BBC – renunţă la ISUS!

Trustul media a înlocuit denumirile „înainte de Hristos” şi „după Hristos” cu termenii „înaintea erei actuale” şi „era actuală”.

Departamentul de religie şi etică de la BBC spune că schimbările sunt necesare pentru a evita jignirea non-creştinilor.

„BBC este imparţial şi este necesar să folosim termeni care nu îi jignesc sau care nu îi îndepărtează pe non-creştini.  Înaintea Erei Actuale (î.e.a)/Era Actuală (e.a) sunt folosite ca o alternativă neutră din punct de vedere religios la „Înainte de Hristos” (î.Hr)/ şi „După Hristos” (d.Hr).

sursa. realitatea.net şi bbc.co.uk

Sângele care ne izbăveşte

„… Sângele … ca să slujească de ispăşire pentru sufletele noastre” Levilic 17:11

Jeffrey Ebert spune: „Când aveam cinci ani, înainte să apară centurile de siguranţă şi airbaguri la maşini, familia mea mergea spre casă cu maşina pe un drum de ţară cu sens dublu. Eu stăteam în poala mamei când o maşină condusă de un şofer beat a intrat pe contrasens şi ne-a lovit din plin. Nu am nici o amintire a acestei coliziuni. Dar îmi amintesc teama şi confuzia pe care am simţit-o când m-am văzut acoperit de sânge din creştet până în tălpi. Apoi am aflat că sângele nu era tot al meu, ci al mamei. În acea fracţiune de secundă, când lumina farurilor i-a intrat în ochi, ea şi-a încolăcit instinctiv trupul în jurul meu. Trupul ei s-a izbit de bord şi capul ei s-a zdrobit de parbriz. Ea a suportat impactul… ca eu să nu-l simt. A fost nevoie de operaţii costisitoare pentru ca mama să-şi revină”.

La cruce Domnul Isus a luat asupra lui impactul păcatului şi în momentul în care ne punem încrederea în el, sângele Lui vărsat ne împacă cu Dumnezeu. Este problema lui Dumnezeu. Biblia spune că „ochii Lui sunt aşa de curaţi că nu pot să vadă răul, şi nu pot să privească nelegiuirea!” (Habacuc 1:13). Aşa că Dumnezeu îşi rezolvă problema aşezându-ne „în Hristos” si văzându-ne „prin sânge”. Când Dumnezeu se uită la mine El nu vede ce am făcut. El vede numai sângele lui Hristos cel răstig­nit. Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Sângele … slujeşte de ispăşire pentru sufletele noastre”. Cuvântul „ispăşire” înseamnă „curăţire”.

Minunat, sângele lui Isus acoperă prăpastia şi ne face una cu Dumnezeu!

Să luptăm pentru excelenţă!

„Daniel însă întrecea pe toate aceste căpetenii şi pe dregători, pentru că în el era un duh înalt” Daniel 6.3

Daniel este amintit pentru trei lucruri:

  • Şi-a susţinut principiile divine când lucrul acesta l-a dus în groapa cu lei;
  • A ascultat Cuvântul lui Dumnezeu şi l-a învăţat;
  • A avut o atitudine de luptător pentru excelenţă în toate lucrurile.

John Gardiner a spus: „Societatea care dis­preţuieşte excelenţa şi-i susţine pe instalatori pentru că aceştia au o activitate umilă, şi tolerează proasta calitate în filozofie pentru că este o activitate înălţătoare, nu va avea niciodată parte de instalatori buni, nici de o filozofie bună. Nici ţevile, nici teoriile nu vor rezista la apă”. Horace Mann a fost unul din cei mai mari educatori ai Americii. Avocat, nu profesor, el a intrat în politică în 1837 şi a devenit preşedintele Senatului statului Massachusetts. Ca vizionar, el a întrezărit mari posibilităţi pentru dezvoltarea unui sistem de educaţie publică pentru naţiune. Eforturile lui au dus la crearea primului Comitet experimental al Educaţiei. Când i s-a oferit funcţia de conducere a acestui Comitet, prietenii lui, care credeau că în carieră el va culmina la preşedinţia Statelor Unite, l-au sfătuit să refuze. Dar Mann a acceptat. El le-a spus prietenilor dezamăgiţi: „dacă titlul nu este destul de onorabil, atunci în mod clar îmi revine datoria de a-l înălţa!” Nu doar că postul avea un prestigiu scăzut, dar salariul de 1.500 de dolari pe an era doar o parte din cât ar fi câştigat ca avocat. Referitor la aceasta el a spus: „Un lucru e sigur; dacă trăiesc şi sunt sănătos, voi câştiga mai mult de 1.500 de dolari făcând binele”. Şi aşa a făcut. Prin această funcţie, el a dat statului Massachusetts un sistem de şcoli publice pe care l-au adoptat şi alte state, îmbogăţind vieţile a milioane de copii în anii care au urmat.

Aşadar, luptă-te pentru excelenţă!

Fi acasă în viaţa mea Doamne!

„Rămâneţi în dragostea Mea” loan 15:9

Pentru a te simţi ca acasă în dragostea lui Dumnezeu, şi pentru a se simţi Dumnezeu acasă în viaţa moastră trebuie:

  • Să-I dăm Lui prima parte a zilei. Psalmistul a scris: „îmi tânjeşte trupul după Tine” (Psalmul 63:1). Dacă nu înveţi să-l dai lui Dumnezeu prima parte a zilei nu vei reuşi să ajungi la o relaţie mai profundă cu El. Trebuie să pui deoparte un timp şi un loc anume în fiecare dimineaţă pentru a putea citi şi scrie conforta­bil, pentru a putea medita, studia, vorbi cu Dumnezeu cu voce tare, şi da, pentru a plânge dacă trebuie.
  • Să te bucuri de fiecare Cuvânt al Lui pentru tine. Primeşte ceea ce spune El ca pe o hrană, ca pe o comoară, ca pe o scrisoare de dragoste. Nu uita că citeşti pentru a te întâlni cu cineva. Scopul tău nu este informaţia, ci apropierea. Opreşte-te şi cântăreşte ce ai citit. Lasă Cuvântul să pătrundă în adâncul fiinţei tale şi aşteaptă-L să interacţioneze cu tine. El o va face!
  • Să vorbeşti şi să asculţi o persoană, nu o forţă invizibilă. Noi îl tratăm pe Dumnezeu de parcă ar fi o forţă mistică „de undeva”. Nu, El doreşte să vorbeşti cu El cum ai vorbi cu un prieten; să-ţi asculte cererile. îngrijorările şi mulţumirile. Riscă să fii onest şi aşteaptă răspunsul Său în schimb. Pune-ţi timp deoparte pentru a sta liniştit înaintea Lui. Stai acolo până te „conectezi” la El.
  • Să scrii gândurile şi impresiile tale; nu un jurnal sau o încercare de a scrie literatură, ci o evidenţă a umblării tale cu Dumnezeu. Împărtăşeşte-I îngrijorările tale. Cere-I înţelepciune. Lasă cererile tale scrise până vei primi călăuzire. Ţine o evidenţă a răspunsurilor Lui. Aceste practici simple se numesc „discipline” deoarece ele necesită efort – dar răsplata merită.

Acceptăţi limitele şi poţi fi biruitor

„Vă ajunge de când ocoliţi muntele acesta. Întoarceţi-vă” Deuteronom 2:3

Ai o viaţă încărcată care te copleşeşte? Ca un şofer care s-a rătăcit, în loc să se oprească şi să ceară informaţii, accelerezi până rămâi fără combustibil şi sfârşeşti pe marginea drumului. Noi cităm promisiunea: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte” (Filipeni 4:13). Dar Dumnezeu nu ne promite că vom putea face tot ce ne dorim sau tot ce aşteaptă oamenii de la noi sau tot ce fac ceilalţi. Dumnezeu ne va da numai harul de a face ceea ce ne chemă El să facem. Isaia scrie: „Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină; dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea” (Isaia 40:30-31). Puţine sunt lucrurile care ne umilesc la fel de mult ca eşecul. Dumnezeu ne va lăsa să înconjurăm acelaşi munte la nesfârşit până când peisajul devine atât de cunoscut încât suntem obligaţi să ne oprim şi să cerem informaţii – mai ales când ştim în inima noastră că nu suntem unde vrea Dumnezeu să fim. În Let Your Life Speak [Lasă viaţa ta să vor­bească], Parker Palmer scrie: „Am crescut într-o cultură care insista pe faptul că pot face totul; că nu am limite, că am destulă energie şi putere de dedicare; că Dumnezeu a făcut lucrurile ast­fel şi că tot ce trebuie să fac este să intru în program. Necazurile au început când am început să dau cu capul de limitările mele … sub forma eşecului”.Care este cea mai dureroasă limitare? Cea pe care nu vrei s-o recunoşti? Cea pe care nimeni nu vrei s-o vadă? Recunoaşte-o. Caută un feedback cinstit. Cere ajutorul lui Dumnezeu ca să-ţi accepţi limitele pe care El le-a pus în tine pentru binele tău.

Treci astăzi prin foc? Dumnezeu este lângă tine!

„Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere” Isaia 54:17

Dacă ai putea vorbi cu cei trei tineri iudei despre experienţa lor cu Domnul din cuptorul cu foc, probabil ei ar descrie-o astfel: focul era peste tot. Hainele ne-au luat foc şi totuşi, în mod ui­mitor, pielea noastră a rămas neatinsă. Nu ştiam ce se întâmplă. Apoi ceva s-a mişcat în cenuşă; nu eram singuri. Deodată, din fum a apărut o persoană strălucitoare, scânteietoare! Nu I-am cunoscut numele: nu ni l-a spus niciodată. Nu a spus niciodată nimic. Dar ştiind că este acolo cu noi, ne-am liniştit. Prezenţa Lui ne-a protejat în mijlocul crizei. Nu vrem să spunem că focul s-a stins sau că nu a mai fost la fel de cald. Nu, focul încă ardea, dar puterea focului a fost eclip­sată de strălucirea prezenţei Lui. Nu L-am mai văzut de atunci; El a apărut numai când am avut nevoie de El. Totuşi, un lucru e sigur, privind în urmă, suntem bucuroşi că am scăpat de prezenţa regelui cel rău şi am ajuns în prezenţa Celui Neprihănit! În prezenţa Lui am învăţat că „orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere: si pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta, o vei osândi. Aceasta este moştenirea robilor Domnului”.

Treci astăzi printr-o încercare de foc? Dacă e aşa, nu eşti singur – Dumnezeu este cu tine! Fii plin de curaj! Când te va scăpa, îl vei cunoaşte mai bine. te vei încrede mai mult în El si vei avea ceva de spus, iar ceilalţi te vor asculta.

Tu încă eşti în război… spiritual

„Întariţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui” Efeseni 6:10

În 1917 Aqaba părea impenetrabilă. Orice armată ce se apropia de portul ei trebuia să se confrunte cu o imensă rezistenţă navală. În spatele ei se întindea un deşert sterp, fără apă, neospitalier. La est se întindea „nicovala soarelui”, nisipuri fierbinţi de-a lungul a ceea ce în prezent este astăzi graniţa dintre Arabia Saudită şi Iordan. Turcii credeau că Aqaba este imună la atacuri, dar s-au înşelat. Lawrence de Arabia a condus oarmată de cavaleri arabi prin „nico­vala soarelui”. Ei au primit şi sprijinul popoarelor băştinaşe. În 6 iulie 1917, ei au năvălit în Aqaba dinspre nord, din partea neaşteptată. Un episod culminant din filmul Lawrence de Arabia repre­zintă imaginea panoramică a arabilor, a cămilelor şi cailor lor, în frunte cu Lawrence, galopând peste armele navale care sunt complet lipsite de putere pentru a-i opri. De ce? Deoarece armele erau îndreptate în direcţia greşită! Aqaba a fost înfrântă şi stăpânirea turcă asupra Palestinei a fost zdrobită, pentru a fi înlocuită de cea britanică. Turcii nu au reuşit să apere Aqaba deoarece au făcut trei greşeli: nu şi-au cunoscut duşmanul; nu au ştiut care este punctul lui cel mai slab şi nu au avut armele adecvate. Iată ce lecţii putem învăţa de aici:

  • Trebuie să-ţi cunoşti duşmanul. Satan va sta în umbră sau chiar îşi va nega existenţa pentru a te convinge că „tu” eşti problema. Astfel te vei lupta cu trupul prin puterea trupului şi vei pierde de fiecare dată;
  • Trebuie să-ţi cunoşti punctele cele mai slabe. Fii cinstit. Întăreşte-te înainte de atac;
  • Cunoaşte-ţi armele. Înarmat cu Cuvântul lui Dumnezeu, cu rugăciune protectivă şi părtăşie creştină, nu mai eşti o pradă pentru duşman.

Păstrează-ţi nădejdea vie

„Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zadarnică” Iov 11:18

Speranţa este o forţă puternică. Ea determină mintea să exploreze orice unghi posibil. Ea te face să învingi orice obstacol care te înspăimântă. Ea este absolut esenţială pentru viata pe care vrea Dumnezeu să o trăieşti. Este combustibilul cu care funcţionează inima ta. Este singura dife­renţă, cea mai mare între cei ce perseverează şi cei ce renunţă. Speranţa este ceea ce face cuplurile să spună: „Da”, fără vreo garanţie şi mai târziu, după toate promisiunile încălcate, să adune cioburile şi să încerce din nou ştiind că poate fi mai bine. Este motivul pentru care com­pozitorii trec prin agonie pentru o compoziţie şi artiştii pentru o pictură, crezând că o rază a fru­museţii va străluci din strădania lor. Aşa cum bătrânul Henri Matisse chinuit de o artrită îngrozi­toare, când a fost întrebat de ce continuă să-şi mai ia în fiecare zi pensula în degetele umflate, el a răspuns: „Durerea dispare; frumuseţea rămâne”. Lucrând la pictarea Capelei Sixtine, Michelangelo a devenit atât de descurajat că a vrut să renunţe. Dar în fiecare dimineaţă speranţa l-a împins să se urce pe scară pentru a-şi încheia magnifica viziune. Speranţa a fost cea care l-a făcut pe Avraam să plece de acasă fără să ştie unde-l duce Dumnezeu. Ea l-a făcut pe Pavel să provoace autorităţile Romei. Este ceea ce i-a determinat pe proorocii Vechiului Testament să vor­bească în sala palatului! Acesta nu este optimism orb, ci credinţă focalizată şi speranţă – în Dumnezeu. „Căci Tu eşti nădejdea mea … în Tine mă încred din tinereţea mea” (Psalmul 71:5). Poţi supravieţui în urma pierderii multor lucruri, dar nu şi când ţi-ai pierdut speranţa. Nimeni nu a experimentat o pierdere mai mare decât Iov, şi totuşi, el a scris: „Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zadarnică”.

Aşa că păstrează-ţi vie speranţa încrezându-te în Dumnezeu!

Vibrezi pentru Dumnezeu?

„Tot ce are suflare, să laude pe Domnul!” (Psalmul 150:6)

O femeie din Kansas City a intrat într-un magazin Haagen-Dazs să-şi cumpere o îngheţată la cornet. Când se afla în magazin s-a întors la un momen dat si s-a trezit faţă în faţă cu Paul Newman, care se afla în oras pentru filmările la Mr. & Mrs. Bridge. El a spus: „Bună ziua”. Ochii lui albaştri strălucitori au făcut-o să-i tremure genunchii. A reuşit să-şi plătească îngheţata, apoi a ieşit din magazin cu inima bătându-i. Când şi-a venit în fire, şi-a dat seama că nu are cornetul de îngheţată. S-a întors în magazin şi s-a întâlnit cu Newman la intrare. „Vă căutaţi îngheţata?”, a întrebat-o el. Ea a dat din cap, neputând scoate un cuvânt. „V-aţi pus-o în geantă împreună cu restul”, a spus el zâmbind. Când a fost ultima dată când ţi-au tremurat genunchii, când pulsul ţi s-a accelerat şi când inima ta a fost copleşită de laudă la adresa lui Dumnezeu? Dacă nu-ţi aduci aminte, atunci se poate să te fi lăsat sedus de propriul interes, de treburi sau de complacerea spirituală şi cauţi împlinirea în lucruri mărunte.

Compozittorii definesc lauda ca starea de a fi „pierdut în uimire, scăldat în iubire”. Psalmistul scrie despre întreaga gamă de emoţii omeneşti, dar se concentrează asupra unei teme mai presus de celelalte: lauda. In ultimul psalm el scrie: „Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Dumnezeu în Locaşul Lui cel Sfânt, lăudaţi-L în întin­derea cerului, unde se arată puterea Lui! Lăudaţi-L pentru isprăvile Lui cele mari, lăudaţi-L, după mărimea Lui nemărginită! Lăudaţi-L cu sunet de trâmbiţă, lăudaţi-L cu alăuta şi arfa! Lăudaţi-L cu timpane şi cu jocuri, lăudaţi-L, cântând cu instrumente cu coarde şi cu cavalul. Lăudaţi-L cu chimvale sunătoare, lăudaţi-L cu chimvale zângănitoare! Tot ce are suflare, să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!” (v. 1-6).