Domnul nu tace!

Cineva a vizitat renumitul muzeu de ceară din Londra, vizita la obosit foarte mult. A văzut un scaun gol, pe care era clar că stătuse un timp o figură de ceară, şi s-a aşezat. Pentru că era foarte obosit a adormit. Deodată a auzit nişte voci şi s-a trezit. Un grup de turişti admirau figurile de ceară şi discutau. Au căutat în ghidul muzeului să afle cine este acea figură ciudată care stătea pe scaun. Nu putea fi o figură istorică din cauza hainelor moderne pe care le purta, nu putea fi vorba nici despre o personalitate culturală sau politică pentru că nimeni nu o cunoştea. Turiştii au început să-şi dea cu părerea „Asta este sigur lucrarea unui ucenic, ia uitaţi-vă ce prost e făcută. Oricine poate să-şi dea seama că nu este o operă artistică. Toate celelalte par să fie vii, asta nu e deloc naturală.” Atunci respectivul „obosit” nu a mai putut să se abţină, a deschis ochii şi s-a aşezat comod. Cu un strigăt disperat turiştii au strigat „Trăieşte, trăieşte!”

Apostolul Pavel a purtat Evanghelia lui Isus într-o lume plină de idoli. El a încercat să explice contemporanilor săi că Dumnezeul Evangheliei lui nu reprezintă o concurenţă la ceilalţi idoli. El le-a spus: „Când eraţi păgâni aţi fost atraşi cu forţa la idolii cei mulţi, dar eu vă fac cunoscut un Dumnezeu care trăieşte, se arată şi vorbeşte.”

Dumnezeu nu este mut. El vorbeşte şi se arată în vieţile oamenilor ca fiind Dumnezeul cel viu. Dacă cercetăm Sfânta Scriptură ne dăm seama că Dumnezeu întotdeauna s-a arătat oamenilor ca un Dumnezeu viu şi vorbitor. El i-a vorbit lui Adam, lui Noe, lui Avraam şi lui Moise.

În serviciile divine din Biserică trebuie să se prezinte convingător faptul că Dumnezeu trăieşte. Oamenii trebuie să se convingă singuri că Dumnezeu vorbeşte. Domnul nu este un idol mut, nu este o figură lipsită de viaţă, iar Cuvântul său nu este o teorie. DUMNEZEU VORBEŞTE!