Este dimineaţă aproape de ora 4 şi nu mai am somn încep să „răsfoiesc” puţin you tub-ul găsind două piese încântătoare pentru această zi Lord, You’re Holy şi Victory In Jesus ca apoi să accesez pagina de facebook pentru a posta aceste piese să fie o încurajare şi pentru alţii şi am ajuns la pagina ITP-ului unde am rămas şocat, încremenit de vestea că profesorul Teodor Pandrea a plecat în lumea de dincolo… nu îmi venea să cred, „unul dintre cei mai mari dascăli ai învăţământului penticostal” citându-l pe unul din colegii mei de generaţie, s-a stins aici pentru a putea să strălucească DINCOLO.
Mă simt privilegiat că l-am avut profesor pe fratele Pandrea, chiar dacă de multe ori nu-i înţelegeam gravitatea cu care semnala atacurile pe care le aduceam la adresa limbii române pe care a iubit-o foarte mult.
Îmi aduc aminte cu plăcere de o duminică seara când am avut un mesaj la Biserica Filadelfia din Bucureşti, şi când la finalul serviciului divin pe treptele bisericii m-a aşteptat şi mi-a spus că vrea să stea de vorbă puţin cu mine (nu am ştiut că este în sală în seara acea – avea un dar aparte să se ascundă undeva la balcon să nu fie reperat de cei de la amvon). Am fost ochi şi urechi la tot ce mi-a spus atunci pentru că ştiam că tot ce spune, spune în cel mai constructiv mod. Mi-a spus „mesajul tău din seara asta m-a uns aici şi a arătat spre inimă, dar au fost momente când aici arătând spre urechi m-a iritat” Corecţiile pe care dumnealui mi le-a făcut atunci au rămas şi astăzi vi în memoria mea. A fost un dacăl deosebit, un om deosebit, un prieten deosebit.
Acum când închei te rog Profesore primeşte omagiile mele sincere.
Să ne revedem pe plaiurile veşniciei unde vom cânta (sau dacă vei vrea vom vorbi) MĂREAŢA CÂNTARE!
Cu respect, la revedere, PROFESORE PANDREA!
Ungândbun 