Cu câteva decenii în urmă, termenii Cinzecimii şi Penticostalul erau rar auziţi. În ultimii ani Cinzecimea a început să fie recunoscută, iar lumea se întreabă: „Ce este Cinzecimea?”, o întrebare la care se dau fel de fel de răspunsuri. Întrucât termenul „Penticostal” a căpătat o circulaţie largă, înţelegerea lui corectă e cu atât mai importantă.
- Perspectiva istorică
Să luăm mai întâi în considerare Cinzecimea din punct de vedera istoric. Aceasta a fost una din marile sărbători ale Israelului, ce urma după Paşte şi preceda Sărbătoarea Corturilor.
Sărbătoarea Cinzecimii avea câteva caracteristici. Era sărbătorită la 50 de zile după recoltarea primelor roade ale secerişului. Biblia spune: „Să numeri şapte săptămâni; de când vei începe seceratul grâului, să începi să numeri şapte săptămâni.” Deut. 16.9 Lev. 23.15
Ea trebuie să marcheze darea legii pe Sinai, care vusese loc în aceaşi zi , şi aducerea înaintea Domnului a primelor roade ale secerişului. În acest ritual al dedicării se aduceau înaintea Domnului ca jertfă două pâini sospite făcute din grâu copt ce tocmai fusese recoltat, care erau legănate într-o parte şi într-alta. În ziua aceasta se asigura luarea în primire a secerişului. Era o zi a bucuriei şi a proclamării veştilor bune. Pentru mulţi oamenii Cinzecimea nu însemna nimic mai mult decât păzirea cestei zile de sărbătoare. Totuş Cinzecimea este mai mult decât o zi: este o dispersaţie în care trăim acum.
- Perspectiva teologică
În al doilea rând, să luăm în considerare Cinzecimea din punct de vedere dispensaţional. Înainte de pogorârea Duhului Sfânt, jertfa de pe calvar fusese adusă şi pământul fusese stropit cu sângele Mielului de Paşte, pregătindu-se o cale nouă şi vie. Se pătrunsese în Sfânta Sfintelor. Aceasta aducea noi privilegii, de care nu se mai auzise înainte; asupra viitorului se răsfrângea o nouă lumină şi rasei omeneşti i se oferea un nou destin. Cu toate acestea, toate aceste binecuvântări mari şi scumpe depindeau de ceva ce nu se ivise încă. Calvarul trebuia să fie făcut cunoscut prin Cinzecime.
Aşa cum nu se putea vorbi de Cinzecime fără Paşte, de ulei de ungere până nu era zdrobit măslinul, de ape ţâşnitoare până nu era lovită stânca, aşa nu putea fi Cinzecime fără calvar. Izvorul Cinzecimii a fost Calvarul.
Ps. Mâine voi continua cu: împlinirea istoriei, istoria Duhului Sfânt, împlinirea profeţiei, sosirea împlinirii, ce este un penticostal, realitate prezentă, un model pentru astăzi, putere pentru viaţă. profit de ziua liberă 🙂
Continuarea aici
Ungândbun 