaginile poetice, dar când te apropii cu mai multă atenţie de versetele lui poţi să pătrunzi covârşitorul mesaj.

Ce mare binecuvântare! Să poţi zăbovi asupra acestor versuri măiastre aşezate pe hârtie de un om „după inima lui Dumnezue” Haideţi împreună să parcurgem acest psalm sfânt, coborât, am putea spune, direct din inima lui Dumnezeu.

v.1 „Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui”

Probabil că nu a existat nici o zi în care să nu fi privit, mai mult sau mai puţin copleşiţi, întinderea cerului. El este întotdeauna deasupra capului nostru. Dis de dimineaţă, ridicăm privirea spre el ca să întrezărim ce fel de vreme vom avea în timpul zilei. După căderea nopţii, ne ridicăm iarăş privirea sus, spre noianul de stele care strălucesc pe boltă. Câţi dintre noi observă ca şi David: „Cerurile spun…”? Câţi descifrează în minunăţia întinderii albastre un mesaj despre existenţa şi lucrarea lui Dumnezeu? Cum mai poate exista necredinţă, când fiecare ivire a zorilor proclamă stăpânirea suverană a Celui Atotputernic?

„… şi întinderea lor vestesc lucrarea Lui”. Mulţi artişti au fost proiectaţi din obscuritate spre rampa popularităţii din pricina unei singure lucrări reuşite. Cu cât mai mult se cade să ne uimim în faţa unui Dumnezeu care ne aşează zi de zi înaintea ochilor capodopera lucrărilor Sale? Cât de îmbucurător este să-L cunoaştem pe acest Maestru desăvârşit şi să ştim că tot ce se vede este lucrarea Cuvântului Său nepieritor!

„Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El” Ioan 1.3

va urma…