Un slujitor, Nicu Iliesi a plecat la Cel pe care l-a slujit!

Nicu Iliesi un adevărat slujitor a lui Dumnezeu a plecat acasă pentru a primi răsplata pentru toată slujirea lui pe acest pământ. Dumnezeu cel care coordonează cel mai bine lucrurile a decis să-i spună lui Nicu la 51 de ani „ai terminat lucrarea pe pământ” o poţi continua acuma cu Mine aici în slavă. Durerea este foarte grea pentru că împreună cu Nicu au plecat şi Alex la numai 14 ani şi Adrian 17 ani, chiar dacă nu înţelegem acum toate lucrurile ştim că Dumnezeu le are pe toate în control.

Vreau doar să-L rog pe Dumnezeul oricărei mângâieri să o sprijinească pe sora Geta, pe Paul şi pe Astrid în cea mai grea încercare a vieţii lor. Acum voi nu mai umblaţi ca până acum – voi umblaţi în ritmul veşniciei pentru că cineva dincolo alături de Domnul Isus vă aşteptă pe voi.

Îmi place ce spune marele poet creştin Costache Ioanid în poezia „Cu Dumnezeu în fiecare zi”

Cu Dumnezeu în fiecare zi,
aşa umbla Enoh în lumea vache.
Ca doi prieteni pribegind pereche.
Şi într-o zi, călătorind mereu,
el a ajuns în cer la Dumnezeu.

Cu Dumnezeu în fiecare zi,
aşa umbla în vremea lui şi Noe.
Şi toţi râdeau de el atunci în voe.
Dar n-au ajuns sub primul curcubeu
decât cei ce umblau cu Dumnezeu…

Cu Dumnezeu în fiecare zi,
aşa umbla în Israel Ilie,
îndeplinindu-şi sfânta lui solie.
Şi-un car de foc l-a dus ca pe-un trofeu
să umble şi în cer cu Dumnezeu.

Cu Dumnezeu în fiecare zi
să fim şi noi în lumea de ţărână;
la pieptul Lui, mergând cu El de mână.
Şi într-o zi, umblând aşa mereu,
ne vom trezi în cer cu Dumnezeu…


Mai multe detalii despre serviciile de comemorare şi seviciul funebru de înmormântare puteţi găsi AICI

Anunțuri

4 comentarii la “Un slujitor, Nicu Iliesi a plecat la Cel pe care l-a slujit!

  1. Pingback: 12 postări în Top 100 WP (14.05.2010) « România Evanghelică

  2. Pingback: 13 postări în Top 100 WP (15.05.2010) « România Evanghelică

  3. CUGET, CA UN VIN DIVIN
    de Marian Nicolescu

    Am scos bidivii din grajdul sufletului
    deshămaţi de la carul scârţâit al durerii,
    galopând pe câmpul mănos al poetului
    prin glod, sub potcoava spartă a tăcerii;

    am arat, apoi, imaş de gând slobod
    pe hotarul dintre viaţă şi moarte,
    stricând liniştea zilei cu un tropot
    înghesuit în inima dintr-o-nchisă carte.

    Nimeni nu m-a aşteptat la peronul timpului
    în pufăit de locomotivă, într-o gară uitată
    dincolo de cimitir şi de miriştea câmpului
    unor ţărani cu izvor pueril de mamă şi tată;

    nimeni, doar soarta şi batista ultimei plecări,
    fluturată în şirag de ani uitaţi în buzunare,
    mototoliţi în para mocnită a unei flăcări
    al unui sfârşit de anunţ, a unei ediţii lunare…

    Şi caut iar grajdul pierdut şi ieslea unei nopţi
    prin ceaţa groasă şi rece a cugetului meu,
    înghesuită pe ruguri înalte şi struguri copţi
    din care beau vinul ce se cheamă Dumnezeu

  4. Pingback: 14 postări în Top 100 WP (15.05.2010) « România Evanghelică

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s