Înţelesul Cinzecimii – continuare

Continuarea de aici

• Împlinirea istoriei

Pogorârea Duhului avea menirea de a împlini misiunea lui Hristos pe Pământ şi de a duce la desăvârşire lucrarea măreaţă a răscumpărării omenirii. Toate au fost lucrările lui Hristos: atât sunetul venit din Cer ca vâjâitul unui vânt puternic, cât şi limbile ca de foc , ce s-au aşezat pe ucenicii ce stăteau în aşteptare. Hristos le promisese ucenicilor că le va trimite Duhul Sfânt. Când Petru s-a ridicat în Ziua Cinzecimii pentru a explica fenomenul ciudat ce tocmai se întâmplase (şi nimeni nu poate explica Cinzecimea până ce nu a trăit propriea lui experienţă a Cinzecimii), el a spus: „Şi acum, odată ce s-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu, şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi.” Fapte. 2.33

Duhul Sfânt fusese trimis în numele lui Hristos. Orice perspectivă asupra Cinzecimii este incomplectă dacă nu este asociată cu realizarea pe Pământ a misiunii Mântuitorului nostru.

Dumnezeu a ales sărbătoarea Cinzecimii pentru venirea Duhului Sfânt. Biblia spune: „În ziua Cinzecimii, erau toţi împreună în acelaş loc. Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte libi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei. Şi toţi s-au umplut de Duhul Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi cum le da Duhul să vorbească.” Fapte. 2.1-4

• Istoria Duhului Sfânt

Se pune întrebarea. „Nu era Duhul în lume şi înainte de această zi?” El apare din primele pagini ale Scripturii. „Şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor” Gen. 1.2. Rolul Duhului Sfânt se vede în crearea omului, căci lui Hristos şi Duhului Sfânt le spusese Dumnezeu: „Să facem om după chipul Nostru” Gen. 1.26. Cerurile au fost împodobite de lucrarea Duhului Sfânt spune în Iov. 26.13. Duhul a fost peste Elisei cartea II Împ. 2.15, şi uneori l-a mişcat pe Samson găsim scris în cartea Jud. 13.25. Dar totuş Ioan spune: „Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit” Ioan 7.39.

Pogorârea Duhului Sfânt depindea de proslăvirea lui Hristos, întrucât El a spus: „Totuş vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc; căci dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite” Ioan 16.7

Aşa cum Hristos a venit în lume în vremea Vechiului Testament ca Îngerul Domnului, înainte de întrupare, la fel şi Duhul Sfânt venise în lume înainte de Cinzecime. Cu toate că Hristos fusese în lume de la început, abia la Betleem a apărut ca Fiu al Omului şi Fiul întrupat a lui Dumnezeu. Tot aşa, Duhul fusese în lume şi fusese recunoscut de slujitorii lui Dumnezeu din toate timpurile , dar manifestarea Duhului ca Mângâietor ce trebuia să rămână în lume, nu fusese cunoscută înainte.

• Împlinirea profeţiei

Venirea Duhului fusese prezisă de profetul Ioel înainte de revărsarea Cinzecimii. Ioel a spus: „După aceea, voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi ficele voastre vor prooroci, bătrânii voştri vor avea visuri, şi tinerii voştri vor avea vedenii. Chiar şi peste robi şi roabe, voi turna Duhul Meu în zilele acelea” Ioel 2.28,29.

Petru a adeverit această profeţie declarând că întâmplările dun ziua Cinzecimii au fost împlinirea profeţiei lui Ioel: „Aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel” Fapte. 2.16

Continuarea….cu: sosirea împlinirii, ce este un penticostal, realitatea prezentă, un model pentru astăzi, putere pentru viaţă.

Înţelesul Cinzecimii

Cu câteva decenii în urmă, termenii Cinzecimii şi Penticostalul erau rar auziţi. În ultimii ani Cinzecimea a început să fie recunoscută, iar lumea se întreabă: „Ce este Cinzecimea?”, o întrebare la care se dau fel de fel de răspunsuri. Întrucât termenul „Penticostal” a căpătat o circulaţie largă, înţelegerea lui corectă e cu atât mai importantă.

• Perspectiva istorică

Să luăm mai întâi în considerare Cinzecimea din punct de vedera istoric. Aceasta a fost una din marile sărbători ale Israelului, ce urma după Paşte şi preceda Sărbătoarea Corturilor.

Sărbătoarea Cinzecimii avea câteva caracteristici. Era sărbătorită la 50 de zile după recoltarea primelor roade ale secerişului. Biblia spune: „Să numeri şapte săptămâni; de când vei începe seceratul grâului, să începi să numeri şapte săptămâni.” Deut. 16.9 Lev. 23.15

Ea trebuie să marcheze darea legii pe Sinai, care vusese loc în aceaşi zi , şi aducerea înaintea Domnului a primelor roade ale secerişului. În acest ritual al dedicării se aduceau înaintea Domnului ca jertfă două pâini sospite făcute din grâu copt ce tocmai fusese recoltat, care erau legănate într-o parte şi într-alta. În ziua aceasta se asigura luarea în primire a secerişului. Era o zi a bucuriei şi a proclamării veştilor bune. Pentru mulţi oamenii Cinzecimea nu însemna nimic mai mult decât păzirea cestei zile de sărbătoare. Totuş Cinzecimea este mai mult decât o zi: este o dispersaţie în care trăim acum.

• Perspectiva teologică

În al doilea rând, să luăm în considerare Cinzecimea din punct de vedere dispensaţional. Înainte de pogorârea Duhului Sfânt, jertfa de pe calvar fusese adusă şi pământul fusese stropit cu sângele Mielului de Paşte, pregătindu-se o cale nouă şi vie. Se pătrunsese în Sfânta Sfintelor. Aceasta aducea noi privilegii, de care nu se mai auzise înainte; asupra viitorului se răsfrângea o nouă lumină şi rasei omeneşti i se oferea un nou destin. Cu toate acestea, toate aceste binecuvântări mari şi scumpe depindeau de ceva ce nu se ivise încă. Calvarul trebuia să fie făcut cunoscut prin Cinzecime.

Aşa cum nu se putea vorbi de Cinzecime fără Paşte, de ulei de ungere până nu era zdrobit măslinul, de ape ţâşnitoare până nu era lovită stânca, aşa nu putea fi Cinzecime fără calvar. Izvorul Cinzecimii a fost Calvarul.

Ps. Mâine voi continua cu: împlinirea istoriei, istoria Duhului Sfânt, împlinirea profeţiei, sosirea împlinirii, ce este un penticostal, realitate prezentă, un model pentru astăzi, putere pentru viaţă. profit de ziua liberă 🙂

Continuarea aici