O lume în nevoi!

Ce ne vine în minte când ne gândim la cuvântul „lume”? În engleză cuvântul lume este o traducere a mai mult de o duzină de termeni din limba greacă şi ebraică. Nu-i de mirare atunci că el are o semnificaţie complexă. Cuvântul „telel” se referă de exemplu la planeta pe care locuim. Psalmistul spune în Ps. 24.1 „Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc!”

Cuvântul „kosmos” înseamnă lumea minunată creată de Dumnezeu, universul. În Noul Testament, acesta este termenul cel mai folosit când se vorbeşte despre „lume”. De exemplu, în Ioan 1.10 ni se vorbeşte despre Domnul Isus ca despre Unul care a venit să locuiască între oamenii creaţi de l, pe planeta creată de El, şi ni se spune, oamenii nici nu L-au băgat în seamă!

Termenul „oikcoumene” se referătot la lume, dar defineşte cu precădere lumea locuită, societatea omenească: „Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lume…” Matei 24.14

Tema pe care vreau să o abordez acum este lumea şi problemele ei. Când spunem că lumea este plină de nevoi, ne referim la faptul că există multe lucruri necesare care lipsesc şi că în general, lucrurile nu sunt aşa cum ar trebui săfie. Există mizerie, boli, sărăcie şi multă, multă suferinţă. În toată această pleiadă de probleme materiale, noi vrem să privim la realitate din prisma aspectului spiritual al situaţiei. Aici se găseşte cheia întregii probleme.

Care este cauza tuturor relelor din lume? Din cauza conflictului cosmic dintre Dumnezeu şi Satan din pricina înfruntării perpetue dinte bine şi rău, lumea se află în încordare şi în suferinţă. Oamenii care se află acum în lumea de păcat nu au pace în suflet şi mintea lor tulbure caută rezolvări neadecvate şi păgubitoare, care produc şi mai multă suferinţă. Ţinta fiecărui om pare să fie satisfacerea propriului egoism şi hrănirea plăcerilor. Starea aceasta se manifestă atât în afară cât şi înăuntrul Bisericilor. Când Domnul Isus a spus „Ţarina este lumea”, El s-a referit la societatea celor nemântuiţi, dar astăzi creştinătatea a ajuns aşa de lumească, încât poate fi drept considerată parte din „câmpul de misiune”. Părăsind standardul obiectiv al Cuvântului sfânt, mulţi creştini au acceptat filosofiile imorale ale lumii. Închişi faţă de lucrarea curăţitoare şi înoitoare a Duhului Sfânt, ei s-au alăturat celor duşi în rătăcire timp de secole de duhurile înşelătoare.

Care este rezultatul? Lumea contemporană se prăbuşeşte cu capuil înainte într-un climat de disperare şi distrugere, iar biserica lumească nu mai are nici o putere să răspândească lumina necesară pentru ieşirea din cruntul impas. Violenţa şi tot felul de boli produse de neascultarea de Dumnezeu şi aducătoare de moarte decimează societatea, familiile şi chiar bisericile. Practici şi învăţături străvechi reintră pretutindeni în societate sub pseodonimul re deligie a noului („New Age”).  Mai nou femei neevlavioase îndrăznesc să se caţere la anvon, pervertind planul şi tiparul lui Cuvântului lui Dumnezeu. Ele încurajeajă umblarea după propria împlinire şi după lucrurile care dau plăcere, deşi ştiu avertismentul Bibliei: „dar cea dedată la plăceri, măcar că trăieşte este moartă” 1Timotei 5.6. Bărbaţii ca şi femeile, n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în conştiinţa lor, şi acum Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Nesocotindu-l pe Dumnezeu în nod voit, ei s-au dedat la tot felul de nelegiuiri şi patimi. Şi măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri, sunt vrednici de moarte, totuş, ei nu  numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac (Romani 1.21-32).

Care este de fapt adevărata nevoie a lumii? Este oare vreun remediu pentru această stare? Da, există unul: „Este un finic în Gilead care poate vindeca sufletul păcătos”. Oricât de stricat ar fi el, nici un om nu este în afara sferei de activitate a harului divin. Dacă doreşte din toată inima  să renunţe la căile sale păcătoase, Dumnezeu îi oferă scăpare şi răscumpărarea. Domnul Isus a spus în privinţa aceasta: „Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară…” Ioan 6.37. Dumnezeu a promis în Sfânta Scriptură: „Cine le mărturiseşte şi se lasă de ele (de fărădelegi), capătă îndurare” Prov. 28.13.

Negreşt nevoia lumii este foarte mare, dar puterea răscumpărătoare a sângelui Domnului Isus este şi mai mare. El a mântuit pe cei mai păcătoşi şi continuă să-i mânuiască pe toţi aceia care vin la El. Chemarea plină de har a Domnului Isus este încă valabilă pentru toţi: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre” Matei 11.28-30.

Lumea are nevoie de mântuire pentru suflet. Când aceasta se realizează, toate celelalte urmează de la sine: „Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos” Filipeni 4.19.

Haideţi să fim înţelepţi şi să ne facem partea noastră: să aducem Domnului problemele noastre şi problemele lumii, stiind că El este singurul care are puterea să le rezolve.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s