Ce pierdem în goana noastră zilnică?

Staţia metro L’ENFANT PLAZA din Washington, DC, într-o zi friguroasa, pe 12 ianuarie 2007. Un om cu o vioară a cântat şase piese de Bach, timp de 45 de minute. In timpul acesta, aproximativ 2000 de oameni au trecut prin acea statie, majoritatea în drum spre serviciu. După vreo trei minute, un om între două vârste l-a observat şi s-a oprit să-l asculte pentru câteva secunde, apoi a grăbit pasul, mânat probabil de programul său strict.

4 minute mai târziu: Violonistul a primit primul său dolar, o femeie i l-a aruncat în pălărie, fără să se oprească.

6 minute: Un tânăr se reazemă de perete ca să-l asculte, după care se uită la ceas şi pleacă în trap uşor spre peron.

10 minute: Un copil de 3 ani se opreşte în faţa muzicianului, dar maică-sa îl trage grăbită de hăinuţă. Copilul se mai opreşte odată să-l privească pe violonist, dar maică-sa îl împinge nervoasă înainte, aşa că cei doi se mişcă, el întorcând capul din când în când. Lucrul acesta se repetă cu mai mulţi copii, iar părinţii îi împing de la spate, grăbiţi să ajungă la treburile lor.

45 minute: Muzicantul a cântat în continuare. Numai şase oameni s-au oprit să-l asculte pentru câteva momente. Circa 20 au aruncat nişte bani. Omul a colectat în total $32.

Dupa o ora: El a terminat de cântat şi s-a lăsat tăcerea. Nimeni nu l-a observat, nimeni nu l-a aplaudat… Nimeni n-a remarcat, dar acesta era Joshua Bell, unul dintre cei mai buni muzicieni ai lumii. El a interpretat câteva din cele mai dificile piese scrise vreodata, pe o vioara estimată la $3,5 milioane. Cu câteva zile înainte, umpluse o sala de concerte din Boston.

Valoarea medie a biletelor $100.

Povestea este adevărată. Concertul din staţia de mertro, a fost organizat de către Washington Post, ca un experiment social asupra percepţiei, gustului şi priorităţilor oamenilor.

Problemele care s-au pus:

*Intr-un loc public, la o oră nepotrivită, suntem în stare să percepem frumuseţea?

*Ne oprim s-o admirăm?

*Putem, oare, să recunoaştem talentul într-un context neaşteptat?

O concluzie posibila în urma acestui experiment, ar fi aceasta:

Dacă nu avem câteva momente să-l ascultăm pe unul dintre cei mai buni solişti ai lumii cântând cea mai bună muzică scrisă vreodată pe unul din cele mai bune instrumente făcute vreodată, oare, de cât de multe alte lucruri, minunate, ne lipsim în existenţa noastră?

Sursa. StiriCrestine.ro

Ar putea să dispară râul Iordan…

Iordanul, raul unde a fost botezat Isus Cristos, potrivit traditiei crestine, nu mai este acum decat un fir de apa poluata si ar putea sa dispara complet pana la sfarsitul anului 2011, a avertizat luni un grup pentru protectia mediului, citat de AFP.

Celebrul rau „a fost redus la un simplu parau in sudul lacului Tiberiada, secat de supraexploatarea apelor sale, devastat de poluare”, spune asociatia Prietenii Pamantului/Orientul Mijlociu (FoEME), intr-un raport care va fi prezentat luni la Amman.

Potrivit sursei citate, 98% din apele raului sunt deturnate de Israel, Siria – care exploateaza afluentul sau, Iarmuc – si Iordania.

Iordanul, care in trecut deversa anual 1,3 miliarde de metri cubi de apa dulce in Marea Moarta, nu mai aduce in prezent decat 20 – 30 de milioane, ceea ce are ca efect scaderea nivelului acestei mari sarate cu un metru pe an.

„Fara actiuni concrete, ne putem astepta la secarea completa a cursului inferior al Iordanului pana la sfarsitul lui 2011”, sustine organizatia.

Singura solutie pentru salvarea raului este stoparea exploatarii intensive si deversarea unor cantitati mai mari de apa dulce in cursul inferior. In opinia FoEME, Israelul are un rol mai important de jucat aici, datorita cantitatii mai mari de ape deturnate de statul evreu, dar si a avansului tehnologic pe care il detine.

Raportul afirma ca o gestiune mai buna ar permite Israelului sa economiseasca anual 517 milioane de metri cubi de apa dulce iar Iordaniei 305 milioane.

In ciuda nivelului alarmant al poluarii, mii de pelerini continua in fiecare an sa repete ritualul botezarii lui Isus.

Sursa. hotnews.ro