Cina cea de taină nu a avut loc în Joia Mare!?

Cina cea de taină, ultima masă pe care Isus Cristos a luat-o alături de cei 12 apostoli în seara din Joia Mare ar fi avut loc într-o zi de miercuri, afirmă un profesor britanic Colin Humphreys, în carte sa „The Mystery of the Last Supper” publicată de Universitatea Cambridge.

În această carte profesorul încearcă să explice toate contradicţiile care îi intrigă pe istorici de multe secole, el spune: „Iată problema: experţii în Biblie şi toţi creştinii cred că ultima cină a început după asfinţit, joi seara, iar crucificarea lui Isus a avut loc dimineaţa următoare, vineri, aproximativ în jurul orei 09.00. Procesele lui Isus au avut loc în zone diferite din Ierusalim. Experţii au parcurs astfel Ţara Sfântă cu un cronometru pentru a verifica dacă era posibil ca acele evenimente să se desfaşoare în intervalul joi seara – vineri dimineaţa. Cei mai mulţi dintre aceştia au ajuns la concluzia că era imposibil”, a explicat profesorul în cartea sa.

Apostolii Matei, Marcu şi Luca spun că Cina cea de taină a fost o masă de Paşte în timp ce apostolul Ioan afirmă că această masă a avut loc înainte de Paştele evreiesc. „Soluţia pe care am găsit-o este aceasta: ambele tabere au dreptate, însă ele se raportau la două calendare diferite”, a declarat Colin Humphreys. Analizând cele două calendare, profesorul britanic a ajuns la concluzia potrivit căreia Cina cea de taină a avut loc miercuri, cu o zi înainte de Joia  Mare. (Sursa. 9am.ro)

Isuse, sunt de-a dreptul copleşit
Şi inundat de valuri de lumină
Văzând că printr-un har nemărginit
Sunt, astăzi, invitatul Tău la Cină.
Mă las de invitaţie pătruns,
Dar rostul ei nu-l înţelege firea:
Prin ce mister adânc, de nepătruns,
Poţi sta la masă cu…dumnezeirea?
Însă Tu vrei în jurul Tău să ai
Pe toţi ai Tăi, gătiţi în haine sfinte,
Serbând aici, ca într-un colţ de rai,
O Cină de aducere-aminte.
O pâine frântă, ca şi trupu-Ţi frânt,
Ne reuneşte-n trup de adunare
În care strâns legaţi de Duhul Sfânt,
Îţi suntem Ţie, Doamne,mădulare.
Când rodul viţei curge în pahar
Ca semn al legământului salvării,
Vedem curgând pe cruce, la Calvar,
Din răni divine, sângele iertării.
M-ai invitat, Isus, la Masa Ta
Şi trebuie să vin cu mâini curate;
Eu m-am spălat, dar străduinţa mea
Să mă sfinţească pe deplin nu poate.
Doar Tu poţi, Doamne, să mă curăţeşti,
Ca pe-un copil luându-mă de mână,
Şi-apoi, spălat, să mă învredniceşti
Să stau şi eu cu oaspeţii la Cină.
Îţi mulţumesc că-s printre invitaţi,
Spălat, sfinţit, învrednicit de Tine,
Să stau la masa Ta cu mii de fraţi,
Cu care vom serba şi-n slăvi divine.    
de Felix Marţian

Nu cred că are importanţă că a fost miercuri seara sau joi seara pentu că noi nu sărbătorim o zi, pentru noi toate zilele trebuie să aibe aceaşi valoare, pentru noi este important ce a făcut şi a spus Domnul Isus cu această ocazie „Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatalui Meu” (Matei 26.29) aceasta are valoare pentru faptul că El ne oferă oportunitatea să stăm cu El la masă în Împărăţia lui, şi toate acestea după o seară în care a serbat CINA cu ucenicii Lui.

Fie dragul meu care citeşti aceste rânduri să nu te opreşti la o zi ci să mergi mai departe şi să vezi însemnătatea acelei zile!


Nimic nu sunt! de Costache Ioanid

În contextul evenimentelor pe care le sărbătorim acum m-am gândit la această frumoasă poezie a marelui poet creştin Costache Ioanid.

Nimic nu sunt.
Un strop de tină
În care-ai pus un bob de grâu.
Un ciob în care-ai pus lumina.
Un spin din care scoți un rău.
Nimic nu sunt.
O cupă spartă
Din care faci un heruvim.
Sunt măgărușul ce te poartă
pe drumul spre Ierusalim.
Nimic nu sunt.
Un rob netrebnic
chemat ca jugul Tău să port,
să dau deoparte piatra rece,
când Tu dai viață celui mort.
Nimic nu sunt.
O trestie frântă
din care faci toiag de fier
O luminiță fumegândă
ce mâine fi-va stea pe cer.
Nimic nu sunt.
Dar Tu ești totul.
Și Tu Te-ai dat ca preț al meu,
Făcând din pieptul meu chivotul
ce poartă-n el pe Dumnezeu.
Nimic nu sunt.
Nimic sub soare.
Dar Tu-ai dat tot pentru nimic.
În veci să fii mereu mai mare ,
iar eu în veci, mereu mai mic.