Un imn deosebit – George Matheson

O, Dragoste care nu vrei să mă laşi, În Tine îmi odihnesc sufletul ostenit,

Îţi dau înapoi viaţa pe care o am, Ca-n adâncimile oceanului Tău cursul ei

Să fie mai plin, mai îmbelşugat.

 

O, Lumină care mergi mereu pe calea mea, Torţa mea care abia mai pâlpâie Ţi-o dau Ţie,

Inima mea îşi reface raza împrumutată, Ca-n strălucirea soarelui Tău ziua ei

Să fie mai luminoasă, mai frumoasă.

 

O, Bucurie care mă cauţi în durere, Nu pot să-mi închid inima faţă de Tine,

Merg pe urmele curcubeului prin ploaie, Şi simt că promisiunea nu este-n zadar,

Că dimineaţa va fi fără lacrimi.

 

O, Cruce care-mi înalţi capul, Nu îndrăznesc să cer să fiu ascuns de Tine,

Las moartă în praf gloria vieţii, Şi din pământ de-acolo înfloreşte roşie

Viaţa care nu va avea sfârşit.

George Matheson  – predicator scoţian orb 1882

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s