Darurile Duhului Sfânt (21)

continuare de aici

Darul tălmăcirii limbilor

Darul tălmăcirii limbilor este manifestarea Duhului Sfânt care trebuie să însoţească manifestarea limbilor, dând astfel înţeles mesajul comunicat în alte limbi.

Miracolul vocal al vorbirii în alte limbi este canalul prin care transmitem Domnului închinăciunile noastre.

Darul tălmăcirii limbilor este un dar supranatural prin care primim în duhul nostru înţelesul vorbirii necunoscute transmis prin organele vorbirii.

Tălmăcitorul nu va reproduce cuvânt cu cuvânt, mesajul transmis în alte limbi, ci va expune doar înţelesul vorbirii necunoscute.

Darul vorbirii în alte limbi împreună cu darul tălmăcirii au valoarea darului profeţiei. „Cine prooroceşte, este mai mare decât cine vorbeşte în alte limbi; afară numai dacă tălmăceşte aceste limbi, pentru ca să capete biserica zidire sufletească” (1Corinteni 14.5).

Mesajul transmis prin interpretarea limbilor trebuie să aducă zidire spirituală Bisericii.

Darul profeţiei

Profeţia este o manifestare a unui cuvânt din partea Domnului, emis spontan, prin orice membru al trupului, pentru zidire, sfâtuire şi mângâiere a bisericii: „Cine prooroceşte, dimpotrivă, vorbeşte oamenilor, spre zidire, sfâtuire şi mângâiere” (1Corinteni 14.3).

Acest fel de manifestare nu este limitat doar la perioada Noului Testament.

Acest dar este o manifestare a puterii lui Dumnezeu prin gura şi prin cuvintele gurii celui care vorbeşte. „Voi pune cuvintele Mele în gura lui şi el va spune tot ce voi porunci Eu, zice Domnul” (Deuteronom 18.18).

Prin darul profeţiei se manifestă o vorbire:

  • spre edificare, adică spre întărirea în credinţă şi creştere spirituală;
  • pentru sfătuire aducând un mare folos pentru viaţa spirituală acredincioşilor;
  • care aduce consolare, adică vindecă rănile sufleteşti.

Darul profeţiei nu trebuie confundat cu darul „profetului”. Profetul este omul lui Dumnezeu prin care se manifestă darul profeţiei dar uneori şi mai multe daruri.

Prin darul profeţiei astăzi nu trebuie să se aducă o nouă revelaţie pentru complectarea Bibliei. Darul profeţiei care comportă zdruncinări, descurajări, tulburări şi gsticulări ieşite din comun, nu este de la Duhul Sfânt.

Darul profeţiei se manifestă de obicei: în timpul rugăciunii, în timpul predicii, după o vorbire în alte limbi, în împrejurări critice, în dicuţie personală pentru zidirea, mângâierea şi sfătuirea cuiva.

În biserică nu trebuie făcut abuz de folosirea acestui dar. În ocaziile de închinare nu este bine să se transmită bisericii multe mesaje prin profeţie (1Corinteni 14.29-33). Profetul indisciplinat sau vulnerabil nu face o lucrare divină. Profeţilor li se cere să cunoască Cuvântul lui Dumnezeu şi să trăiască o viaţă sfântă.

Un mesaj profetic va fi autentificat, dacă:

  • se împlineşte prezicerea (Deuteronom 18.21-22);
  • în viaţa celui care manifestă darul profeţiei există maturitate spirituală (Matei 7.20);
  • cel prin care se transmite mesajul iubşte caracterul lui Isus;
  • cuvântul profetic nu este în afara Bibliei.

Dumnezeu doreşte să comunice cu noi în orice timp. De aceea noi trebuie să primim cu bucurie darul profeţiei, prin care ne sunt aduse mesaje direct de la Dumnezeu, pentru edificarea noastră.

„Dar aceste lucruri (manifestările darurilor despre care am vorbit) le face unul şi acelaş Duh, care dă fiecăruia în parte (în mod particular) cum voieşte” (1Corinteni 12.11).

 

Un comentariu la “Darurile Duhului Sfânt (21)

  1. Pingback: Darurile Duhului Sfânt – concluzii « Ungândbun

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s