Binecuvântările lui Hristos din duminica Tomii

„Toma, zis Geaman, unul din cei doisprezece, nu era cu ei cand a venit Isus. Ceilalti ucenici i-au zis deci: „Am vazut pe Domnul!” Dar el le-a raspuns: „Daca nu voi vedea in mainile Lui semnul cuielor si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede.” Dupa opt zile, ucenicii lui Isus erau iarasi in casa; si era si Toma impreuna cu ei. Pe cand erau usile incuiate, a venit Isus, a stat in mijloc si le-a zis: „Pace voua!” Apoi a zis lui Toma: „Adu-ti degetul incoace si uita-te la mainile Mele; si adu-ti mana si pune-o in coasta Mea; si nu fi necredincios, ci credincios.” Drept raspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu si Dumnezeul meu!” „Tomo”, i-a zis Isus, „pentru ca M-ai vazut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au vazut, si au crezut.” Ioan 20.24-29

Prin Toma devine încă o dată clar, cât de greu le-a fost ucenicilor să creadă în înviere. În cazul învierii lui Isus realitatea trebuie să biruie prejudecata. Toma este descris drept Toma zis Geamănul şi asta o vedem în Ioan 11.16, a fost unul dintre cei 12 ucenici o prezintă şi sinopticii, atunci când prezintă ucenicii, Matei 10.3, Marcu 3.18, Luca 6.15, Fapte 1.13.

În Evanghelia după Ioan, Toma joacă un rol important pentru că este prezentat în mai multe ipostaze: „haide să mergem să murim şi noi cu El” 11.16, „nu ştim unde te duci” 14.5.

Mai târziu se pare că ar fi fost misionar în Persia.

Din Ioan 20.24, se derivă expresia noastră proverbială „Toma necredinciosul”, însă această expresie nu corespunde cu caracterul lui Toma. Toma a fost loial, viteaz, deschis să înveţe.

Versetul 24, ne informează ceva din trecut, „nu era cu ei când a venit Isus”. El a lipsit de la evenimentele din v.19-23, de ce, nu ştim. „Ceilalţi ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!”, această observaţie ne arată că în ciuda absenţei lui din seara zilei de duminică, Toma a rămas un membru deplin al cercului ucenicilor.

1. Arătarea lui Isus în duminica Tomii, alungă dispreţul ucenicilor faţă de Toma v.25

2. Arătarea lui Isus în duminica Tomii, aduce pace ucenicilor v.26

Nu puteau fi rostite cuvinte mai potrivite decât acestea, deşi acestea erau cuvinte obişnuite în salutul evreilor, acum ele erau mai mult decât un salut. Ex. O tânără pe nume Linda, bolnavă de cancer, medicul îi spune că nu mai are mult de trăit, dar Linda îşi continuă viaţa cu preocupările ei, îngrijeşte de familie, cântă în corul bisericii, dar o dată într-o discuţie ea spune: „eu nu sunt o năpăstuită, năpasta a spus ea este, nu este să ai cancer în trup, năpasta este să trăieşti fără pacea lui Isus.

3. Arătarea lui Isus în duminica Tomii permite o apropiere personală de Hristos v.27

Această experienţă a lăsat o urmă de neşters în memoria lui Ioan, şi fără îndoială el a făcut dese referiri la ea în anii care au urmat. O asemenea referire este redată: „Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieţii – pentru că viaţa a fost arătată, şi noi am văzut-o şi mărturisim despre ea şi vă vestim viaţa veşnică, viaţa care era la Tatăl şi care ne-a fost arătată – deci ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos.” Ioan 1.1-3

4. Arătarea lui Isus în duminica Tomii dă ocazia de mărturisire personală a credinţei v.28

Atunci când te întâlneşti cu Hristos nu mai este nevoie să-L atingi, să-ţi continui investigaţia, Toma a crezut „Domnul meu şi Dumnezeul meu”. Recunoscându-L Toma pe Domnul ca Domnn el îl identifică pe Isus cu Şema, mărturia de credinţă care era repetată în orice serviciu de la sinagogă. „Ascultă Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn”

5. Arătările lui Isus în duminica Tomii fericeşte pe cei ce cred v.29

Isus şi-a întors atenţia spre generaţiile viitoare, până în ziua de astăzi, pentru a ne asigura că nu este nevoie ca noi să vedem trupul Său înviat şi să atingem rănile din palmele şi coasta Sa, putem doar să credem. Este atunci credinţa noastră oarbă? Nicidecum. Înviarea Sa a fost un eveniment istoric, şi putem să-l credem datorită dovezilor aduse. Dar noi avem mai mult decât aceste dovezi, noi avem Duhul Sfânt pe care l-a trimis El pentru a ne susţine credinţa noastră.

Moody spunea: „o credinţă mică îţi duce sufletul în cer, dar o credinţă mare îţi va aduce cerul în suflet”.

În 12 feb. 1915, ziarele vremii anunţau moartea lui Fanyy Crosby, ea avea 95 de ani când a murit. La serviciul funebru corul a cântat frumosul imn „Mântuit prin graţia lui Isus” Păstorul care a oficiat înmormântarea s-a referit la primirea regească pe care a avut-o această regină a cântecului atunci când a intrat în gloria cerului. Printre cele peste 6000 de imnuri scrise de Fanyy Crosby, multe vorbesc despre înviere, câtre sfârşitul vieţii ea trebuie să fi simţit într-un mod deosebit atmosfera învierii. Una dintre cele mai frumoase poeme ale ei „O ce simţire!” a schimbat multe vieţi, la refren spune: „În veci cânta-voi că-s fericit/ Acum prin Isus sunt mântuit / În veci aceasta voi cânta eu / Laud pe Isus, căci e al meu.”

Doar învierea lui Isus ne poate da această bucurie care vine din siguranţa vieţii veşnice.

Dumnezeu se va îngriji de tine!

„El te va sprijini” Psalmul 55:22

Galdys Aylward, misionară în China timp de peste cincizeci de ani a fost obligată să plece când japonezii au invadat Yuncheng. Însoţită de un singur asistent, ea a condus o sută de orfani peste munţi în China liberă. În timpul călătoriei a fost cuprinsă de teamă. După ce a petrecut o noapte fără să doarmă, s-a confruntat cu o dimineaţă fără speranţa de a mai ajunge teafără. O fetiţă de treisprezece ani i-a adus aminte de povestirea lor mult îndrăgită despre Moise şi Marea Roşie. „Dar eu nu sunt Moise”, a suspinat Gladys în disperare. „Sigur că nu eşti”, a spus fata „dar Dumnezeu este tot Dumnezeu!” Când Gladys şi orfanii au reuşit, ei au dovedit încă o dată că indiferent cât de inadecvați ne simţim, Dumnezeu este tot Dumnezeu şi încă ne putem încrede în El.

Uneori Dumnezeu potoleşte furtuna, alteori El lasă ca furtuna să vuiască şi ne linişteşte pe noi. Oricum ar fi, El ne susţine şi ne ajută s-o scoatem la capăt. Întotdeauna putem face o alegere: fie îi dăm povara lui Dumnezeu, fie încercăm s-o purtăm singuri. Cum se îngrijeşte Dumnezeu de noi? Zi de zi. Îţi aduci aminte de evreii din pustie? În fiecare zi Dumnezeu îi hrănea trimiţându-le mană din cer. Iată cum se întâmpla. Numărul de membri din familia ta stabileau cantitatea de mană pe care o primeai, nici mai mult, nici mai puţin. Iar Dumnezeu te lăsa să cu­legi doar cât pentru o zi; dacă încercai să strângi mai mult, putrezea. Înţelegi ideea? Aşa că încrede-te în Dumnezeu pentru ziua de astăzi şi lasă ziua de mâine în mâinile Lui. „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini”.

Puterea învierii Lui!

„Si sa-L cunosc pe El si puterea invierii Lui, si partasia suferintelor Lui, si sa ma fac asemenea cu moartea Lui; ca sa ajung cu orice chip, daca voi putea, la invierea din morti.” Filipeni 3.10-11 

1. Putere militară Efeseni 1.19-23

  • putere nemărginită v.19
  • putere de neimaginat v.21
  • putere absolută

2. Putere motivatoare Romani 6.4-5

  • pentru o viaţă nouă v.4f
  • pentru o înviere superioară v.5

3. Putere magnetică Coloseni 3.1-2

  • gândeşti la cer
  • mergem spre cer

4. Putere glorificatoare Filipeni 1.20

  • trăiesc pentru El
  • sufăr pentru El
  • lucrez pentru El
  • mor pentru El fac totul pentru El

Ghetsimani – teascul de untdelemn

Dacă ne uităm puţin la evenimentele care s-au petreut cu Mântuitorul, sau în jurul Lui în această săptămână vom constata de ce a fost numită Săptămâna Mare.

  • Luni – Mântuitorul Isus a blestemat smochinul (Matei 21.18) şi a curăţat pentru a doua oară Templul.
  • Marţi – Domnul Isus rosteşte ultimile pilde şi învăţături, tot marţi se întâlneşte cu grecii aduşi de Filip (Ioan 12.20).
  • Miercuri – Mântuitorul se retrage pentu ultima dată la prietenii Lui din Betania, dar tot în această zi Iuda îşi finalizează târgul pe care îl face cu preoţii de seamă în vederea Mântuitorului.
  • Joi – Serbarea Paştelor, instaurarea Sfintei Cine, spălara picioarelor, Mântuitorul îl descoperă pe vânzător în faţa tuturor, apoi retragerea în grădina Ghetsimani.
  • Vineri – o zi specială pentru Domnul Isus pentru că urma să ducă la îndeplinire planul Lui Dumnezeu cu privire la mântuirea lumii. Domnul Isus este dus în faţa preoţilor şi a Sinedriului (Caiafa  şi Ana) apoi ajunge înaintea lui Pilat (Guvernatorul roman al provinciei), nici aici nu primeşte un verdict de condamnare şi este trimis înaintea lui Irod (Rege în Galileia), şi din nou la Pilat.

Acest Isus Cristos a fost un Om Mare, Unulcare a întemeiat o religie şi dacă a intemeiat o religie atunci hai să privim puţin şi la alţi întemeietori de religii:

  • Buddha – moare în anul 483 î.d.H. într-o livadă înflorită în braţele celui mai iubit ucenic.
  • Mahomed – moare la 63 de ani în braţele soţiei, când pregătea un nou atac armat.
  • Confucius – moare la 73 de ani, fiind înmormântat cu onoruri de către adepţii săi.
  • Moise – moare la o vârstă înaintată şi conform vechilor scriei ale evreilor a fost înmormântat de însuş Dumnezeu.
  • Isus – moare la 33 de ani, tânăr, dar El este singurul care a spus: „Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa, ca iarăş s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s+o dau, şi am putere s+o iau iarăşi…” Ioan 10.17-18

Acesta este bărbatul care a atârnat pe cruce, dar nu înainte de a trece prin Ghetsimani.

Ce a însemnat Ghetsimani pentru Isus?

1. Un loc al mâhnirii (Matei 26.37)

  • era mâhnit pentru păcatele mele (Isaia 53.6)
  • era mâhnit pentru că noi eram rătăciţi (1Petru 2.25)

2. Un loc al suferinţei intense (Matei 26.38)

  • din vina mea Ghetsimani a însemnat suferinţă intensă pentru Isus (Isaia 53.3-4)
  • viaţa Domnului Isus a fost plină de suferinţă (1Corinteni 1.5)

3. Un loc al singurătăţii (Matei 26.38f)

  • a fost profeţit că El va fi părăsit de toţi (Ps. 69.20)

Isus stă acum în grădina inimii tale, ce faci cu El? Îl laşi să rămână singur sau mergi să-L însoţeşti?

4. Un loc al întăririi (Luca 22.43)

  • a fost întărit de Dumnezeu, cerul întreg era acolo cu el
  • puterea lui Dumnezeu este acolo unde este Isus
  • Apostolul Pavel spune în 2 Cor. 12.9  spune „Si El mi-a zis: „Harul Meu iti este de ajuns; caci puterea Mea in slabiciune este facuta desavarsita.”

5. Un loc al trădării (Matei 26.46)

  • Împăratul David este trădat de fiul lui Absalom (Ps.41.9; 2 Sam. 15.17)
  • Iov este înşelat de prietenii lui (Iov 19.19)
  • Tu ce faci cu Isus!?

El este tot în grădină, singur, tu ce faci, mergi la El? Sau îl laşi să fie singur, să fie mâhnit, în suferinţă şi să fie trădat de tine?

Răspunsul este la tine dragul meu cititor! 

Cina Domnului – o zi deosebită

Astăzi este o zi deosebită pentru că în această zi ne aducem aminte de Cina pe care Domnul Isus a instituit-o în noaptea în care a fost vândut. „Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine;  şi, după ce a binecuvântat-o, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu.” Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el;  căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor. Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.” (Matei 26.26-29) 

Cina Domnului este o celebrare a mântuirii, a victoriei. Aşa cum Paştele este sărbătoarea eliberării din robia egipteană, tot aşa Cina creştinilor este sărbătoarea eliberării de păcate, realizată prin trupul şi sângele lui Isus. Pâinea şi vinul reprezintă trupul şi sângele Domnului Isus, aşadar la Cină centrală este amintirea actului mântuitor al lui Isus!

Cina Domnului este o perspectivă asupra revenirii Domnului Isus. Mântuitorul le spune ucenicilor că va cina cu ei în Împărăţia lui Dumnezeu. Isus aşteaptă în mod foarte realist o Împărăţie a păcii şi a belşuguluim, chiar dacă puterea noastră de a ne imagina această Împărăţie este limitată, atunci când El va reveni, va instaura vizibil Împărăţia lui Dumnezeu. Din această perspectivă Cina este şi o cină a speranţei şi a mângâierii pentru Biserică. 

Cina Domnului, este o cină a părtăşiei, cina instituie şi însufleţeşte părtăşia în biserică. 

Cina Domnului este o certificare a credinţei noastre, prin bucăţica de păine şi prin rodul viţei în mod palpabil El ni se adresează nouă, îndurarea lui Dumnezeu vine peste noi. La Cină, El ni se adresează în mod personal, în mod special aici pot să dobândesc certitudinea că păcatele mele sunt cu adevărat iertate şi şterse.

ISUSE spre a ta iubire
Ne-ntoarcem, lăcrimând din nou
Şi îţi aducem mulţumire
În zi de dulce preamărire
DUMNEZESCULE… EROU!

Cina cea de taină nu a avut loc în Joia Mare!?

Cina cea de taină, ultima masă pe care Isus Cristos a luat-o alături de cei 12 apostoli în seara din Joia Mare ar fi avut loc într-o zi de miercuri, afirmă un profesor britanic Colin Humphreys, în carte sa „The Mystery of the Last Supper” publicată de Universitatea Cambridge.

În această carte profesorul încearcă să explice toate contradicţiile care îi intrigă pe istorici de multe secole, el spune: „Iată problema: experţii în Biblie şi toţi creştinii cred că ultima cină a început după asfinţit, joi seara, iar crucificarea lui Isus a avut loc dimineaţa următoare, vineri, aproximativ în jurul orei 09.00. Procesele lui Isus au avut loc în zone diferite din Ierusalim. Experţii au parcurs astfel Ţara Sfântă cu un cronometru pentru a verifica dacă era posibil ca acele evenimente să se desfaşoare în intervalul joi seara – vineri dimineaţa. Cei mai mulţi dintre aceştia au ajuns la concluzia că era imposibil”, a explicat profesorul în cartea sa.

Apostolii Matei, Marcu şi Luca spun că Cina cea de taină a fost o masă de Paşte în timp ce apostolul Ioan afirmă că această masă a avut loc înainte de Paştele evreiesc. „Soluţia pe care am găsit-o este aceasta: ambele tabere au dreptate, însă ele se raportau la două calendare diferite”, a declarat Colin Humphreys. Analizând cele două calendare, profesorul britanic a ajuns la concluzia potrivit căreia Cina cea de taină a avut loc miercuri, cu o zi înainte de Joia  Mare. (Sursa. 9am.ro)

Isuse, sunt de-a dreptul copleşit
Şi inundat de valuri de lumină
Văzând că printr-un har nemărginit
Sunt, astăzi, invitatul Tău la Cină.
Mă las de invitaţie pătruns,
Dar rostul ei nu-l înţelege firea:
Prin ce mister adânc, de nepătruns,
Poţi sta la masă cu…dumnezeirea?
Însă Tu vrei în jurul Tău să ai
Pe toţi ai Tăi, gătiţi în haine sfinte,
Serbând aici, ca într-un colţ de rai,
O Cină de aducere-aminte.
O pâine frântă, ca şi trupu-Ţi frânt,
Ne reuneşte-n trup de adunare
În care strâns legaţi de Duhul Sfânt,
Îţi suntem Ţie, Doamne,mădulare.
Când rodul viţei curge în pahar
Ca semn al legământului salvării,
Vedem curgând pe cruce, la Calvar,
Din răni divine, sângele iertării.
M-ai invitat, Isus, la Masa Ta
Şi trebuie să vin cu mâini curate;
Eu m-am spălat, dar străduinţa mea
Să mă sfinţească pe deplin nu poate.
Doar Tu poţi, Doamne, să mă curăţeşti,
Ca pe-un copil luându-mă de mână,
Şi-apoi, spălat, să mă învredniceşti
Să stau şi eu cu oaspeţii la Cină.
Îţi mulţumesc că-s printre invitaţi,
Spălat, sfinţit, învrednicit de Tine,
Să stau la masa Ta cu mii de fraţi,
Cu care vom serba şi-n slăvi divine.    
de Felix Marţian

Nu cred că are importanţă că a fost miercuri seara sau joi seara pentu că noi nu sărbătorim o zi, pentru noi toate zilele trebuie să aibe aceaşi valoare, pentru noi este important ce a făcut şi a spus Domnul Isus cu această ocazie „Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatalui Meu” (Matei 26.29) aceasta are valoare pentru faptul că El ne oferă oportunitatea să stăm cu El la masă în Împărăţia lui, şi toate acestea după o seară în care a serbat CINA cu ucenicii Lui.

Fie dragul meu care citeşti aceste rânduri să nu te opreşti la o zi ci să mergi mai departe şi să vezi însemnătatea acelei zile!


Nimic nu sunt! de Costache Ioanid

În contextul evenimentelor pe care le sărbătorim acum m-am gândit la această frumoasă poezie a marelui poet creştin Costache Ioanid.

Nimic nu sunt.
Un strop de tină
În care-ai pus un bob de grâu.
Un ciob în care-ai pus lumina.
Un spin din care scoți un rău.
Nimic nu sunt.
O cupă spartă
Din care faci un heruvim.
Sunt măgărușul ce te poartă
pe drumul spre Ierusalim.
Nimic nu sunt.
Un rob netrebnic
chemat ca jugul Tău să port,
să dau deoparte piatra rece,
când Tu dai viață celui mort.
Nimic nu sunt.
O trestie frântă
din care faci toiag de fier
O luminiță fumegândă
ce mâine fi-va stea pe cer.
Nimic nu sunt.
Dar Tu ești totul.
Și Tu Te-ai dat ca preț al meu,
Făcând din pieptul meu chivotul
ce poartă-n el pe Dumnezeu.
Nimic nu sunt.
Nimic sub soare.
Dar Tu-ai dat tot pentru nimic.
În veci să fii mereu mai mare ,
iar eu în veci, mereu mai mic.