O scrisoare de pus pe gânduri!- Adrian Mihai Mateaş

Când am citit această scrisoare deschisă a pastorului Adrian Mihai Mateaş postată pe blogul pastorului Marius Cruceru nu am putut să trec peste câteva expresii pe care le foloseşte domnul Mateaş chiar dacă acum suntem la cumpăna dintre ani:

  • „Cea mai activa si masiva erezie, în crestinism, din timpurile actuale, este „Miscarea carismatica”. Parintii fondatori ai acestei miscari sunt penticostalii.”
  • „Perfidia acestei erezii crestine, consta în faptul ca miscarea penticostala a început în biserici neoprotestante foarte bune si sanatoase din punct de vedere doctrinar. Probabil ca cei mai afectati de penticostalism au fost baptistii, în România acest lucru fiind de notorietate.”
  • „Vrând-nevrând, noi baptistii convietuim cu ei si, mai mult sau mai putin, ne toleram reciproc si ne consideram frati crestini.”
  • „… penticostalii prin crezul lor sofisticat, în privinta Duhului Sfânt, devin eretici fata de doctrina biblica a mântuirii.”
  • „Penticostalii spun ca mântuirea se obtine prin har, credinta si staruinta.”

Toate aceste afirmaţii sunt total greşite şi cred că au tentă tendenţioasă! Cu ajutorul lui Dumnezezu în postările ce vor urma sper să pot aborda aceste neadevăruri cu care domnul Adrian Mihai Mateaş vine şi ne acuză chiar folosind cuvântul eretic, cuvânt pe care nu cred că noi penticostalii l-am folosit împotriva fraţilor baptişti.

La cumpăna anilor

La cumpăna anilor

Se apropie grăbit un an…
Dar timpul parcă s-a oprit
să ne ofere un răgaz
să medităm ce-am făptuit.

Am fost noi oare mai aproape
de pruncul cel venit de sus?
În inimile noastre s-a născut
a lumii Împărat Isus?

Am stăruit mai mult în rugăciune
pentru acei ce nu-l cunosc pe El?
Le-am povestit de jertfa de pe cruce,
de mielul sfânt, divin, Emanuel?

Şi dacă-n anul ce de-acum s-a dus
Te- am întristat prin vorbă sau prin faptă,
noi Te rugăm Părinte-al veşniciei
„Ne curăţeşte Doamne şi ne iartă!”

Îţi mulţumim că Te-am simţit alături
că ne-ai fost sprijin, adăpost şi scut
ne-ai ridicat pe braţe în necaz
şi ne-ai iubit Isuse -aşa de mult!

Te rog rămâi cu noi şi mai depaete,
rămâi al nostru sfânt Miijlocitor
condu-ne către ţara mult dorită
cu Tine să păşim în anul viitor! Amin

Maria Luca

Societatea Misionară Română încheie conturile cu Iosif Ţon

Din 1968 şi până în prezent Societatea Misionară Română este dedicată să ducă Evanghelia poporului român şi continuă să facă aceasta prin cărţile publicate, prin activităţile de formare spirituală şi intelectuală a tinerilor, prin susţinerea păstorilor şi misionarilor din zonele mai puţin evanghelizate, cât şi prin grija faţă de orfani şi familiile în nevoie din România.

După pensionarea sa în 2004, Dr. Iosif Ţon a continuat să colaboreze cu Societatea Misionară Română în mai multe proiecte din România, ca misionar internaţional. În toamna aceasta a simţit chemarea specială de la Dumnezeu să se dedice unei lucrări focalizate spre o trezire spirituală în România, şi pentru a avea toată libertatea să se angajeze total în această lucrare bordul de directori ai Societăţii Misionare Române l-a eliberat pe Dr. Iosif Țon din toate responsabilitățile față de Societatea Misionară Română începând cu 1 ianuarie 2011.

Dorim să exprimăm şi pe această cale aprecierea deosebită şi recunoştinţa pentru rolul pe care Dr. Iosif Ţon l-a avut în conducerea Societăţii Misionare Române ca Preşedinte, din 1981 până în 2004, şi apoi ca misionar internaţional. Îi dorim de asemenea sănătate deplină şi ne rugăm ca binecuvântarea lui Dumnezeu să îl însoţească în lucrare.

Suntem încredinţaţi că Dumnezeu va conduce şi va binecuvânta în continuare lucrările Societăţii Misionare Române, pentru gloria Lui.

În slujba Domnului Isus Hristos,
Dr. Livius T. Percy
Preşedinte SMR

sursa. răscumpărarea memoriei

3 lideri religioşi între cei mai admiraţi oameni

Americanii au realizat topul celor mai admirate 10 personalități din întreaga lume. În topul USA Today/Gallup se află și trei personalități religioase de prim rang, de pe trei continente.

Întrebarea pusă de USA Today/Gallup a fost „Între bărbații din întreaga lume despre care ați auzit sau ați citit, pe cine admirați cel mai mult? Care ar fi opțiunea a doua?”.

Sondajul ale cărui rezultate au fost date publicității ieri i-a clasat pe poziția a 6-a la egalitate pe predicatorul evanghelic Billy Graham și pe Papa Benedict al XVI-lea, în timp ce liderul spiritual tibetan Dalai Lama a ocupat poziția a 10-a.

Dalai Lama este noul intrat al topului pentru anul acesta. În 2009 Graham și Benedict figurau în listă ca singurele personalități religioase cele admirate de americani. Practic, predicatorul Billy Graham este admirat de americani și prezent în top 10 în fiecare an, din 1955 încoace. Anul trecut papa Benedict al XVI-lea ocupase poziția a a 5-a, înaintea lui Graham.

În topul listei se află președintele american Barack Obama, cu 22% dintre voturi. El se menține pe aceeași poziție din 2008, anul când a câștigat postul de la Casa Albă, deși în scădere a numărului de voturi de la 32% în 2008 și 30% în 2009. Următorii doi în top sunt foștii președinți George W. Bush și Bill Clinton. În aceeași listă se află și fostul președinte sud-african Nelson Mandela sau miliardarul Bill Gates.

În topul femeilor continuă să domine pentru al nouălea an consecutiv Hillary Clinton. Între primele zece se mai află vedete din show-biz ca Oprah Winfrey sau Angelina Jolie, femei de stat ca Michelle Obama sau regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii sau militanta pentru drepturile omului și premiată Nobel Aung San Suu Kyi.

Sondajul a fost realizat în perioada 10-12 decembrie, pe un eșantion reprezentativ de 1019 adulți din Statele Unite ale Americii.

semnele timpului

 

Omul după chipul lui Dumnezeu

Continuăm meditaţia noastră pe baza textului din Coloseni 3:8-14. Esenţa lui este că „omul nou”, adică omul unit cu Domnul Isus şi cu Duhul Sfânt, intră imediat în procesul de „înnoire” după chipul lui Dumnezeu (v. 10). Dar Pavel este conştient de faptul că ajuns la acest punct cititorul se va întreba în mod logic: Dar ce înseamnă om după chipul lui Dumnezeu? Cum arată omul acesta? Eu vreau să ştiu încotro merg. Mi-ai spus, în versetele 3:8-9, de ce să mă las, de lucrurile care-l caracterizau pe „omul cel vechi”, adică de curvie, necurăţie, patimi, pofte rele, lăcomie, mânie, vrăjmăşie, răutate, vorbire de rău, limbaj vulgar şi minciună. Dar ce pun în locul lor? Cum este şi cum se poartă omul după chipul lui Dumnezeu?

Pavel ştia că aceasta este aşteptarea logică şi, cu siguranţă, s-a întrebat pe sine: De unde ştiu eu cum este Dumnezeu? Am undeva un text prin care Dumnezeu Însuşi se descrie pe Sine? Sigur că am! În Exodul 33:12-19 Moise Îi cere lui Dumnezeu să Se descrie pe Sine şi o face în Exod 34:6-7.

Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui şi a strigat: „Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la al treilea şi al patrulea neam!”

Pavel ia această descriere şi o citează în continuarea declaraţiei sale despre înnoirea după chipul lui Dumnezeu în v. 12-14. Dar el face o modificare extrem de semnificativă: el lasă afară din descrierea pe care Şi-o face Dumnezeu cuvintele „încet la mânie”. De ce? Fiindcă Dumnezeu Îşi poate controla mânia şi în final şi în mod suprem El Îşi revarsă mânia Lui, provocată de păcatul omenesc, pe însuşi Fiul Său, ceea ce înseamnă că El o ia asupra Lui Însuşi, căci „Dumnezeu era în Cristos împăcând lumea cu Sine” (2 Cor. 5:19). Cu alte cuvinte, mânia lui Dumnezeu se manifestă prin jertfă de Sine!

În opoziţie cu aceasta, „mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu” (Iacov 1:20). De aceea, în Col. 3:8 Pavel ne porunceşte: „Lăsaţi-vă de mânie!” Şi imediat ne dă portretul lui Dumnezeu din care a scos mânia şi a înlocuit-o cu smerenia şi blândeţea, pe baza faptului că Isus Însuşi S-a descris pe Sine ca fiind „blând şi smerit cu inima”. Prin urmare, portretul lui Dumnezeu din Exod 34:6-7 este combinat cu portretul Fiului lui Dumnezeu din Matei 11:29. Iată portretul care rezultă şi care trebuie să urmărim să fie imprimat şi în noi înşine:

Astfel, deci, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Cristos, aşa iertaţi-vă şi voi. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii.

Pastor Dr. Iosif Ţon

Dumnezeu este în cuvintele tale!

Dacă fiinţa umană are de învăţat cu adevărat o „lecţie de viaţă” şi încă una în care stau toate tainele Vieţii, ale alcătuirii sentimentelor, emoţiilor şi întâmplărilor existenţei, această lecţie s-ar putea numi „lecţia despre cuvânt”. „Lecţia despre dumnezeirea cuvântului” şi taina care face din cuvânt izvor de viaţă sau izvor de suferinţă ar trebui strigată până când şi pietrele ar zice: „Am înţeles”!

Lecţia despre puterea cuvântului ar trebui scrisă, spusă şi dăruită până când oamenii ar recunoaşte în propriile lor cuvinte binecuvântarea sau blestemul, fericirea sau suferinţa, dreptatea sau absenţa ei. Căci nu hazardul a pus la începutul Bibliei această fantastică poveste a „cuvântului”, această fantastică poveste a „Facerii Lumii”; „La început a fost Cuvântul şi Cuvântul era Dumnezeu”! Din Cuvânt s-a ivit tot ce este, şi de la ivire Dumnezeu a rămas lucrător în Cuvânt. Nu în depărtatele cotloane ale cerului şade Dumnezeu, gata să-i pedepsească pe cei răi. Nu-i doar în stele, nu-i doar în flori şi nu-i Dumnezeu numai în zâmbetul inocent al unui copil, cât în chiar Cuvântul „gurii tale”, cum ne spune tot Biblia…

Şi Dumnezeu a zis: „Să fie Pământ” şi aşa a fost… „Dumnezeu a zis cuvinte”. A zis şi s-a făcut. Dumnezeu n-a stat pe gânduri. N-a spus: „Să fie Pămân” apoi l-au cuprins gândurile negre şi s-a îndoit că ceea ce „a zis” s-ar putea să nu fie, cum face omul.. Biblia ne spune că el „a afirmat, a zis”. Nu i-a fost teamă, aşa cum teamă îi este omului care „zice”. Nici Iisus nu s-a îndoit atunci când a făcut miracole, când a mers pe mare, când a certat vânturile şi valurile sau atunci când a vindecat ceea ce părea cu neputinţă de vindecat. Ba el a spus: „şi voi puteţi face toate acestea şi încă unele cu mult mai mari”! Lecţia despre Cuvânt ne aminteşte că, de la Facerea Lumii puterea Cuvântului nu s-a făcut mai mică. Dacă am spune că în cuvânt nu există putere, am spune că Dumnezeu este slab. I-am nega puterea lui Dumnezeu şi – poate – inconştienţi de prezenţa Lui în Cuvânt, păcătuim prin teama şi prin îndoiala noastră…

În Cuvântul pe care omul îl „zice”, Dumnezeu este viu… şi dacă-i aşa, ce facem noi, oare, când privim către răul care ne chinuie şi rostim neîncetat; „Este rău, nu avem ce ne trebuie! Cei mai ticăloşi dintre oameni au noroc şi noi ne zbatem în suferinţă? Prin credinţa noastră rostim Cuvântul şi facem vie, lucrătoare, puternică şi prezentă… forţa răului. Noi spunem „nu avem bani”, „nu putem face cutare sau cutare lucru”, „nimeni nu ne ajută” şi, prin spusele noastre activăm situaţiile grele, hrănim evenimentele nefericite sau lipsurile şi ne afirmăm singuri „lipsa de ajutor”. Noi îi facem puternici pe ticăloşi, căci privim către puterea lor cu întreaga credinţă şi o spunem fără nici o îndoială. De-am avea aceeaşi credinţă în cuvântul alinător şi-n cuvântul prin care ne afirmăm darurile, de-am putea spune cu toată credinţa „Dumnezeu este în Cuvântul pe care-l rostesc şi de aceea eu am ceea rostesc”, am ajunge la înţelegerea deplină a lecţiei despre „dumnezeirea cuvântului”.

Căci, dacă omului îi lipseşte ceva, se întâmplă pentru că el „a zis că-i lipseşte”. Iar ceea ce omul a spus că-i lipseşte nu-i de la Dumnezeu. Ceea ce omul „nu poate” şi a zis „nu po” nu-i de la Dumnezeu. şi când omul a zis „mă îndoiesc sau mi-e teamă”, nu-i de la Dumnezeu! Dumnezeu spune că tu ai ceea ce spui prin cuvintele tale. Dacă spui „nu pot”, cum ar fi posibil să poţi? Dacă spui singur că eşti rău, cum să fii bun? Dacă vezi în lume doar neputiinţa, frica, distrugerea şi suferinţa, cum să ţi se arate o lume mai bună? Să-ţi îngrijeşti Cuvântul pe care-l spui cu propria gură este, poate, cea mai mare dintre toate tainele existenţei. Să ai încredere în Cuvântul care sprijină viaţa şi sădeşte frumuseţe în sufletul tău ca şi în sufletul altuia, asta-i de la Dumnezeu! Să creşti în curaj, în credinţă, în puterea faptelor binecuvântate, să spui cu toată inima că există har, frumuseţe şi dragoste înseamnă „să spui” Adevărul şi să rosteşti cuvintele pe care ţi le spune Dumnezeu!

Maria Timuc  – Jurnalul.ro