… stau la uşa şi bat…

„lata Eu (Isus) stau la uşa şi bat…” Apocalipsa 3.20

                        Am auzit pe mulţi spunând
                                „Isus nu sfărâmă zăvorul:    
                        El bate însă-ncet şi blând,
                        Dar tu deschizi, nu Salvatorul!”
                                    Odată însă-n viaţa mea,
                                    Isus vârând prin uşă mâna,
                                    Mi-a zis: „Eu totuşi pot intra,
                                    Căci Eu sunt DOMNUL, tu ţărâna!”
                        Dar n-a intrat. Şi-am plâns cu-amar,
                        Ne-nţelegând: de ce nu vine?
                        Dar El n-a vrut ca un tâlhar
                        Să tragă fierul pus de mine…
                                    Când i-am deschis, era târziu.
                                    El dispăruse-n umbra serii.
                                    Oraşu-ntreg părea pustiu.
                                    Şi m-au lovit pe drum străjerii.
                        Abia în zori ne-am întâlnit
                        În Ghetsimani, pe o cărare…
                        El, Cel nemărginit,
                        Iar eu… ţărâna cu zăvoare…
                                    O, frate dragă, Isus e blând,
                                    El stă la uşa ta şi bate.
                                    El poate s-o sfărâme-oricând.
                                    Dar dragostea din El… nu poate…