Darurile Spirituale (12)

Darul Compasiunii sau Benevolenţa. Acest dar este menţionat de apostolul Pavel în Romani 12.8 El scrie „Cine face milostenie, s-o facă cu bucurie”. Darul benevolenţei sau darul milei, este abilitatea de a manifesta o dragoste practică, plină de bucurie şi de compasiune, faţă de cei în suferinţă din trupul lui Hristos.

Benevolenţa constă în a nutri o compasiune şi o compătimire autentică pentru oameni, creştini şi necreştini, care suferă având probleme de stres fizic, mintal sau emoţional, şi să transforme acea compasiune în fapte făcute cu bucurie, reflectate în dragostea lui Hristos care alină suferinţa.

Mila înseamnă compasiune sau a simţi cu alţii. Darul milostivirii este darul prin care noi arătăm în mod practic compasiunea şi simpatia faţă de persoanele care sunt în nevoie.

Privind în Biblie la pasajele în care e descris felul cum opera darul compasiunii vom înţelege mult mai clar ce înseamnă să araţi milă pentru cineva.

Domnul Isus Hristos a arătat mila în lucrarea Lui. Privind la El vom învăţa cum să arătăm milă faţă de semenii noştrii.

Succesul lui Isus s-a datorat faptului că El a căutat să împlinească nevoile oamenilor. El şi-a arătat milă pentru norodul înfometat, pentru oamenii bolnavi care nu aveau o învăţătură spirituală corectă (Matei 9.36, 14.14, 20.34; Marcu 1.41, 8.2; Luca 7.13). În fiecare caz amintit în aceste texte, Isus a întâmpinat nevoia oamenilor, nu arătând numai milă şi compasiune, ci făcând ceva pentru ei. E bine să arătăm milă, dar să nu uităm să acţionăm concret în a împlini nevoile oamenilor.

Dacă ne întâlnim cu o persoană care este bolnavă, nu este destul să-i spunem că ne înteresează situaţia lui, ci ar trebui să ne rugăm pentru vindecarea lui. Dacă întâlnim o persoană care trece prin situaţii dificile, grele, trebuie să arătăm compasiune, şi milă.

Iacov spune în epistola sa: „Religiunea curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pă orfani şi pe văduve în necazurile lor” (Iacov 1.27).

Funcţia acestui dar este de a arăta milă simţind cu alţii sau pentru alţii, şi simpatizând cu ei. Scopul darului milei este de a arăta milă faţă de cei în nevoi şi a găsi soluţii practice pentru împlinirea nevoilor.

urmează „darul dărniciei”

Darurile Spirituale (11)

Darul încurajării. Îndemnarea sau încurajarea este abilitatea supranaturală deosebită de a întări, de a da speranţă celorlalţi membri ai trupului lui Hristos.

Leslie Flaynn în „19 Gifts of the Spirit” descrie darul încurajării ca fiind abilitatea „de a întări pe cei slabi, de a da siguranţă celor şovăielnici, de a sprijini pe cei loviţi, de a-i susţine pe cei nehotărâţi, de a-i mângâia pe cei tulburaţi, de a-i încuraja pe cei ce schiopătează”.

Acest dar este menţionat în Romani 12.8 „Cine îmbărbăteză pe alţii să se ţină de îmbărbătare”.

Mulţi membri ai Bisericii pot avea darul de a încuraja pe alţii. Toţi oamenii trăiesc momente de descurajare şi slăbiciune. Biserica are nevoie de credincioşi puternici, plini de viaţă spirituală care să-i încurajeze pe cei slabi. Barnaba a fost numit fiul încurajării (Fapte 4.36).

Cel mai bun încurajator este Duhul Sfânt (Ioan 14.16, 17, 26), vom înţelege mai bine cum lucrează acest dar privind în continuare la felul cum el s-a manifestat în Biserica primară. Examinând Scriptura în pasajele unde găsim cuvântul „încurajare” sau un sinonim al acestui cuvânt, noi putem să încurajăm pe alţii prin următoarele acţiuni:

  • îndemnându-i pe credincioşi să fie cu o inimă hotărâtă alipiţi de Domnul (Fapte 11.23);
  • întărind sufletele credincioşilor în credinţă prin lucrarea de vestire a Cuvântului (Fapte 14.23);
  • creştinul trebuie îndemnat şi încurajat să sporească tot mai mult în a fi plăcut Domnului (1Tesaloniceni 4.1);
  • cel care încurajează, trebuie să mustre pe cei ce trăiesc în neorânduială, să îmbărbăteze pe cei desnădăjduiţi (1Tesaloniceni 5.14-15);
  • încurajatorul trebuie să-i îndemne pe oameni să muncească pentru câştigarea hranei fizice (2Tesaloniceni 3.12);
  • credincioşii trebuie încurajaţi să facă rugăciuni pentru toţi oamenii (1Timotei 2.1);
  • încurajatorul trebuie să-i îndemne pe credincoşi să fie cumpătaţi şi să păstreze credinţa sfântă (Tit 2.6; Iuda 3).

Toate aceste pasaje ne ajută să înţelegem mai bine cât de complexă poate fi lucrarea de încurajare. Orice credincios poate să încurajeze pe alţii în domeniile amintite. Apostolii, evangheliştii, profeţii, păstorii-învăţători sunt chemaţi să încurajeze.

Darul de încurajare trebuie să fie dezvoltat de fiecare membru al trupului lui Hristos. Duhul lui Dumnezeu prin credincioşi, doreşte să încurajeze pe cei desnădăjduiţi, pe cei slăbiţi şi să-i înemne pe cei confuzi şi obosiţi.

Încurajarea serveşte pentru multe scopuri în trupul lui Hristos, am observat că fiecare credincios are nevoie să fie încurajat în anumite momente, încurajatorul cheamă credicioşii obosiţi şi epuizaţi să continue să umble cu Dumnezeu sau să servească scopul lui Dumnezeu. El poate face acţiuni prin care ceilalţi membrii ai trupului lui Hristos, sunt îmbărbătaţi şi îndemnaţi să trăiască o viaţă sfântă.

va urma „darul compasiunii sau benevolenţa”

Tu eşti un erou!

Ne gândim adeseori la ceea ce reprezintă pentru fiecare din noi termenul “erou”. Îl întâlnim pretutindeni: în filme, în benzi desenate, în glume…  cei mai mulţi ştiu, că un erou este cel care luptă pentru binele omenirii, care realizează lucruri măreţe şi care salvează vieţi într-un mod extraordinar. Acesta este eroul pe care-l modelăm şi pe care ni-l dorim de cele mai multe ori. Însă, puţini sunt cei care ştiu că există şi eroi mai diferiţi… care stau ascunşi în spatele scenei, aceia pe care lumea nu-i va cunoaşte niciodată. Sunt oameni care nu vor uralele mulţimii, medaliile şi renumele în istorie. ,,Eroi” care se mulţumesc cu bunăstarea celor din jur şi cu fericirea persoanelor dragi. Ştiu, că undeva, un baieţel vrea să ajungă odată aviator ca tatăl sau, o fetiţă vrea sa fie doctor când va fi mare, un tânăr merge mai departe dupa un eşec datorită unor cuvinte spuse de un străin, un bătrân este ajutat în fiecare zi să supravieţuiască singurătăţii! Pentru fiecare din aceştia există un mic motiv pentru a trăi şi ziua de mâine: oamenii care ştiu să fie în locul potrivit la momentul potrivit. Un asemenea om poate fi fiecare dintre noi. Află că tu eşti un erou, nu pentru o lume întreagă, ci pentru cineva de lângă tine! Avem puterea să schimbăm vieţi, să întindem o mână la nevoie, să ridicăm moralul, să facem o viaţă mai frumoasă. Astfel, fericirea celor din jur  va reprezenta medalia noastră, iar satisfacţia este garantată!

Să ne amintim pentru ce trăim.
Trebuie să recunoastem că uneori cei mai mulţi dintre noi ne plângem de aşa zisele lipsuri pe care le simţim în viaţă. Suntem nemulţumiţi de maşină, de casă, de îmbrăcăminte, de familie, de felul în care arătăm, uitând cât suntem de binecuvântaţi de fapt! Închidem ochii şi ne prefacem că nu există oameni care trăiesc pe străzi, care suferă de foame, oameni singuri, care au într-adevăr motive bine întemeiate pentru a se plânge. Şi totuşi, unii nu o fac…

Mi-aduc aminte de o asemenea persoană. Mereu îmbrăcată modest, un om care stătea uneori flămând pentru a-şi hrăni copii cu pâine doar, care a îndurat ani grei de frig în căsuţa în care locuieşte. Un om fără bani, maşină şi fără mofturi. De departe îl vezi venind la munca cu zâmbetul pe buze, mereu vesel slăvindu-l pe Dumnezeu în toate! L-am întrebat odată: “Cum  poţi să mai zâmbeşti când viaţa ta este atât de grea?”
Şi, la fel de senin ca de obicei, a răspuns: “Ştiu că viaţa nu este atât de uşoară pe cât aş vrea , dar indiferent de greutăţi şi lipsuri, ea trece în fiecare secundă. Însă ceea ce ma face fericit este nădejdea mea, că Dumnezeu îmi pregăteşte un loc mai bun în ceruri. Nu am nimic aici, dar acolo, în veşnicie, am de câştigat cu mult mai mult decât pe pământ.“ Şi, iaraşi, a zâmbit. Un om simplu, însă cu toate acestea, mi-am dat seama că are un lucru mai de preţ decât toate: îl are pe Dumnezeu!
Ştiu că, odată, toate greutăţile şi durerile vieţii ne vor fi răsplătite de Însuşi Dumnezeu, pentru că n-am uitat niciodată scopul nostru pe acest pământ: acela de a înţelege că fericirea adevărată nu este în viaţa aceasta, ci în veşnicie. Noi… trăim pentru a ajunge odată acolo!

Luca Anca – creştintotal

Darurile Spirituale (10)

Darul ajutorării. Dumnezeu a rânduit în Biserică şi pe cei ce au darul ajutorărilor (1Corinteni 12.18). Persoana care are acest dar, de a-i sluji pe alţii, Îl ajută de fapt, pe Dumnezeu în lucrarea Lui şi îi încurajeaza şi-i întăreşt spiritual şi pe ceilalţi.

Un bun exemplu referitor la darul de slujire (ajutorare) se găseşte în Fapte 6. Diaconii au fost aleşi pentru a sluji într-un anumit domeniu. Cu alte cuvinte, ei ajutau apostolii. Prin activitatea ce o desfăşurau ei au ajutat în mod implicit şi Biserica (Fapte 6). În Romani 16.1 este amintită diaconiţa Fivi, ea avea acest dar, şi este lăudată de Pavel pentru ajutorul cu care a contribuit în lucrarea lui Dumnezeu. Noi toţi trebuie să-i ajutam pe cei slabi (Fapte 20.35; Romani 14).

Astăzi este o mare nevoie de oamenii în trupul lui Hristos, care să ajute lucrarea lui Dumnezeu. Există multe domenii în care credincioşii pot să pună în acţiune darul ajutorării. Cei care sunt înzestraţi cu acest dar vor fi foarte bucuroţi să se împlice în lucrarea bisericească.

Funcţia darului ajutorării este de a da credincioşilor abilitatea prin care vor fi gata să sprijinească lucrarea conducătorilor din Biserica lui Dumnezeu, cu serviciile lor.

Scopul darului este să ajute, să spijinească, să susţină lucrarea de extindere a Împărăţieie lui Dumnezeu.

va urma „darul încurajării”

Darurile Spirituale (9)

Aşa cum spuneam şi ieri că urmează să vedem împrună darurile motivaţionale sau darurile slujirii şi vom vorbi acum despre darul învăţării.

Darul de a învăţa este diferit de darul de echipare „păstor-învăţător”, cei care au darul de păstor învăţător, au desigur şi darul motivaţional al învăţării (predării).

Învăţătorul are abilitatea supranaturală de a explica în mod clar şi de a aplica eficace adevărul Cuvântului lui Dumnezeu, învăţătorul are abilitatea de a comunica informaţii relevante în aşa fel încât, alţii vor putea să înveţe.

Acest dar este foarte important fiind menţionat pe trei liste în Noul testament: Romani 12.17; 1Corinteni 28.29; Efeseni 4.11. orice membru poate să-şi dezvolte acest dar. Unii au talente naturale pentru a deveni învăţători. Dumnezeu le-a poruncit părinţilor să fie învăţători pentru copii lor (Deuteronom 6.6-9).

Când o persoana ce are abilităţi de profesor, învăţător, educator, este umplută cu Duhul Sfânt, este foarte posibil ca ea să descopere că talentul ei a devenit un dar al învăţării.

În Biblie exista câţiva oameni înzestraţi cu darul învăţării.

  • Pavel (Fapte 8.11);
  • Apolo (Fapte 18.24-28; 1Corinteni 3.4-9);
  • Aquila şi Priscila (Fapte 18.26);
  • Bătrânii şi prezbiterii bisericilor (1Timotei 3.2)

Un lucru important care trebuie menţionat cu privire la darul învăţării, este clar că acest dar nu a fost dat numai bărbaţilor. Şi femeile pot avea darul învăţării. În scrispoarea pe care Pavel o scrie lui tit găsim scris „femeile în vârstă trebuie să înveţe pe alţii ce este bine… să înveţe pe femeile tinere” (Tit 2.3,4).

Eu cred că nu este greşit ca o femeie, să înveţe, să instruiască, să predea. Darul de a învăţa poate fi folosit într-o multitudine de contexte, în seminarii, în şcoli biblice, în şcoli duminicale…).

Unul dintre cei mai buni învăţători este Domnul isus hristos. el a fost numit „Rabi”, care înseamnă învăţător. De la Domnul Isus  putem învăţa multe lucruri cu privire la învăţarea altora (Ioan 20.16).

Există două metode importante de predare sau de învăţare a altora:

  • Exemplul personal. Învăţarea prin exemplu personal arată altora cum să facă anumite lucruri, Domnul Isus a predicat această metodă în multe ocazii. Apostolul Pavel îi cere lui Timotei să fie „o pildă pentru credincioşi” în toate aspectele trăirii creştine (1Timotei 4.12-16).
  • Învăţarea prin împărţire de cunoştinţe. Şi această metodă a fost folosită de Domnul Isus în multe ocazii, în „Predica de pe munte” de la Matei 5, El îi învaţă pe ucenici după această metodă.

Biserica are nevoie de învăţători. Temelia vieţii creştine este Cuvântul lui Dumnezeu. O persoană care are darul de a-i învăţa pe alţii ca fi extem de interesată să studieze Cuvântul lui Dumnezeu, şi disciplinele necesare pentru studierea Scripturilor, pentru a putea transmite limpede adevărurile şi aplicaţiile Cuvântului, spre folosul celorlalţi.

Scopul învăţării este de a trezi sau produce credinţă în ascultători, şi de a-i motiva prin informaţiile date să trăiască o viaţă sfântă. Acest dar este dat pentru folosul altora, dar în acelaş timp apostolul Pavel spune „cel ce învaţă să se ţină de învăţătură” (Romani 12.8).

Învăţând pe alţii, învăţătorul va beneficia de binecuvântările aceste lucrări, Cuvântul lui Dumnezeu este „viu şi lucrător” şi va produce credinţă, viaţă sfântă în ascultător şi în vorbitor (Evrei 4.12).

va urma „darul ajutorării”

Catedrala de Cristal a intrat în faliment

Catedrala de Cristal din California, una dintre cele mai cunoscute megabiserici din America a depus actele pentru protecţia legii falimentului.

Catedrala de Cristal din California, o biserică activă din 1977 a anunțat ieri depunerea dosarului prin care cere protecția legii falimentului în fața creditorilor. Gestul a venit în urma respingerii de către creditori a moratorului privind reeșalonarea plăților.

Alături de sute alte biserici americane aflate în aceeași situație, Catedrala de Cristal este cel mai nou caz și, în același timp, cel mai de impact. „Am fost prima biserică din America ce a transmis la televizor slujbele săptămânale”, își amintește Dr. Robert Schuller, liderul bisericii, estimând actualmente o audiență de 20.000.000 de telespectatori. Biserica este cea mai mare clădire din lume realizată din sticlă, având datorii de zeci de milioane de dolari, majoritatea către stații de televiziune.

 

… noastră cea de toate zilele…

Mia plăcut foarte mult postarea lui Ted Pope, şi mi-am permis să o pun şi eu pentru că eu cred că mă încadrez şi eu în rândul celor care văd foarte multă cafea în faţa ochilor…

Nu, nu pâinea, ci cafeaua!

Gustoasa, aromata, nemaipomenita cafea.

Aceea fără de care parcă nici povestitul cu un prieten şi nici cititul unei cărţi sau al unui ziar nu mai este acelaşi lucru.

Aceea care ne ajută să ne trezim şi să stăm trezi, care ne ajută să ne încălzim şi să fim „cool”, cu care ne sculăm şi ne culcăm.

Lângă o cană cu cafea s-au legat şi destrămat prietenii, s-au împărtăşit dureri şi bucurii, s-au depănat amintiri şi s-au făurit visuri, s-a stat de vorbă despre extraordinar sau despre… nimic.

„Bem o cafea împreună?”, sau „mergem la o cafea?”, sau „ce-ai zice de-o cafea?” sau aşa mi-ar trebui o cafea!”, sau „hai la noi la o cafea” sunt fraze pe care le întâlnim zilnic cel puţin o dată.  Cafeaua a devenit nu doar o necesitate (pentru unii) ci şi un punct şi un mijloc de socializare.  E şi o modă şi un moft.

Merg două-trei dimineţi pe săptămână la Starbucks.  Cei de acolo mă cunosc: mă întreabă cu un zâmbet, după ce-mi zic bună-ziua: dopio or quad today? adică, dublă sau cuadruplă astăzi (referindu-se la espresso, desigur!).  Că asta depinde de faptul dacă am băut cafea acasă sau nu.  Dacă am băut un dopio, atunci nu mai merge decât încă unul.  Dar dacă mai devreme nu am băut cafea, merge un quad.  Câteodată sunt cu un prieten, dar merg şi singur.  Depinde dacă am avut timp să citesc Biblia acasă sau nu.

Îmi place să  citesc la Starbucks.  Nu-s singurul.  Dimineaţă de dimineaţă la Starbucksul unde merg eu, vine 3 bărbaţi şi o femeie care citesc Biblia.  Vin cu un maldăr de alte cărţi şi laptopul pe lângă Biblie.  Ocupă o întreagă masă şi se pun pe citit şi studiu.  O dată am fost curios cât timp petrec acolo.  Am stat 2 ore şi apoi a trebuit să merg la birou.  Ei au rămas…

Sunt o mulţime de elevi şi studenţi care învaţă la Starbucks.  Acum, nu toţi beau cafea.  Dar Starbucksul a devenid deja un fenomen şi chiar dacă vinde şi muzică şi sandwichuri şi alte cele, produsul principal rămâne cafeaua.

Acum câteva luni, Starbucksul s-a reorganizat.  S-au închis câteva mii de cafenele şi s-au pus pe liber peste 12 mii de angajaţi.  Dar s-a salvat o companie care crescuse prea mare şi stufos şi ameninţa să se împrăştie.  Acum merge bine.  Dar o altă ameninţare stă la orizont şi ameninţă nu numai Starbucks ci CAFEAUA!

Preţurile.  Preţul cafelei este cel mai ridicat din ultimii 12 ani.  Companii precum JM Smucker (producătoarele cafelei Folgers, Dunkin Donuts şi altele) au ridicat preţul la cafea cu peste 10%.  Va fi din ce în ce mai scumpă întreţinerea unui gust dobândit şi apoi menţinut cu atâta pasiune!  Încercam azi să mă gândesc ce va însemna pentru mine creşterea preţurilor la plus 50%.  Ştiu că dacă Starbucks va începe să servească alcool (după cum se zvoneşte) eu îmi voi rări vizitele (sau voi merge la acele cafenele care nu servesc alcool, deoarece nu toate Starbucksurile vor servi).  Nu de alta, dar nu vreau să-i fac pe unii fraţi să-şi rupă gâturile pe la geamuri pentru a vedea dacă conţinutul paharului meu de  lângă cana de cafea este italian soda sau şampanie….  Că unii au plecat acum într-o seară cu gât de girafă după ce au încercat să vadă cu cine povesteam la o masă…

Darurile Spirituale (8)

Începând de astăzi vo vorbi despre darurile motivaţionale care sunt o a doua categorie de daruri spirituale. Aceste daruri  se mai numesc şi daruri de lucrare (slujie) în trupul lui Hristos. Pasajele care enumeră aceste daruri sunt: Romani12; 1 Corinteni 12.28.

Aceste daruri sunt funcţii interioare ale Duhului Sfânt prin care fiecare credincios este motivat în lucrarea lui. Motivaţia este imboldul care împinge pe o persoană la acţiune, sau determină o acţiune.

În orice situaţie s-ar afla un credincios, el va dori să facă o lucrare. Pentru a face eficient această lucrare el este echipat de Duhul Sfânt cu daruri. În trupul lui Hristos, toţi credincioşii trebuie să opereze sub directa călăuzire şi ungere a Duhului Sfânt.

Apostolul Pavel în Romani 12.3-8 scrie: „Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi, să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă, pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia. Căci după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceaşi slujbă, tot aşa, şi noi, cari suntem mulţi, alcătuim un singur trup în hristos; dar fiecare în parte, suntem mădulare unii altora. Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat; cine are darul proorociei să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui. Cine învaţă pe alţii, să se ţină de învăţătură. Cine îmbărbătează pe alţii să se ţină de îmbărbătare. Cine dă, să dea cu inimă largă. Cine cârmuieşte, să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie, s-o facă cu bucurie”.

Un alt pasaj, cel din 1Corinteni 12.28, Apostolul Paves spune: „Şi Dumnezeu a rânduit în Biserică întâi apostoli; al doilea prooroci; al treilea învăţători; apoi pe cei ce au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor, şi vorbirii în felurite limbi”.

Şi atunci să enumerăm darurile motivaţionale:

  • darul învăţării
  • darul ajutorării
  • darul încurajării
  • drul milei sau benevolenţa
  • darul dărniciei
  • darul cârmuirii sau administrării
  • darul ospitalităţii

Toate aceste daruri s-au manifestat de-a lungul istoriei Bisericii. Darurile motivaţionale sunt instrumentele Duhului Sfânt, ce au o strânsă legătură cu abilităţile, temperamentele şi toate calităţile noastre. Ele nu sunt date pentru scopuri personale, ci ele trebuie să opereze prin credincios în favoarea celorlalţi membri ai trupului.

Un credincios va manifesta un dar sau mai mult după măsura credinţei dată lui. Nu există două persoane care să aibe aceaşi combinaţie de druri spirituale. Pentru aceasta este esenţial ca fiecare persoană să-şi deosebească şi să-şi dezvolte darurile primite.

Darurile motivaţionale trebuie dezvoltate sub auspiciul drurilor de echipare. Cei ce echipează pe alţii (apostolii, profeţii, evangheliştii, păstorii-învăţători), trebuie să descopere, să dezvolte şi să desfăşoare darurile motivaţionale, care sunt deţinute de membrii trupului lui Hristos.

S-ar putea să existe mai multe daruri motivaţionale, dar eu mă voi rezuma doar la acestea şapte.

va urma. „darul învăţării”