Psalmul 19 (7)

v. 10-11 „Ele sunt mai de preţ decât aurul, decât mult aur curat; sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri. Robul tău primeşte şi el învăţătură de la ele; pentru cine le păzeşte, răsplata este mare.”

Două din apetitele cele mai mari ale fiinţei umane sunt cele care-l fac să dorească să-şi umple buzunarul şi stomacul. Fie ca foamea sufletului nostru să le depăşească pe acestea două şi să ne facă să umblăm după Dumnezeu din toată inima, astfel încât să ne găsim şi să ne împlinim în El toate dorinţeleşi totă fericirea noastră.

În încheiere haideţi să aruncăm o privire şi să vedem cum se roagă David pentru har:

v. 12-14 „Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc! Păzeşte de asemenea pe robul Tău de mândrie, ca să nu stăpânească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari. Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele, Doamne, Stânca me şi Izbăvitorul meu!”

O, fie ca dorinţa lui David să ajungă să fie şi dorinţa noastră, gândurile noastre şi cuvintele gurii noastre să fie bine primite şi lăudate înaintea Domnului, a Celui care cunoaşte gândurile inimii şi înregistrează toate cuvintele gurii. Fie ca măreţia creaţiei din jurul nostru să ne copleşească inimile şi să ne inspire mai mult spre evlavie şi sfinţire. Facă Domnul ca Psalmul 19 să ne îndemne la aceasta.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s