Psalmul 19 (3)

v.4b-6 „În ceruri El a întins un cort soarelui. Şi soarele, ca un mire, care iese din odaia lui de nuntă, se aruncă ăn drumul lui cu bucuria unui viteaz: răsare la un capăt al cerurilor, şi îşi isprăveşte drumul la celălalt capăt; nimic ne se ascunde de căldura lui.”

Soarele: această creaşie extraordinară a lui Dumnezeu! Din deşertul Africii până la munţii Americii de Sud şi de la coasta Californiei până la culmile Himalaiei, globul incandescent al soarelui răspândeşte lumină şi împarte viaţă tuturor plantelor şi animalelor. Stai puţin pe loc şi întreabă-te: Ce s-ar întâmpla dacă soarele s-ar stinge dintr-o dată? numai gândul acestei posibilităţi ne umple de fiori! Oamenii, împreună cu toate celelalte lucruri existente pe pământ ar îngheţa într-o clipită. Notaţi că Genesa 1.3 ne spune că mai întâi a fost creată lumina şi numai după aceea celelalte elemente ale creaţieie. Soarele este izvorul dătător de lumină, tot aşa cum Domnul Isus este singura sursă de lumină pemtru inimile oamenilor: „Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume” Ioan 1.9.

Dragostea Domnului Isus este nelimitată ca şi lumina soarelui şi poate fi experimentată de oricine. Slavă Domnului! Într-o zi soarele şi cerul vor trece, dar credincioşii vor păşi dincolo de porţile cerului şi vor intra în locul în care nu va mai fi nevoie de soare pentru că Domnul va fi Lumina lor! Apoc. 22.5

„…nimic nu se poate ascunde de căldura lui.”

Cum am putea atunci să scăpăm de privirea Fiului lui Dumnezeu? Va veni vremea când tot ceea ce a fost înfăptuit de fii oamenilor va fiscos la lumină. Mai bine să trăim încă de pe acum sincer şi deschis şi să îngăduim luminii venite din partea lui Dumnezeu să ne cureţe lăuntrul nostru. Să trăim fumos înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. Nu vă înşelaţi, Dumnezeu ne cunoaşte toate gândurile şi toate pornirile inimii. Nimic nu se poate ascunde de El. Înaintea Lui totul este gol şi descoperit. Să umblăm înaintea Lui cu grijă şi cu teamă sfântă, aşa încât în ziua marii judecăţi să putem auzi minunatele cuvinte: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii” Matei 25.34

Există o paralelă între creaţie şi Cuvântul scris a lui Dumnezeu, amândouă sunt inspirate de Dumnezeu şi amândouă au fost aduse în fiinţă de activitatea Duhului Sfânt. Aceasta reiese din compatrarea pasajului din Genesa 1.2 cu pasajul din 2 Petru 1.21

Există totuş o deosebire majoră între cele două: creaţia este temporară, în tim ce Cuvântul Domnului dăinuieşte pe vecie. Domnul Isus a spus: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” Matei 24.35

Este important să ţinem minte că natura, cu toată desăvârşita ei frumuseţe, a fost creată pentru a sluji de slavă lui Dumnezeu. Nu trebuie şi nici n-avem voie să ne închinăm la natură Romani 1.25. Doar în Dumnezeu şi în Cuvântul Său etern putem găsi stabilitate şi siguranţă, atât pentru viaţa de acum, cât şi pentru cea viitoare.

va urma…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s