Izvoarele de sus şi izvoarele de jos

Caleb i-a zis: „Ce vrei?“ Ea a răspuns: „Fă-mi un dar,căci mi-ai dat un pământ secetos; dă-mi şi izvoare de apă“.
Şi el i-a dat izvoarele de sus şi izvoarele de jos.
(Iosua 15:18-19)

Există şi „izvoarele de sus şi izvoarele de jos“ în viaţă, şi ele sunt izvoare, nu ape stătătoare. Sunt bucuriile şi binecuvântările care curg din cer de sus, în timpul verii celei mai fierbinţi şi prin cel mai pustiu deşert al suferinţelor şi al încercărilor. Pământul care îi aparţinea lui Acsa era în Neghev sub soarele arzător şi era deseori pârjolit de căldura toridă. Dar din munţi veneau izvoarele inepuizabile care răcoreau, împrospătau şi fertilizau tot pământul.

Aceste izvoare curg prin locurile joase, prin locurile dificile, prin locurile secetoase, prin locurile singuratice, şi chiar prin locurile obişnuite ale vieţii. Şi oricare ar fi situaţia noastră, aceste izvoare se pot găsi întotdeauna. Avraam le-a găsit în munţii Canaanului. Moise le-a găsit printre stâncile Madianului.  David  le-a găsit în cenuşa Ţiclagului, când avutul lui fusese luat şi familia lui fusese dusă în captivitate. Şi cu toate că „poporul vorbea să-l ucidă cu pietre … David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul Dumnezeul lui“ (1 Samuel 30:6).

Isaia le-a găsit în zilele teribile când împăratul Sanherib al Asiriei a invadat Iuda, când munţii păreau să fie aruncaţi în mijlocul mării. Şi totuşi credinţa lui putea încă să cânte: „Este un râu ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu, sfântul locaş al locuinţelor Celui Preaînalt. Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatină“ (Psalmul 46:4-5).

Martirii creştini le-au găsit în mijlocul flăcărilor, reformatorii bisericii în mijlocul vrăjmaşilor lor şi a luptelor lor, şi noi putem să le găsim în fiecare zi a anului dacă Îl avem pe Mângâietorul în inimile noastre şi dacă am învăţat să spunem împreună cu David: „Toate izvoarele mele sunt în Tine“ (Psalmul 87:7).

Cât de bogate şi cât de preţioase sunt aceste izvoare, şi cât de mult mai este încă de luat în stăpânire din plinătatea lui Dumnezeu!

Ne pare că suntem de-o veşnicie
Şi că străbatem un deşert uscat,
-Un dor avem noi după nemurire
Şi locul sfânt care-I de neuitat. 

Ne pare că umblăm de-o veşnicie
Pe-acest pământ ce-I plin de încercări
-Dorim izvoarele cu apă vie,
S-ajungem unde-i ţara fără nori.

Iar prin deşertul lumi-ntunecos
Noi am muri de foame şi de sete
De n-ai fi Tu cu noi Isus Cristos,
Ne-am spulbera în lumea de păcate.

Cu Tine traversăm deşertul Doamne
Dorind ca să intrăm în Canaan.
Croieştene un drum până la Tine.
S-ajungem pe al cerului Liman.

Tu eşti Acel ce ne hrăneşti o Doamne
Când trecem prin pustiul vieţi noastre,
Noi mană sfântă primim de la Tine
Să traversăm puzderia de astre

(poezie de. George L.)

 

3 comentarii la “Izvoarele de sus şi izvoarele de jos

  1. Am adaugat si eu banerul dumnevoastra.
    C e vroiam sa maai zic e ca banerul meu care lati adugat nu e bun trebuie schimbat linkul la imagine ca intra pe alta pagina.
    Multa pace si binecuvantare in continoare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s