… noastră cea de toate zilele…

Mia plăcut foarte mult postarea lui Ted Pope, şi mi-am permis să o pun şi eu pentru că eu cred că mă încadrez şi eu în rândul celor care văd foarte multă cafea în faţa ochilor…

Nu, nu pâinea, ci cafeaua!

Gustoasa, aromata, nemaipomenita cafea.

Aceea fără de care parcă nici povestitul cu un prieten şi nici cititul unei cărţi sau al unui ziar nu mai este acelaşi lucru.

Aceea care ne ajută să ne trezim şi să stăm trezi, care ne ajută să ne încălzim şi să fim „cool”, cu care ne sculăm şi ne culcăm.

Lângă o cană cu cafea s-au legat şi destrămat prietenii, s-au împărtăşit dureri şi bucurii, s-au depănat amintiri şi s-au făurit visuri, s-a stat de vorbă despre extraordinar sau despre… nimic.

„Bem o cafea împreună?”, sau „mergem la o cafea?”, sau „ce-ai zice de-o cafea?” sau aşa mi-ar trebui o cafea!”, sau „hai la noi la o cafea” sunt fraze pe care le întâlnim zilnic cel puţin o dată.  Cafeaua a devenit nu doar o necesitate (pentru unii) ci şi un punct şi un mijloc de socializare.  E şi o modă şi un moft.

Merg două-trei dimineţi pe săptămână la Starbucks.  Cei de acolo mă cunosc: mă întreabă cu un zâmbet, după ce-mi zic bună-ziua: dopio or quad today? adică, dublă sau cuadruplă astăzi (referindu-se la espresso, desigur!).  Că asta depinde de faptul dacă am băut cafea acasă sau nu.  Dacă am băut un dopio, atunci nu mai merge decât încă unul.  Dar dacă mai devreme nu am băut cafea, merge un quad.  Câteodată sunt cu un prieten, dar merg şi singur.  Depinde dacă am avut timp să citesc Biblia acasă sau nu.

Îmi place să  citesc la Starbucks.  Nu-s singurul.  Dimineaţă de dimineaţă la Starbucksul unde merg eu, vine 3 bărbaţi şi o femeie care citesc Biblia.  Vin cu un maldăr de alte cărţi şi laptopul pe lângă Biblie.  Ocupă o întreagă masă şi se pun pe citit şi studiu.  O dată am fost curios cât timp petrec acolo.  Am stat 2 ore şi apoi a trebuit să merg la birou.  Ei au rămas…

Sunt o mulţime de elevi şi studenţi care învaţă la Starbucks.  Acum, nu toţi beau cafea.  Dar Starbucksul a devenid deja un fenomen şi chiar dacă vinde şi muzică şi sandwichuri şi alte cele, produsul principal rămâne cafeaua.

Acum câteva luni, Starbucksul s-a reorganizat.  S-au închis câteva mii de cafenele şi s-au pus pe liber peste 12 mii de angajaţi.  Dar s-a salvat o companie care crescuse prea mare şi stufos şi ameninţa să se împrăştie.  Acum merge bine.  Dar o altă ameninţare stă la orizont şi ameninţă nu numai Starbucks ci CAFEAUA!

Preţurile.  Preţul cafelei este cel mai ridicat din ultimii 12 ani.  Companii precum JM Smucker (producătoarele cafelei Folgers, Dunkin Donuts şi altele) au ridicat preţul la cafea cu peste 10%.  Va fi din ce în ce mai scumpă întreţinerea unui gust dobândit şi apoi menţinut cu atâta pasiune!  Încercam azi să mă gândesc ce va însemna pentru mine creşterea preţurilor la plus 50%.  Ştiu că dacă Starbucks va începe să servească alcool (după cum se zvoneşte) eu îmi voi rări vizitele (sau voi merge la acele cafenele care nu servesc alcool, deoarece nu toate Starbucksurile vor servi).  Nu de alta, dar nu vreau să-i fac pe unii fraţi să-şi rupă gâturile pe la geamuri pentru a vedea dacă conţinutul paharului meu de  lângă cana de cafea este italian soda sau şampanie….  Că unii au plecat acum într-o seară cu gât de girafă după ce au încercat să vadă cu cine povesteam la o masă…

Darurile Spirituale (8)

Începând de astăzi vo vorbi despre darurile motivaţionale care sunt o a doua categorie de daruri spirituale. Aceste daruri  se mai numesc şi daruri de lucrare (slujie) în trupul lui Hristos. Pasajele care enumeră aceste daruri sunt: Romani12; 1 Corinteni 12.28.

Aceste daruri sunt funcţii interioare ale Duhului Sfânt prin care fiecare credincios este motivat în lucrarea lui. Motivaţia este imboldul care împinge pe o persoană la acţiune, sau determină o acţiune.

În orice situaţie s-ar afla un credincios, el va dori să facă o lucrare. Pentru a face eficient această lucrare el este echipat de Duhul Sfânt cu daruri. În trupul lui Hristos, toţi credincioşii trebuie să opereze sub directa călăuzire şi ungere a Duhului Sfânt.

Apostolul Pavel în Romani 12.3-8 scrie: „Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi, să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă, pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia. Căci după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceaşi slujbă, tot aşa, şi noi, cari suntem mulţi, alcătuim un singur trup în hristos; dar fiecare în parte, suntem mădulare unii altora. Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat; cine are darul proorociei să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui. Cine învaţă pe alţii, să se ţină de învăţătură. Cine îmbărbătează pe alţii să se ţină de îmbărbătare. Cine dă, să dea cu inimă largă. Cine cârmuieşte, să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie, s-o facă cu bucurie”.

Un alt pasaj, cel din 1Corinteni 12.28, Apostolul Paves spune: „Şi Dumnezeu a rânduit în Biserică întâi apostoli; al doilea prooroci; al treilea învăţători; apoi pe cei ce au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor, şi vorbirii în felurite limbi”.

Şi atunci să enumerăm darurile motivaţionale:

  • darul învăţării
  • darul ajutorării
  • darul încurajării
  • drul milei sau benevolenţa
  • darul dărniciei
  • darul cârmuirii sau administrării
  • darul ospitalităţii

Toate aceste daruri s-au manifestat de-a lungul istoriei Bisericii. Darurile motivaţionale sunt instrumentele Duhului Sfânt, ce au o strânsă legătură cu abilităţile, temperamentele şi toate calităţile noastre. Ele nu sunt date pentru scopuri personale, ci ele trebuie să opereze prin credincios în favoarea celorlalţi membri ai trupului.

Un credincios va manifesta un dar sau mai mult după măsura credinţei dată lui. Nu există două persoane care să aibe aceaşi combinaţie de druri spirituale. Pentru aceasta este esenţial ca fiecare persoană să-şi deosebească şi să-şi dezvolte darurile primite.

Darurile motivaţionale trebuie dezvoltate sub auspiciul drurilor de echipare. Cei ce echipează pe alţii (apostolii, profeţii, evangheliştii, păstorii-învăţători), trebuie să descopere, să dezvolte şi să desfăşoare darurile motivaţionale, care sunt deţinute de membrii trupului lui Hristos.

S-ar putea să existe mai multe daruri motivaţionale, dar eu mă voi rezuma doar la acestea şapte.

va urma. „darul învăţării”