Rugăciunea Întregii familii

„…aduceţi cererile voastre la cu­noştinţa lui Dumnezeu, prin rugă­ciuni şi cereri, cu mulţumiri.” Filipeni 4.6

O mamă, crescută după principii creş­tine, a păstrat obiceiul de a-l pune pe băieţelul ei să spu­nă o rugăciune înainte de culcare: „Doamne Isuse, binecuvintează-l pe tata, binecuvinteaz-o pe mama şi fă din mine un copil cuminte!” Într-o seară, după rugăciune, co­pilul o întrebă pe mama lui: „Te rogi şi tu?” – „Da, câteo­dată.” – „Iar tata?” – „Nu ştiu, cred că nu.” – „Dar, mamă”, replică micuţul, „un băieţel ca mine nu se poate ruga pentru întreaga familie. Şi voi trebuie să mă ajutaţi.”

Aceste cuvinte simple au pătruns în inima mamei. De atunci a început şi ea să se roage, iar mai târziu a pre­luat această lucrare în cadrul familiei şi soţul ei.

S-a spus că rugăciunea este respiraţia sufletului, un contact permanent cu cerul, unde sunt adevăratele in­terese ale creştinului. Conţinutul rugăciunii este la fel de diferit ca nevoile noastre. Forma sa poate consta în laudă, mulţumire, rugăminţi, câteodată un strigăt după ajutor sau o rugăciune stăruitoare. Să ne rugăm când suntem singuri, în cercul familiei sau împreună cu alţi creştini! Dumnezeu apreciază rugăciunile noastre, pen-|ru că ele sunt expresia încrederii noastre depline în El. Dumnezeu ascultă rugăciunile şi răspunde la ele aşa cum consideră El că este bine şi la timpul Său.