Sfaturi pentru … 2010

Chiar dacă au trecut câteva zile din noul an m-am gândit că nişte sfaturi ar merge bine pentru noi toţi.

În acest an:

Pune capăt certurilor; Caută un prieten uitat; Înlătură suspiciunea şi înlocuieşte-o cu încrederea; Scrie o scrisoare de dragoste; Împarte ceva din comorile tale; Dă un răspuns blând; Încurajază-i pe cei tineri; Dovedeşte loialitate în cuvânt şi faptă; Ţine-ţi promisiunile; Descoperă timpul, lasă răutatea; Iartă un duşman, ascultă; Încearcă să înţelegi; Dezaprobă invidia; Gândeşte-te întâi la alţii; Apreciază, fi blând, fi amabil; Râzi puţin, râzi mai mult; Merită încrederea; Exprimă-ţi mulţumirea; Urează bun venit unui străin; Bucură inima unui coopil; Găseşte plăcere în frumuseţea naturii; Mărturiseşte-ţi dragostea; Mărturiseşte-o din nou; Mai mărturiseşte-o o dată.

Privind în urmă…

Binecuvintează, suflete, pe Domnul, şi nu uita   nici una din   binefacerine Lui.” Psalmul 103.2

Ai condus maşina vreodată pe versantul uni munte şi te-ai oprit în vârf pentru a privi înapoi?

Îmi aduc aminte drumul şerpuitor care urca în zig-zag pe Transfaăgărăşan. Câteodată intram într-o ceaţă atât de densă că erai nesigur pe unde merge maşina. Când am ajuns în vârf, ne-am uitat în jos de unde am venit. Acolo jos erau serpentinele pe care le-am urcat cu aşa mare grutate, totul era clar acum şi chiar se putea vedea la mare depărtare pentru că şi ceaţa s-a risipit. Ce panoramă!

Uneori ca buni creştini, trebuie să ne oprim din drumul vieţii şi să privim înapoi. Cu toate că acest drum al vieţii a fost sinuos şi abrupt, plin de probleme vom putea să vedem cum Dumnezeu ne-a călăuzit prin credincioşia Sa.

Iată ce poate vedea un creştin atunci când se uită înapoi:

1. Eliberarea pe care ne-a adus-o Domnul. „Aduţi aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului, şi Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos din ea cu mână tare şi cu braţ întins…” Deuteronom 15.5

2. Felul cum ne-a călăuzit. „Adu-ţi aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul, Dumnezeul tău,…” Deuteronom 8.2

3. Binecuvântările pe care ni le-a dăruit. „Aduţi aminte de zilele din vechime, socoteşte anii, vărstă de oameni după vărstă de oameni, Întreabă pe tatăl tău, şi te va învăţa, pe bătrânii tăi, şi îţi vor spune. când cel Prea Înalt a dat o moştenire … aşa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său…” Deuteronom 32.7-12

4. Victoriile pe care le-a câştigat. „Recuoaşteţi astăzi – ce nu au putut recunoaşte şi vedea copii voştrii – pedepsele Domnului, Dumnezeului vostru, mărimea Lui, mâna Lui cea tare şi braţul Lui cel întin, semnele Lui şi faptele pe care le-a săvârşit în mijlocul Egiptului, împotriva lui Faraon, împăratul Egiptului şi împotriva întregii lui ţării. Recunoaşteţi ce a făcut El oştirii Egiptului, cailor lui şi carelor lui, cum a făcut să vină peste ei apele Mării Roşii, când vă urmăreau şi i-a nimicit pentru totdeauna; ce v-a făct în pustie, până la venirea voastră în locul acesta; ce a făcut lui Datan şi lui Abiram, fiii lui Eliab, fiul lui Ruben, cum pământul şi-a deschis gura şi i-a înghiţit, cu casele lor şi corturile lor, şi cu tot ce aveau în mijlocul întregului Israel. Căci aţi văzut cu ochii voştri toate lucrurile mari pe care le-a făcut Domnul.” Deuteronom 11.2-7

5. Încurajările pe care ni le-a dat. „Iată că astăzi eu mă duc pe calea pe care merge tot ce este pământesc. Recunoaşteţi dar din toată inimavoastră şi din tot sufletul vostru, că niciunul din toate cuvintele bune, rostite asupra voastră de Domnul, Dumnezeul vostru, n-a rămas neîmplinit; toate vi s-au împlinit, niunul n-a rămas neîmplinit.” Iosua 23.14

Când suntem faţă în faţă cu dificultăţile, uităm adesea de credincişia lui Dumnezeu din trecut. Vedem numai rutele ocolitoare şi pericolele drumului pe care mergem. Dar acum după ce am trecut în anul 2010 priveşte în urmă la anul 2009 şi vei vedea bucuria victorie, chemarea urcuşului şi prezenţa Însoţitorului pe cale, care a promis că nu ne lasă şi nu ne va uita, şi dacă suntem astăziaici suntem datorită biruinţei e care am avut-o prin braţul puternic al Domnului.

Popas în pragul lui…2010

Iată-ne ajunsi, pe nesimţite, în pragul anului 2010. A mai trecut un an din viaţa noastră. Timpul se scurge mai încet pentru unii, mai iute pentru alţii, fără nici o oprire şi iată că ne trezim dintr-o dată intraţi în alt an. O dată cu trecerea timpului trece însă şi viaţa noastră, iar roata vieţii nu se întoarce niciodată înapoi. Aşa cum spunea Bach: „Timpul este cel mai preţios dar al lui Dumnezeu despre a cărui întrebuinţare vom avea de dat socoteală înaintea măreţului tron ceresc.”

Cum va arăta anul 2010 este greu de prevăzut. Din pragul ce ne desparte anul 2009 de anul 2010 să ne ridicăm ochi spre Domnul, pentru a-I mulţumi de tot binele ce ni l-a făcut şi să ne încredinţăm în mâinile Sale frâiele vieţii noastre pentru mai departe; să ne rezemăm pe Domnul cu toată nădejdea, cu toate problemelece le avem.

La început de an oamenii obişnuiesc să-şi facă tot felul de urări de fericire. De regulă fiecare se gânseşte la fericirea lui personală, pretinzând ca alţii să facă totul pentru ca ei să fie fericiţi şi să le meargă bine. Diderot spunea însă că „omul cel mai fericit este acela care face fericit pe alţi oameni.”

La început de an să ne propunem să facem fericiţi pe alţii. Aceasta să ne fie deviza noastră pentru anul 2010. Ce înseamnă aceasta:

1. Să încetăm să mai fim egoişti. Omul din fire este egoit şi rece faţă de nevoile celor din jur. Noi însă, în calitate de copii ai lui Dumnezeu, trebuie să fim total diferiţi în raport cu cei din jur.

2. Să înţelegem că fericirea şi mulţumirea noastră atârnă de fericirea şi mulţumirea altora. Nimeni nu-şi poate clădi fericirea pe mormântul altuia. Nimeni nu poate fi fericit şi mulţumit cauzând nefericire altora. De fapt ce este fericirea? Fericirea este o stare sufletească înălţătoare, de linişte lăuntrică, de pace a conştiinţei, de mulţumire pentru datoria împlinit şi de binele făcut altora. „Fericirea nu stă în turme sau în aur; locaşul ei este în sufletul nostru” – spunea Democrit.

3. S-ar putea ca anul care vine să fie ultima şansă, ultima ocazie de a ne face datoria creştină pe pământ, de a face pe alţii fericiţi. Zilele noastre sunt rânduite de Dumnezeu. niciodată nu se ştie care va fi ultima pâine ce o mâncăm sau ultimul pahar cu apă ce-l bem în lumea aceasta. Nesiguranţa vremelniciei noastre pe pământ ar trebui să contribuie la creşterea înţelepciunii noastre. „Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor, este priceperea.” Prov. 9.10

4. Atunci când ne vom sfârşi călătoria pe pământ, va conta numai dacă ne-am străduit să facem pe alţii fericiţi. Nu va conta cât şi de câte ori am fost noi fericiţi şi mulţumiţi. Va conta numai aportul şi ostenelile ce le-am dat pentru a realiza binele în folosul altora.

Din pragul anului 2010 să privim la Domnul; să ne predăm viaţa în mâna Lui şi să zicem: „Învaţă-mă să fac voia Ta, căci Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă călăuzească pe calea cea dreaptă!” Ps. 143.10

Îţi mulţumim pentru 2009

„Vedem cum ni se duc anii ca un sunet…” -constată omul lui Dumnezeu,Moise în Psalmul 90.9. Horaţiu spunea: „Anii care trec ne răpesc mereu câte ceva.”

Pe cineva sau câte ceva am pierdut şi noi în anul care se scurge peste câteva ceasuri, dar aş vrea să nu uităm şi ce-am câştigat, să nu uităm binefacerile Domnului (Ps.103.2) de care am avut parte. Şi unele şi altele trebuie să ne apropie mai mult de Dumnezeu. „Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă” 2Corinteni 4.17

Cred că acum la cumpăna dintre ani putem să spunem şi noi ce spunea psalnistul în Psalmul 100:

„Strigaţi de bucurie Către Domnul, toţi locuitorii pământului!  Slujiţi Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie înaintea Lui. Să ştiţi că Domnul este Dumnezeul El ne-a făcut, ai lui suntem: noi suntem poporul Lui şi turma păşunei Lui Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui!      Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele.  Căci Domnul este bun: bunătatea Lui ţine în veci, şi credincioşia Lui din neam în neam!”

Americanii au o zi de mulţumire care a fost decretată prin decret prezidenţial de către Abraham Lincoln în anul 1863 ca ultima zi de joi din luna noiembrie, zi in care poporul trebuie să se întoarcă cu mulţumire către Dumnezeu. Dar trebuie să aven un decret prezidenţial ca să-I mulţumim lui Dumnezeu? Tot ce suntem şi tot ce avem se datorează lui Dumnezeu, dacă am ajun în această ultimă zi a anului 2009 este doar datorită dragostei, milei, bunătăţii lui Dumnezeu.

Acum la sfârşitul lui 2009 cred că este bine să venim şi să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru tot ce a însemnat anul 2009 pentru noi şi pentru familiile noastre.

Ce va aduce … 2010?

Încet încet ne apropiem de sfârşitul anului şi trecerea în anul 2010, odată cu urările de „La mulţi ani!” – oamenii din toate categoriile sociale se întreabă: „Oare ce ne rezervă noul an?” Ziarele, revistele din toate ţările fac acum bilanţuri, dar în acelaş timp fac şi previziuni, în baza unor interviuri, sondaje de opinii şi nu în ultimul rând, ghidându-se după prezicerile astrologice, după horoscoape.

Am dat un search pe Google să văd ce preziceri se fac în dreptul României, să vad dacă Nostradamus a prezis ceva, dar am găsit dar preziceri din trecut ceva de genul „uite măi Nostradamus a prezis asta”, alti spun că anul 2010 ar fi anul care ne-ar aduce al III-lea război mondial (Vangelia Pandeva 31 ian.1911 – 11 aug. 1996). Potrivit ultimelor cercetări astronomice, peste 1,1 miliarde de ani va fi sfârşitul lumii. (?!)

În ce priveşte prezicerile astrologice, cele ale horoscoapelor , noi ca şi copii ai Domnului, trebuie să avem o mare reţinere, faţă de „urâciunile neamurilor …” Deut. 18.9-13

Şi totuţi ce va aduce anul 2010? Ce spune Biblia, ce arată teologii, ce spun profeţiile? Desigur, există sute de proorocii în Vechiul Testament ca şi în Noul Testament despre vremea sfârşitului, despre Venirea Domnului, dar nu este locul să vorbesc acum despre ele. Adevăraţii creştini ştiu că „vremea este aproape” Matei 24.32, întrezăresc semnele în societate, în natură, în univers, şi se pregătesc în rugă şi vechere, ridicând privirile în sus de unde ne va veni izbăvirea.

Richard Wurmbrand avertiza într-o lucrare şi spunea: „Fii atent la cărţile legate de profeţiile biblice. Personal am observat că fiecare carte de acest gen, mai veche de 20 de ani, s-a dovedit  neadevărată. Luther credea că extinderea Imperiului Otoman înseamnă sfârşitul. Despre Mussolini se credea că aduce împlinirea restabilirii Imperiului Roman, după cum profeţise Daniel, Hitler, că este numărul 666”.

În oricât de grele vremuri am intra, noi avem un mesaj permanent de bucurie, care trece dincolo de Crăciun: O VESTE BUNĂ – CARE ADUCE O MARE BUCURIE PENTRU TOŢI – UN MÂNTUITOR, CARE ESTE HRISTOS DOMNUL. El este nădejdea noastră. Pe El Îl aşteptăm, deasupra tuturor.

Nu ştiu ce poate aduce nul 2010 pentru lume, pentru Biserică, pentru fiecare în parte, dar cea ce doresc este ca fiecare din noi să avem un an plin de roade multe care să rămână Ioan 15.5,16.

Una din cântările noastre bisericeşti spune la refren astfel: „De-ar trece anii unul după altu-n goană, / Venirea lui Isus mereu apropiind, / Să fim voioşi când auzi-vom a Sa goarnă / Şi bucuroşi să fim că n-am stat lâncezind.”