Există un loc la masă pentru fiecare…

masa„I-au pregătit o cină”      (loan 12:2)

După ce Domnul Isus l-a înviat pe Lazăr din morţi, citim: „I-au pregătit o cină”. Marta slujea, Măria stătea şi asculta ce spunea Isus iar Lazăr vorbea cu invitaţii. Deci, este loc la masa lui Dumnezeu pentru tot felul de oameni; 

  • Să ne uităm mai atent la Marta. Este în general tipul de persoană care stă în spate, cu mânecile suflecate, îngrijindu-se ca toată lumea să aibă mâncare şi apă. Rareori caută lumina reflectoarelor şi de multe ori nu o apreciem decât atunci când lipseşte. Problema Martei este că are tendinţa de a face ca slujirea să fie mai importantă decât Stăpânul. Ea trebuie să-şi aducă aminte că închinarea înseamnă şi ea slujire.
  • Maria este tipul de persoană care uită de facturile ce trebuie plătite şi de mâncarea care trebuie pregătită. Uneori mintea ei e atât de orientată spre cer încât ea nu este de nici un folos pe pământ. Ea trebuie să înţeleagă că slujirea înseamnă şi ea închinare. Dar avem nevoie de Maria; ea aduce pasiune închinării noastre şi poţi conta mereu pe ea pentru a mijloci la Dumnezeu pentru alţii.

„O mare mulţime … au venit… să vadă şi pe Lazăr, pe care-l înviase din morţi… din pricina lui mulţi… credeau în Isus” (loan 12:9-11).

  • Istoria lui Lazăr era atât de uimitoare încât cei ce o auzeau se converteau pe loc. Ea ne aminteşte că fiecare dintre noi avem o istorie de relatat despre harul şi mila lui Dumnezeu. Când a fost ultima dată când ai spus-o cuiva?

Deci, dacă eşti Marta, Dumnezeu vede lucrul dragostei tale. Dacă eşti Măria, El se bucură de închinarea ta. Dacă eşti Lazăr, El îţi promite că-ţi va onora mărturia.

Este un loc la masă pentru fiecare dintre noi!

El este cu tine … viteazule!

ajutor„Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă” (Deuteronom 31:6)

Dumnezeu repetă în Scriptură lucruri precum: „Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă! Nu vă temeţi … căci Domnul … va merge … cu tine” (Deuteronom 31:6). De ce? Pentru a scoate ce e mai bun din noi! Manualele de istorie sunt pline de relatări despre oameni talentaţi ale căror daruri au fost trecute cu vederea până când cineva a crezut în ei. Einstein nu a vorbit decât la vârsta de patru ani. Isaac Newton a fost un elev slab în şcoala primară. Un editor de ziar l-a concediat pe Walt Disney pentru că „nu avea idei bune”. Tolstoi a renunţat la facultate. Putem învăţa o lecţie de aici: oamenii se dezvoltă în ritmuri diferite. Pentru a-i motiva, trebuie mereu să ie cauţi capacităţile ascunse. Vorbele tale creează un mediu în care oamenii nu doar că-şi descoperă talentele, dar le şi dezvoltă şi excelează în ele. John Erskine, profesor de engleză la Universitatea din Columbia, a fost educator, pianist de concerte, autorul a 60 de volume, preşedintele Şcolii de muzică Juilliard, şi lector renumit şi plin de duh. Scriind despre remarcabila lui carieră, soţia lui, Helen a pus-o pe seama „sfidătorului său optimism”. A fost un „bun profesor” a spus ea „datorită propriului său entuziasm pentru învăţare şi a încrederii lui in viitor”. El ar zice: „Să le spunem tinerilor că cele mai bune cărţi aşteaptă să fie scrise; că cele mai bune tablouri nu au fost încă pictate; că cele mai bune guverne nu s-au format încă; cele mai bune lucruri aşteaptă să fie înfăptuite de ei”. În fiecare fiinţă umană există o pornire de a face ceva, pusă acolo de Dumnezeu. Dacă exploatezi această pornire şi demonstrezi că tu crezi în viitorul lor, ei vor face aproape orice pentru a se ridica la aşteptările tale.