Darurile Duhului Sfânt (20)

continuarea de aici

Am ajuns la ultima grupă de daruri spirituale şi anume la Darurile de inspiraţie. În cadrul acestei grupe de daruri voi aborda astăzi darul limbilor.

Darul limbilor

Darul vorbirii în alte limbi este manifestarea Duhului care învredniceşte o persoană să vorbească bisericii într-o limbă pe care nu o înţelege şi care este de neînţeles celor ce o aud.

În această manifestare, întâlnită numai în dispensaţia Duhului, o persoană vorbeşte o limbă pe care nu o înţelege şi pe care nu a învăţat-o. Vorbirea în alte limbi este semnul distinctiv al credincioşilor penticostali. Biblia vorbeşte întotdeauna foarte pozitiv despre acest subiect. Biserica Noului testament practică vorbirea în alte limbi.

Scopul „limbilor”

Există două aspecte ale folosirii limbilor: în public şi în particular.

1. Folosirea publică – în folosirea publică, limbile au două scopuri:

  • ca semn al judecăţii pentru evreii necredincioşi (1Corinteni 14.20-22; Isaia 28.11-12);
  • să adreseze bisericii un mesaj din partea lui Dumnezeu. Darul limbilor folosit în acest sens trebuie însoţit de darul tălmăcirii.

Linii călăuzitoare pentru folosirea în public a „limbilor”

  • numărul mesajelor date în altă limbă la o întrunire trebuie să se limiteze la două trei (1Corinteni 14.27);
  • folosirea în public a limbilor trebuie să aibe loc doar dacă altcineva poate să dea tălmăcirea a ceea ce s-a spus (1Corinteni 14.28);
  • instrucţinea accentuată foarte tare cu privire la folosirea în public a limbilor este că aceastea trebuie să se facă cu rânduială şi cum se cuvine (1Corinteni 14.30-33; 40);
  • contextul din 1 Corinteni 14, ne arată că folosirea în public a limbilor este scopul primar pentru care au fost date (1Corinteni 14.39).

2. Folosirea în particular

Cei botezaţi cu Duhul Sfânt folosesc darul vorbirii în alte limbi în particular, pentru rugăciunea personală. Acest dar îi dă unui creştin posibilitatea de-a se ruga mai eficient.

Cel care vorbeşte în alte limbi nu vorbeşte oamenilor, ci se roagă lui Dumnezeu (1Corinteni 14.2). Rugăciunea în alte limbi este numită şi „rugăciunea cu duhul”.

Patru motive pentru care este important să ne rugăm în alte limbi

  1. aduce zidire duhului omului (1Corinteni 14.4; Iuda 20)
  2. ne ajută să ne rugăm (Romani 8.26);
  3. limbile vor face posibilă aducerea laudelor noastre către Dumnezeu atunci când mintea nu o poate face (1Corinteni 14.15-16);
  4. ne echipează pentru a putea sta în picioare împotriva vrăjmaşului spiritual (Efeseni 6.18)

Folosirea în particula a limbilor nu necesită interpretare. Eu cred că este validă folosirea în particular a limbilor în biserică în rugăciunile comune.

Vorbirea în alte limbi este semnul „Botezului cu Duhul Sfânt” (Fapte 2.4; 10.45-46; 19.6). Unul din semnele împuternicirii cu Duhul este vorbirea în alte limbi. Nu în toate cazurile cei împuterniciţi cu Duhul au vorbit în alte limbi.

Cei 120 de ucenici din „camera de sus” în Ziua Cinzecimii au manifestat darul vorbirii în alte limbi. Darurile Duhului lui Dumnezeu sunt date tuturor ucenicilor lui Isus.

Unii nu vorbesc în alte limbi din mai multe motive: ignoranţei, pentru că sunt legaţi de intelectualism, pentru că le este teamă de amăgire sau necunoscut şi pentru că le este teamă de  a apărea stupizi sau respinşi.

„Cine vorbeşte în altă limbă, nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu, căci nimeni nu-l înţelege, şi cu duhul, el spune taine. De aceea, cine vorbeşte în altă limbă, să se roage să aibă şi darul s-o tălmăcească” (1Corinteni 14.2,13).

urmează darul tălmăcirii limbilor

Anunțuri

4 comentarii la “Darurile Duhului Sfânt (20)

  1. Pingback: Darurile Duhului Sfânt (21) « Ungândbun

  2. Pingback: Darurile Duhului Sfânt – concluzii « Ungândbun

  3. ce motiv sa te rogi alta limba la nr3, nu ai citit si partea a doua a versetului, ca prima e ceva anormal si Pavel intreaba, CEI DE FACUT ? ECHILIBRU ; ma voi ruga si cu Duhul si cu mintea (ratiunea)

    • Apostolul Pavel începe să vorbească în 1Corinteni 12 spunând „În ce priveşte darurile duhovniceşti, fraţilor, nu voiesc să fiţi în necunoştinţă” – el nu vrea să spună că ei nu cunosc deloc darurile pentru că el a spus deja că lor nu le lipseşte nici nu sunt deficienţi în vreu dar (1Cor. 1.7), el vrea să spună că doreşte ca ei să le cunoasă în sensul de a avea o înţelegere reală atât a darurilor cât şi a folosirii lor.
      Problema din Corint nu era legată de daruri în sine, ci de modul în care erau folosite. Darurile erau supranaturale şi de la Dumnezeu, Pavel nu pune niciodată la îndoială darurile lor. Nu era nimic rău cu darurile în sine, dar ele erau folosite în mod greşit. Acesta este motivul pentru care pune accentul în cap 13 pe dragoste, şi are o discuţie detaileată despre cum să foloseşti vorbirea în limbi şi prorocia în dragoste din cap 14.
      Zidirea este cheia în mesajul lui Pavel, el nu interzice vorbirea în limbi, ci el doreşte să ofere oportunitatea pentru o zidire mai mare prin alte daruri.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s