Darurile Spirituale (9)

Aşa cum spuneam şi ieri că urmează să vedem împrună darurile motivaţionale sau darurile slujirii şi vom vorbi acum despre darul învăţării.

Darul de a învăţa este diferit de darul de echipare „păstor-învăţător”, cei care au darul de păstor învăţător, au desigur şi darul motivaţional al învăţării (predării).

Învăţătorul are abilitatea supranaturală de a explica în mod clar şi de a aplica eficace adevărul Cuvântului lui Dumnezeu, învăţătorul are abilitatea de a comunica informaţii relevante în aşa fel încât, alţii vor putea să înveţe.

Acest dar este foarte important fiind menţionat pe trei liste în Noul testament: Romani 12.17; 1Corinteni 28.29; Efeseni 4.11. orice membru poate să-şi dezvolte acest dar. Unii au talente naturale pentru a deveni învăţători. Dumnezeu le-a poruncit părinţilor să fie învăţători pentru copii lor (Deuteronom 6.6-9).

Când o persoana ce are abilităţi de profesor, învăţător, educator, este umplută cu Duhul Sfânt, este foarte posibil ca ea să descopere că talentul ei a devenit un dar al învăţării.

În Biblie exista câţiva oameni înzestraţi cu darul învăţării.

• Pavel (Fapte 8.11);
• Apolo (Fapte 18.24-28; 1Corinteni 3.4-9);
• Aquila şi Priscila (Fapte 18.26);
• Bătrânii şi prezbiterii bisericilor (1Timotei 3.2)

Un lucru important care trebuie menţionat cu privire la darul învăţării, este clar că acest dar nu a fost dat numai bărbaţilor. Şi femeile pot avea darul învăţării. În scrispoarea pe care Pavel o scrie lui tit găsim scris „femeile în vârstă trebuie să înveţe pe alţii ce este bine… să înveţe pe femeile tinere” (Tit 2.3,4).

Eu cred că nu este greşit ca o femeie, să înveţe, să instruiască, să predea. Darul de a învăţa poate fi folosit într-o multitudine de contexte, în seminarii, în şcoli biblice, în şcoli duminicale…).

Unul dintre cei mai buni învăţători este Domnul isus hristos. el a fost numit „Rabi”, care înseamnă învăţător. De la Domnul Isus  putem învăţa multe lucruri cu privire la învăţarea altora (Ioan 20.16).

Există două metode importante de predare sau de învăţare a altora:

• Exemplul personal. Învăţarea prin exemplu personal arată altora cum să facă anumite lucruri, Domnul Isus a predicat această metodă în multe ocazii. Apostolul Pavel îi cere lui Timotei să fie „o pildă pentru credincioşi” în toate aspectele trăirii creştine (1Timotei 4.12-16).
• Învăţarea prin împărţire de cunoştinţe. Şi această metodă a fost folosită de Domnul Isus în multe ocazii, în „Predica de pe munte” de la Matei 5, El îi învaţă pe ucenici după această metodă.

Biserica are nevoie de învăţători. Temelia vieţii creştine este Cuvântul lui Dumnezeu. O persoană care are darul de a-i învăţa pe alţii ca fi extem de interesată să studieze Cuvântul lui Dumnezeu, şi disciplinele necesare pentru studierea Scripturilor, pentru a putea transmite limpede adevărurile şi aplicaţiile Cuvântului, spre folosul celorlalţi.

Scopul învăţării este de a trezi sau produce credinţă în ascultători, şi de a-i motiva prin informaţiile date să trăiască o viaţă sfântă. Acest dar este dat pentru folosul altora, dar în acelaş timp apostolul Pavel spune „cel ce învaţă să se ţină de învăţătură” (Romani 12.8).

Învăţând pe alţii, învăţătorul va beneficia de binecuvântările aceste lucrări, Cuvântul lui Dumnezeu este „viu şi lucrător” şi va produce credinţă, viaţă sfântă în ascultător şi în vorbitor (Evrei 4.12).

va urma „darul ajutorării”