Ce ar trebui să înveţe politicienii noştri de la Iisus

Potrivit Evangheliilor, Cina cea de Taină (ce nu trebuie confundată cu tradiţionala cină de Paşti a Evreilor) are loc, joi seara, într-o casă aşezată în interiorul zidurilor Ierusalimului. E locaţia – ca să-i zicem aşa – pusă la dispoziţia Mântuitorului de un evreu pricopsit. Cum intrarea în Ierusalim se face discret, Iisus trimite doi ucenici să pregătească masa. Îi conduce la casa cu pricina, amintind de o casă conspirativă, un bărbat cu un urcior cu apă, găsit la intrarea în oraş.

De aici pornind, numeroşi comentatori au atras atenţia asupra unor adepţi pe care îi are Mântuitorul pe traseul pe care se mişcă. Aceştia îi pun la dispoziţie casă şi masă, dar mai ales îl fac familiar membrilor comunităţii. Câteva dintre aceste personaje sunt menţionate în Evanghelii: Zaheu, mai marele vameşilor (Ierihon), Lazăr şi surorile sale, Marta şi Maria (Betania), proprietarul grădinii de pe muntele Măslinilor.

Se poate vorbi astfel de o adevărată reţea de activişti în Galileea şi Iudeea, locuitori ai satelor şi oraşelor în care poposeşte Iisus în cadrul campaniei sale. E ceea ce am putea numi azi structurile din teritoriu şi, deşi textele nu ne-o spun, se înţelege că aceşti activişti, adepţi ai Programului lui Hristos, fac prozelitism înainte de sosirea şi după plecarea Mântuitorului.

Graţie acestei reţele extraordinare de activişti locali, Iisus poposeşte peste noapte în câte o casă din localităţile incluse în traseu. Pe tot parcursul popasului, el trăieşte viaţa comunităţii asemenea unui membru de bază al acesteia. Figuraţia de esenţă e cea a unui oaspete venit pentru o zi, două la un neam sau la un amic de-al lui, din localitatea respectivă. Cu acest prilej, el intră în dialog cu vecinii şi localnicii, dar mai ales rezolvă probleme acute ridicate de cei întâlniţi în cale. Vindecările miraculoase ţin, evident, de ipostaza pe care şi-o asumă Iisus: cea de Fiu al lui Dumnezeu. Citite cu atenţie, ele pot fi însă văzute şi din unghiul comunicării publice. Vindecările sunt puse de Iisus pe seama credinţei în Dumnezeu. Dacă el e purtătorul unui program – hai să-i zicem, politic – al unei dizidenţe la religia mozaică, atunci vindecările pot fi considerate ca un exemplu de rezolvare a problemelor comunităţii dacă aceasta va adera la Programul lui Iisus. Asemănător, Mântuitorul rezolvă problema mesei pentru cei 5.000 de oameni prezenţi la sărbătorirea Paştelui evreiesc. Sau, ca să dăm un alt exemplu, rezolvă pe loc problema vinului la nunta din Cana Galileei. Desigur, minunile săvârşite cu aceste prilejuri (înmulţirea peştilor şi a pâinilor, transformarea apei în vin) dau seamă de puterea sa dumnezeiască. Iisus n-are însă vanitatea de-a le înfăţişa ca simplu efect al puterilor sale individuale. El le prezintă de fiecare dată ca efect al credinţei sale. Altfel spus, pentru cei care asistă la aceste minuni, Iisus are puterea de a le face, deoarece el şi-a însuşit până la nivel de trăire noul Program politico-religios: crede în Dumnezeu! Semnalul comunicaţional e indubitabil: dacă veţi crede ca şi mine, veţi putea face şi voi minuni asemănătoare!

Politicienii noştri îşi croiesc deseori trasee prin ţară. Numai că acestea împărtăşesc un vizibil aer de truc electoral, de îndeplinire stingheritoare a unei obligaţii politicianiste. Candidaţii – în campanie – şi politicienii – în alte împrejurări – trec doar printr-o localitate, îndeplinesc cu hărnicie silnică anumite ritualuri (strâng mâini, beau şi mănâncă, ţucă oameni simpli, ţin discursuri), apoi merg mai departe. Pentru comunitatea respectivă e limpede că oaspetele a venit pe acolo doar pentru a le lua voturile şi, eventual, pentru a se da la televizor că ei au fost în satul X sau urbea Y. Excepţie făcând legionarii, politicienii români de azi şi de ieri n-au ţinut să înveţe din exemplul lui Iisus de a propaga o credinţă. Poate – dacă nu chiar sigur – pentru că ei n-au nicio credinţă.

Sursa. Ion Cristoiu

Familia în perioadă de criză – I

Faptul că am intrat în vremuri de criză este indiscutabil. La fel de adevărat este că nu toţi oamenii traversează criza în acelaşi fel. Unii familişti trec cu bine prin vremuri de criză şi ies biruitori; alţii, din diferite motive, sunt doborâţi fizic, material şi spiritual. Sunt bărbaţi sau femei, care, din cauza greutăţilor, intră în disperare şi îşi pierd cumpătul, caracterul, prietenii sau familia.

Din mulţimea aspectelor care pot fi discutate, am ales să ne oprim doar la pericolele pe care le poate implica o perioadă de criză, urmând să dezvoltăm subiectul în numerele următoare când vom vorbi despre oportunităţi şi decizii în perioade de criză şi vom oferi modele de biruitori în contexte-limită.

Pericolele vremurilor de criză
Ne place sau nu, vremurile de criză materială ne pot afecta pe multe planuri. Ele pot afecta modul în care gândim. Ca în orice situaţie, prima schimbare apare la nivelul gândurilor. În multe ocazii, din cauza crizei, putem să devenim mai îngrijoraţi, mai zgârciţi, mai profitori, mai temători, mai egoişti, mai invidioşi…
Sunt persoane care, din cauza vremurilor de criză, privesc altfel la trecut. Unii ajung să regrete că s-au căsătorit la o anumită vârstă, cu o anumită persoană, alţii ajung să regrete un anume mod de viaţă. Pot apărea şi situaţii în care familiştii regretă numărul copiilor sau risipele anterioare; alţii, deşi nu regretă trecutul, se gândesc cu multă îngrijorare spre viitor. Ei ar dori să cunoască direcţia în care se vor îndrepta lucrurile, ar fi mulţumiţi dacă ar putea să facă anumite planuri, dar sunt realişti şi realizează că nu se mai poate acest lucru.
Criza poate afecta relaţiile noastre. Dacă gândirea s-a schimbat, este normal să se schimbe şi relaţiile. Este ciudat să spunem, dar criza ne poate slăbi relaţia noastră cu Dumnezeu. Când relaţia noastră cu Creatorul este afectată, pierdem în toate domeniile. Pot apărea disfuncţii şi în relaţiile pe orizontală, şi în principal în relaţiile cu cei din casa noastră.
În perioade critice, trebuie să ne protejăm relaţia cu partenerul de viaţă. Vremurile de criză pot aduce mai multă nemulţumire şi mai multe acuzaţii. Soţii îşi pot reproşa că nu aduc suficienţi bani în casă sau că sunt prea risipitori.
Îngrijorarea, critica şi nemulţumirea pot afecta şi relaţiile cu copiii. Probabil vom fi nevoiţi să ajustăm bugetul la noile condiţii economice, ceea ce ne va pune într-o situaţie dificilă în relaţia cu copiii. Nu în puţine situaţii pot apărea probleme în relaţiile dintre fraţi, pentru că se simt dezavantajaţi şi nedreptăţiţi unul faţă de altul. Trebuie evitat să le dăm motive care să nască gelozie şi să dezamorsăm la timp orice conflict.
Criza este o perioadă de sensibilitate şi în relaţiile cu părinţii. Poate din dorinţa de a trece mai uşor peste greutăţi, tinerii se simt justificaţi să emită pretenţii financiare părinţilor lor. Presiunea adusă de criza financiară este amplificată de critica adusă de copii faţă de modul în care ei îşi gestionează banii. Copiii vor mai mult, mai repede, iar părinţii vor să fie siguri că trec cu bine peste perioada de criză.
Întregul spectru relaţional este pus la încercare: relaţiile cu vecinii, cu prietenii, cu colegii de muncă… Dacă nu suntem atenţi, vremurile de criză pot determina o schimbare în conduita noastră.
Din cauza vremurilor de criză se schimbă şi nivelul nostru de trai. Acesta va determina felul în care ne facem investiţiile, felul în care ne petrecem concediile şi modul în care ne folosim timpul liber. Sunt şi din aceia care, din cauza crizei, trebuie să îşi schimbe locul de muncă, locuinţa, anturajul, ţara etc.
În anumite situaţii, vremurile de criză pot aduce schimbări şi în domeniul sănătăţii. Unora ne albeşte părul, facem ulcer, devenim stresaţi, îngrijoraţi. Alţii experimentează depresia, îngrijorarea, teama sau alte stări afective neplăcute.
Dacă nu ne încredem în Dumnezeu şi dacă nu ne reaşezăm în Mâna Lui, criza poate determina o schimbare în caracterul nostru, şi aceasta ar fi un adevărat dezastru.

Vremurile de criză presupun pericole, nici puţine şi nici mici. Istoria confirmă acest lucru, dar mai important este faptul că Dumnezeu a avertizat asupra acestui aspect: „Dacă pedepsele acestea nu vă vor îndrepta şi dacă vă veţi împotrivi Mie, Mă voi împotrivi şi Eu vouă şi vă voi lovi de şapte ori mai mult pentru păcatele voastre. Voi face să vină împotriva voastră sabie, care va răzbuna călcarea legământului Meu; şi când vă veţi strânge în cetăţile voastre, voi trimite ciuma în mijlocul vostru, şi veţi fi daţi în mâinile vrăjmaşului. Când vă voi trimite lipsă de pâine, zece femei vă vor coace pâine într-un singur cuptor şi vi se va da pâinea cu cântarul; veţi mânca, dar nu vă veţi sătura. Dacă, cu toate acestea, nu Mă veţi asculta, şi dacă vă veţi împotrivi Mie,  Mă voi împotrivi şi Eu vouă cu mânie şi vă voi pedepsi de şapte ori mai mult pentru păcatele voastre.” (Levitic 26:23-29)

Scriptura ne spune că au fost oameni, familii şi popoare care au greşit în vremuri de criză. Avraam pleacă cu familia în Egipt, Elimelec pleacă cu familia în Moab, evreii sunt tentaţi să se întoarcă în Egipt, soţia lui Iov îndeamnă la blestem faţă de Domnul etc. Să nu ne considerăm de neatins. Vremurile grele aduc ispite de genul: furt, minciună, invidie, lăcomie, sinucideri, răzvrătiri împotriva Domnului, muncă prea multă, disperare, relaţii tensionate, divorţuri, regrete… Să nu privim cu superficialitate aceste vremuri, dar nici cu disperare.
Eşti frământat cumva de întrebarea: cum să trec cu bine vremurile de criză? Mulţi îţi vor recomanda: îngrijorare multă, alergare multă, zgârcenie multă, economie multă. Eu îţi recomand ceea ce au experimentat sfinţii şi ceea ce ne-a recomandat Domnul: încredere multă în Dumnezeu. Cei care au trecut cu bine vremurile de criză au fost aleşii Domnului, care, în ascultare de El, au trăit prin credinţă şi nu prin vedere. Prin urmare, felul în care vom trece vremurile de criză depinde de noi. Domnul vrea să ne ajute. Să ne lăsăm şi noi ajutaţi!

de Pastor Viorel Iuga

Înţelesul Cinzecimii – continuare 3

Continuarea de aici

  • Realitatea prezentă

Un număr de creştini trăiesc pe o parte greşită a Cinzecimii. Din punct de vedere cronologic, ei sunt de partea cea bună, dar din punct de vedere experimental, ei nu au primit binecuvântarea. Ei îl cunosc pe Isus, îl iubesc, îl urmează, dar nu au cerut niciodată propria lor Cinzecime.

Minunea Cinzecimii a dat naştere, aşa cum se întâmplă şi astăzi, la uimire, perplexitate şi bătaie de joc. Totuş, această minune a pregătit calea pentru apostolul Petru, întrucât nici o minune sau experienţă nu poate lua locul Cuvântului. Semnele, minunile, şi diferitele minuni ale Duhului Sfânt confirmă Cuvântul. „Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei, şi întărea Cuvântul prin semnele care-i înşoţeau.” Marcu 16.20

  • Un model pentru astăzi

Rezultatele acestei umpleri spirituale de la Cinzecime a lăsat un model pentru zilele de astăzi. Cei ce primiseră botezul erau atât de copleşiţi de Duhul că batjocoritorii au spus despre ei: „Sunt plini de must!”. Sinele era înăbuşit, Duhul avea stăpânire, şi Hristos a fost înălţat.

E evident din aceasta că experienţa Cinzecimii produce entuziasm spiritual în viaţa credinciosului. Cuvântul lui Dumnezeu vorbeşe despre „bucurie în Duhul Sfânt” Romani 14.17. Cei ce primesc această minunată experienţă „luau hrana cu bucurie” Fapte. 2.46, bucuria este o roadă a Duhului, iar aceasta este o experienţă plică de glorie.

În Scriptură nu se menţionează nicăieri această posomorâre demnă pe care oamenii o aşează astăzi religiei. Atunci când suntem plini de bucurie şi de slava Duhului, chemările seducătoare ale plăcerii lumeşti nu au nici o putere asupra noastră. Urechile ce sunt cuplate pe muzica Duhului sunt surde faţă de cântecele de sirenă ale lumii. Muzica Duhului te poartă spre izvoare pline de bucurie din care se poate bea oricând, muzica Duhului nu apelează la izvoarele sparte ale lumii.

  • Putere pentru viaţă

Cinzecimea dă naştere şi la putere. Hristos, în mesajul adresat ucenicilor la plecare, a zis: „Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorâ Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în totă Iudea, în Samaria, şi până la marginile pămîntului” Fapte. 1.8

Aceasta se poate citi literalmente aşa: „Când se va pogorâ Duhul Sfânt peste voi, veţi primi putere şi veţi fi martorii Mei”. Scriptura spune că „puterea este a lui Dumnezeu” Ps. 62.11, dar Dumnezeu îşi transmite puterea prin noi. Noi devenim nişte purtători ai puterii lui Dumnezeu când măreţul botez vine peste noi, căci Petru a spus: „Ce am îţi dau” fapte. 3.6, această putere ne este încredinţată de Dumnzeu. Faptul că Petru s-aridicat împreună cu cei unsprezece pentru a mărturisi nu spune deloc că numai cei doisprezece au primit această experienţă penticostală. Ei erau conducătorii spirituali aleşi de Dumnezeu pentru a se ridica, a verifica mesajul şi a-l sprijini pe vorbitor. Mărturisirea personală a celor 120 a complectat mărturia şi îndemnul lui Petru în timp ce el explica Cinzecimea. Atunci când vine Cinzecimea sunt rezultate supranaturale. Cartea Faptele Apostolilor a fost scrisă pentru că Duhul a venit şi a lucrat printre oamenii. Aceleaşi rezultate se vor vedea şi când Duhul vine şi lucrează astăzi. Orice înlocuitor va păli iar realitatea va triunfa.

Această experienţă penticostală nu este limitată la un grup sau la o denominaţie; rapoartele unor reviste şi ziare proeminente şi mărturisirile verbale ale unor slujitori ai Bisericii arată că e valabilă pentru oricine. În cartea lui Ioel, Dumnezeu spune: „voi turna din Duhul Meu peste orice făptură”, Isaia spune: „Căci voi turna ape peste pământul însetat şi râuri pe pământul uscat; şi voi turna Duhul Meu peste sămânţa ta, şi binecuvântarea Mea peste odraslele tale” Isaia 44.3.

Trăim vremurile uscăcioase ale modernismului, în zilele de pustie ale liberalismului şi în timpurile întunecoase ale raţionalismului, dar e un lucru încurajator să ştim că într-o vreme ca aceasta Dumnezeu îşi trimite revărsările bogate, venit din norii gloriei pentru a uda aceste pământuri uscate şi însetate. El face pustia să înflorească asemeni unui trandafir şi luminează această generaţie ce s-a împleticit prea mult în întuneric.

Înţelesul Cinzecimii – continuare 2

Continuare de aici

  • Sosirea împlinirii

Duhul venise şi semnele ciudate se arătau unul după altul. Brusc un sunet ca vâjâitul unui uragan a început să vâjăie prin odaia de sus şi a umplut casa unde şedeau ei. Urechile lor au fost martore ale prezenţei divine. Limbile ce se iviseră păreau ca de foc. Până şi ochiul omenesc a fost martor al prezenţei divine.

Nu numai că ureche şi ochiul au perceput gloria lui Dumnezeu, dar dintr-o dată s-a întâmplat ceva înlăuntrul celor prezenţi, căci relatarea spune: „Şi toţi s-au umplut de Duhul Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească”. Fapte. 2.4

Aceasta era o nouă dimensiune religioasă, o experienţă nouă de care nu se mai auzise. Fiinţele lor au fost umplute de un extaz de nespus, pe care nu-l puteau exprima cu vocabularul lor limitat şi sărac. De aceea Dumnezeu, care e întotdeauna bogat în îndurare, a vorbit prin ei pentru a convinge un grup de oameni din mai multe popoare că acolo era prezent Dumnezeu.

Aceasta a fost dovada iniţială a măreţului botez cu Duhul Sfânt. Asupra lor s-au aşezat limbi ca de foc; inimile le erau sprinse şi limbile le erau înflăcărate, mărturisind lucrările minunate ale lui Dumnezeu.

  • Ce este un penticostal?

Din acest motiv cei care primesc acest botez măreţ al Duhului Sfânt se numesc penticostali. Pentru ucenicii ce stăteau în aşteptare, aceasta era împlinirea promisiunii Stăpânului. Ei aveau promisiunea puterii care urma să vină asupra lor şi fuseseră învăţaţi multe lucruri despre funcţiile Duhului Sfânt, dar acum Duhul venise să locuiască în corturi omeneşti şi devenise minimul indispensabil slujirii creştine. Facultăţile omeneşti au fost energizate într-un mod miraculos. Pentru cei 120, aceasta nu era o experienţă trecătoare, ci o moştenire a bisericii ce trebuia să rămână.

Promisiunea Duhului nu le aparţine apostolilor, celor doisprezece, unei biserici, nici câtorva favoriţi, numai din veacurile următoare. Pe de altă parte, este un dar pentru toţi cei ce cred în Hristos, pentru cei mai mici cât şi pentru cei mai mari. „Căci făgăduinţa aceasta este pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” Fapte. 2.39

Înţelesul Cinzecimii – continuare

Continuarea de aici

  • Împlinirea istoriei

Pogorârea Duhului avea menirea de a împlini misiunea lui Hristos pe Pământ şi de a duce la desăvârşire lucrarea măreaţă a răscumpărării omenirii. Toate au fost lucrările lui Hristos: atât sunetul venit din Cer ca vâjâitul unui vânt puternic, cât şi limbile ca de foc , ce s-au aşezat pe ucenicii ce stăteau în aşteptare. Hristos le promisese ucenicilor că le va trimite Duhul Sfânt. Când Petru s-a ridicat în Ziua Cinzecimii pentru a explica fenomenul ciudat ce tocmai se întâmplase (şi nimeni nu poate explica Cinzecimea până ce nu a trăit propriea lui experienţă a Cinzecimii), el a spus: „Şi acum, odată ce s-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu, şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi.” Fapte. 2.33

Duhul Sfânt fusese trimis în numele lui Hristos. Orice perspectivă asupra Cinzecimii este incomplectă dacă nu este asociată cu realizarea pe Pământ a misiunii Mântuitorului nostru.

Dumnezeu a ales sărbătoarea Cinzecimii pentru venirea Duhului Sfânt. Biblia spune: „În ziua Cinzecimii, erau toţi împreună în acelaş loc. Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte libi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei. Şi toţi s-au umplut de Duhul Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi cum le da Duhul să vorbească.” Fapte. 2.1-4

  • Istoria Duhului Sfânt

Se pune întrebarea. „Nu era Duhul în lume şi înainte de această zi?” El apare din primele pagini ale Scripturii. „Şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor” Gen. 1.2. Rolul Duhului Sfânt se vede în crearea omului, căci lui Hristos şi Duhului Sfânt le spusese Dumnezeu: „Să facem om după chipul Nostru” Gen. 1.26. Cerurile au fost împodobite de lucrarea Duhului Sfânt spune în Iov. 26.13. Duhul a fost peste Elisei cartea II Împ. 2.15, şi uneori l-a mişcat pe Samson găsim scris în cartea Jud. 13.25. Dar totuş Ioan spune: „Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit” Ioan 7.39.

Pogorârea Duhului Sfânt depindea de proslăvirea lui Hristos, întrucât El a spus: „Totuş vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc; căci dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite” Ioan 16.7

Aşa cum Hristos a venit în lume în vremea Vechiului Testament ca Îngerul Domnului, înainte de întrupare, la fel şi Duhul Sfânt venise în lume înainte de Cinzecime. Cu toate că Hristos fusese în lume de la început, abia la Betleem a apărut ca Fiu al Omului şi Fiul întrupat a lui Dumnezeu. Tot aşa, Duhul fusese în lume şi fusese recunoscut de slujitorii lui Dumnezeu din toate timpurile , dar manifestarea Duhului ca Mângâietor ce trebuia să rămână în lume, nu fusese cunoscută înainte.

  • Împlinirea profeţiei

Venirea Duhului fusese prezisă de profetul Ioel înainte de revărsarea Cinzecimii. Ioel a spus: „După aceea, voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi ficele voastre vor prooroci, bătrânii voştri vor avea visuri, şi tinerii voştri vor avea vedenii. Chiar şi peste robi şi roabe, voi turna Duhul Meu în zilele acelea” Ioel 2.28,29.

Petru a adeverit această profeţie declarând că întâmplările dun ziua Cinzecimii au fost împlinirea profeţiei lui Ioel: „Aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel” Fapte. 2.16

Continuarea….cu: sosirea împlinirii, ce este un penticostal, realitatea prezentă, un model pentru astăzi, putere pentru viaţă.


Înţelesul Cinzecimii

Cu câteva decenii în urmă, termenii Cinzecimii şi Penticostalul erau rar auziţi. În ultimii ani Cinzecimea a început să fie recunoscută, iar lumea se întreabă: „Ce este Cinzecimea?”, o întrebare la care se dau fel de fel de răspunsuri. Întrucât termenul „Penticostal” a căpătat o circulaţie largă, înţelegerea lui corectă e cu atât mai importantă.

  • Perspectiva istorică

Să luăm mai întâi în considerare Cinzecimea din punct de vedera istoric. Aceasta a fost una din marile sărbători ale Israelului, ce urma după Paşte şi preceda Sărbătoarea Corturilor.

Sărbătoarea Cinzecimii avea câteva caracteristici. Era sărbătorită la 50 de zile după recoltarea primelor roade ale secerişului. Biblia spune: „Să numeri şapte săptămâni; de când vei începe seceratul grâului, să începi să numeri şapte săptămâni.” Deut. 16.9 Lev. 23.15

Ea trebuie să marcheze darea legii pe Sinai, care vusese loc în aceaşi zi , şi aducerea înaintea Domnului a primelor roade ale secerişului. În acest ritual al dedicării se aduceau înaintea Domnului ca jertfă două pâini sospite făcute din grâu copt ce tocmai fusese recoltat, care erau legănate într-o parte şi într-alta. În ziua aceasta se asigura luarea în primire a secerişului. Era o zi a bucuriei şi a proclamării veştilor bune. Pentru mulţi oamenii Cinzecimea nu însemna nimic mai mult decât păzirea cestei zile de sărbătoare. Totuş Cinzecimea este mai mult decât o zi: este o dispersaţie în care trăim acum.

  • Perspectiva teologică

În al doilea rând, să luăm în considerare Cinzecimea din punct de vedere dispensaţional. Înainte de pogorârea Duhului Sfânt, jertfa de pe calvar fusese adusă şi pământul fusese stropit cu sângele Mielului de Paşte, pregătindu-se o cale nouă şi vie. Se pătrunsese în Sfânta Sfintelor. Aceasta aducea noi privilegii, de care nu se mai auzise înainte; asupra viitorului se răsfrângea o nouă lumină şi rasei omeneşti i se oferea un nou destin. Cu toate acestea, toate aceste binecuvântări mari şi scumpe depindeau de ceva ce nu se ivise încă. Calvarul trebuia să fie făcut cunoscut prin Cinzecime.

Aşa cum nu se putea vorbi de Cinzecime fără Paşte, de ulei de ungere până nu era zdrobit măslinul, de ape ţâşnitoare până nu era lovită stânca, aşa nu putea fi Cinzecime fără calvar. Izvorul Cinzecimii a fost Calvarul.

Ps. Mâine voi continua cu: împlinirea istoriei, istoria Duhului Sfânt, împlinirea profeţiei, sosirea împlinirii, ce este un penticostal, realitate prezentă, un model pentru astăzi, putere pentru viaţă. profit de ziua liberă 🙂

Continuarea aici

Pentecoste

Apostolii şi cei rămaşi fideli învăţăturii Domnului Isus Hristos, după înălţarea Sa la cer, potrivit poruncii Mântuitorului nu s-au depărtat de Ierusalim. „Toţi aceia stăruiau cu un cuget în rugăciuni şi în cereri, împreună cu femeile, şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui.” Faptele Ap. 1.14

„În ziua Cinzecimii, erau adunaţi toţi împreună în acelaş loc. Deodată a enit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, şi a umplut casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.” Faptele Ap. 2.1-4

O dată cu pogorârea Duhului Sfânt, ziua Cinzecimii, cunoscută şi sub numele de Pentecost, – după denumirea ei de origine greacă – a căpătat o valoare nouă.

Pe lângă însemnătatea ce-o avea sărbătoarea Cinzecimii în perioada Vechiului Testament, aniversând darea Legii pe muntele Sinai, prin pogorârea Duhului Sfânt, ziua Cinzecimii a primit o nouă însemnătate pentru Biserica lui Dumnezeu nou testamentală. Ziua Cinzecimii a devenit astfel ziua care a consfinţit actul de naştere a Bisericii lui Dumnezeu.

Pogorârea Duhului Sfânt la Rusalii are o întreită semnificaţie:

  • pogorârea Duhului Sfânt în ziua Cinzecimii a fost semnul că, Domnul Isus Hristos a ajuns în cer la Tatăl.
  • pogorârea Duhului Sfânt în ziua Cinzecimii a fost semnul că, jertfa Domnului Isus Hristos a fost acceptată de Tatăl ceresc.
  • pogorârea Duhului Sfânt în ziua Cinzecimii a fost semnul că, Domnul Isus Hristos şi-a împlinit făgăduinţa lăsată credincioşilor Săi pe pământ: „Şi eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac.” Ioan 14.16

În ziua Cinzecimii s-a împlinit întocmai ce spunea apostolul Petru în renumita sa predică ţinută imediat după evenimentul pogorâri Duhului Sfânt când a zis: „Şiacum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu, şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi.” Faptele Ap. 2.33

Psalmul 139

1. Doamne Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,

2. ştii când stau jos şi când mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gândul.

3. Şti când umblu şi când mă culc, şi cunoşti toate căile mele.

4. Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu, Domane, îl cunoşti în totul. …

Psalmul 13

1. Până când, Doamne, mă vei uita neîncetat? Pâmă când îţi vei ascunde Faţa de mine?

2. Până când voi avea sufletul plin de griji, şi inima plină de necazuri? Până când se va ridica vrăjmaşul meu împotriva mea?

3. Priveşte, răspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Dă lumină ochilor mei, ca să n’adorm somnul morţii,

4. ca să nu zică vrăjmaşul meu: „L-am biruit!” Şi să nu se bucure potrivnicii mei când mă clatin.

5. Eu am încredere în bunătatea Ta, sunt cu inima veselă, din pricina mântuirii Tale:

6. cânt Domnului, căci mi-a făcut bine!

Nelu Mureşan – conferinţa familiilor la Adoram – Arad

Doresti sa iti imbunatatesti viata de familie? Doresti sa intri in viata de famile si nu stii ce te asteapta? Nu-ti mai iubesti sotia? Nu-ti mai suporti sotul? Sau pur si simplu toate sunt perfecte, dar vrei mai mult?

Te asteptam in perioada 4 – 5 iunie 2010 la Biserica Adoram din localitatea Arad la conferinta pentru familii sustinuta de pastorul Nelu Muresan din Dej.

Taxa de participare este de 10 lei de persoana iar locurile sunt limitate – maixim 120 de persoane.

Inscrierile se pot face la Cristian Galea(0722464682). Va stam la dispozitie cu orice informatii doriti.

Sursa. FlacăraÎnchinării.ro