Economia globală riscă a treia Depresiune!

Economistul Paul Krugman atrage atenţia că economia globală ar putea traversa o nouă perioadă de depresiune şi că guvernele ar trebui să fie preocupate de consumul în scădere şi de deflaţie. Preţul convingerii guvernelor, că o mărire a impozitelor şi o scădere a consumului vor conduce la creştere economică, va fi plătit de zeci de milioane de şomeri.

„Chiar dacă responsabilitatea fiscală pe termen lung este importantă, scăderea consumului în mijlocul unei depresiuni este o acţiune care se va întoarce împotriva statului care a întreprins-o.”

Sursa. Diana-Florina Cosmin,  Adevărul.ro

Încă un pastor moare în accident de masină!

Păstorul Iacob Şumandea, (96 ani) pastor onorific la Biserica Penticostală Betania din Cluj Napoca a murit astăzi într-un accident de maşină în timp ce dorea să ajungă la Arad la un serviciu divin. În urma relatărilor celor de la adevărul.ro,  accidentul din această zi de pe DN 7 s-a soldat cu nouă victime din care se pare că doi au decedat.

Mai multe informaţii pe creştintotal.ro şi adevărul.ro

Ce ar trebui să înveţe politicienii noştri de la Iisus

Potrivit Evangheliilor, Cina cea de Taină (ce nu trebuie confundată cu tradiţionala cină de Paşti a Evreilor) are loc, joi seara, într-o casă aşezată în interiorul zidurilor Ierusalimului. E locaţia – ca să-i zicem aşa – pusă la dispoziţia Mântuitorului de un evreu pricopsit. Cum intrarea în Ierusalim se face discret, Iisus trimite doi ucenici să pregătească masa. Îi conduce la casa cu pricina, amintind de o casă conspirativă, un bărbat cu un urcior cu apă, găsit la intrarea în oraş.

De aici pornind, numeroşi comentatori au atras atenţia asupra unor adepţi pe care îi are Mântuitorul pe traseul pe care se mişcă. Aceştia îi pun la dispoziţie casă şi masă, dar mai ales îl fac familiar membrilor comunităţii. Câteva dintre aceste personaje sunt menţionate în Evanghelii: Zaheu, mai marele vameşilor (Ierihon), Lazăr şi surorile sale, Marta şi Maria (Betania), proprietarul grădinii de pe muntele Măslinilor.

Se poate vorbi astfel de o adevărată reţea de activişti în Galileea şi Iudeea, locuitori ai satelor şi oraşelor în care poposeşte Iisus în cadrul campaniei sale. E ceea ce am putea numi azi structurile din teritoriu şi, deşi textele nu ne-o spun, se înţelege că aceşti activişti, adepţi ai Programului lui Hristos, fac prozelitism înainte de sosirea şi după plecarea Mântuitorului.

Graţie acestei reţele extraordinare de activişti locali, Iisus poposeşte peste noapte în câte o casă din localităţile incluse în traseu. Pe tot parcursul popasului, el trăieşte viaţa comunităţii asemenea unui membru de bază al acesteia. Figuraţia de esenţă e cea a unui oaspete venit pentru o zi, două la un neam sau la un amic de-al lui, din localitatea respectivă. Cu acest prilej, el intră în dialog cu vecinii şi localnicii, dar mai ales rezolvă probleme acute ridicate de cei întâlniţi în cale. Vindecările miraculoase ţin, evident, de ipostaza pe care şi-o asumă Iisus: cea de Fiu al lui Dumnezeu. Citite cu atenţie, ele pot fi însă văzute şi din unghiul comunicării publice. Vindecările sunt puse de Iisus pe seama credinţei în Dumnezeu. Dacă el e purtătorul unui program – hai să-i zicem, politic – al unei dizidenţe la religia mozaică, atunci vindecările pot fi considerate ca un exemplu de rezolvare a problemelor comunităţii dacă aceasta va adera la Programul lui Iisus. Asemănător, Mântuitorul rezolvă problema mesei pentru cei 5.000 de oameni prezenţi la sărbătorirea Paştelui evreiesc. Sau, ca să dăm un alt exemplu, rezolvă pe loc problema vinului la nunta din Cana Galileei. Desigur, minunile săvârşite cu aceste prilejuri (înmulţirea peştilor şi a pâinilor, transformarea apei în vin) dau seamă de puterea sa dumnezeiască. Iisus n-are însă vanitatea de-a le înfăţişa ca simplu efect al puterilor sale individuale. El le prezintă de fiecare dată ca efect al credinţei sale. Altfel spus, pentru cei care asistă la aceste minuni, Iisus are puterea de a le face, deoarece el şi-a însuşit până la nivel de trăire noul Program politico-religios: crede în Dumnezeu! Semnalul comunicaţional e indubitabil: dacă veţi crede ca şi mine, veţi putea face şi voi minuni asemănătoare!

Politicienii noştri îşi croiesc deseori trasee prin ţară. Numai că acestea împărtăşesc un vizibil aer de truc electoral, de îndeplinire stingheritoare a unei obligaţii politicianiste. Candidaţii – în campanie – şi politicienii – în alte împrejurări – trec doar printr-o localitate, îndeplinesc cu hărnicie silnică anumite ritualuri (strâng mâini, beau şi mănâncă, ţucă oameni simpli, ţin discursuri), apoi merg mai departe. Pentru comunitatea respectivă e limpede că oaspetele a venit pe acolo doar pentru a le lua voturile şi, eventual, pentru a se da la televizor că ei au fost în satul X sau urbea Y. Excepţie făcând legionarii, politicienii români de azi şi de ieri n-au ţinut să înveţe din exemplul lui Iisus de a propaga o credinţă. Poate – dacă nu chiar sigur – pentru că ei n-au nicio credinţă.

Sursa. Ion Cristoiu

Nu lăsa televizorul să-ţi educe copilul

Deşi unele programe TV sunt educative şi antrenante, copiii, fie ei preşcolari, fie ei adolescenţi, se pot lăsa influenţaţi de anumite mesaje negative transmise în cadrul unor emisiuni sau reclame.

Programul strict îl fereşte de pericole

Studii realizate în SUA au demonstrat că expunerea zilnică la violenţa prezentată la televizor poate face copilul mai agresiv şi mai puţin sensibil la emoţiile reale.

De asemenea, copiii pot urmări programe care prezintă obiceiuri nesănătoase sau utilizarea drogurilor sociale, precum ţigările sau alcoolul, şi le pot considera drept modele. Aceştia sunt uşor influenţabili şi vor prelua mesajul ca fiind pozitiv. Şi reclamele sunt periculoase, deoarece prezintă de cele mai multe ori alimente nesănătoase.

Nu-i place şcoala. Iată ce poţi face!

Cum să-i descoperi talentele ascunse

Pentru a putea supraveghea informaţiile la care se expune copilul ar fi bine să stabileşti pentru copil un set de reguli: între ce ore are voie să stea în faţa televizorului, care este limita maximă admisă de timp petrecut la televizor şi care sunt programele permise. Cel mai bine este să alcătuieşti un program de privit la televizor în familie şi să-i explici copilului informaţiile pe care le-ar putea percepe greşit.

Blocaţi programele neadecvate

Orice companie de transmitere prin cablu a canalelor de televiziune ar trebui să comercializeze nişte dispozitive denumite cipuri, responsabile pentru codarea sau chiar pentru blocarea definitivă a unor canale TV la alegere. Este indicat să apelezi la aceste dispozitive şi să nu ai încredere că micuţul „va întoarce capul” la scenele necorespunzătoare.

Explică-i la ce riscuri se expune

Prea mult timp pretrecut în faţa televizorului poate creşte riscul de obezitate, susţin specialiştii. Explică-i copilului cum poate înlocui programele TV cu mişcarea fizică. Încearcă să îl atragi către un sport anume, care să îl ajute să se dezvolte armonios.

Nici jocurile video nu sunt mai sănătoase

La fel ca şi programele TV, jocurile video pot include scene de violenţă extremă, îndemnându-i pe cei mici la acţiuni nepotrivite. Redu pe cât posibil orele petrecute în faţa jocurilor video, explicându-i copilului că există jocuri reale mult mai interesante, care îl solicită mai mult şi îl ajută la creştere şi la dezvoltare. Poţi încerca să îi povesteşti despre jocurile copilăriei tale.

Şi Internetul poate fi periculos!

Internetul poate prezenta foarte multe capcane pentru copii şi pentru adolescenţi. Aceştia pot deveni victimele unor mesaje sexuale explicite sau ale unor persoane periculoase, ce se ascund în spatele unor porecle pe site-urile de socializare. Alege serviciile de Internet cu atenţie şi instalează filtre software care să nu le permită acestora accesul la website-uri potenţial riscante.

Specialistul nostru

Lena Rusti psiholog psihoterapeut

Riscurile la care se expun copiii în momentul în care urmăresc în mod excesiv programele TV sunt mari, pentru că, din păcate, nu avem doar emisiuni prin care copiii să înveţe ceva constructiv, ci şi emisiuni care le perturbă percepţia corectă a realităţii. Pe de altă parte, oricât de bune ar fi emisiunile, fără raportare la realitate, fără a învăţa să se joace normal şi să socializeze, un copil va deveni inadaptat, neobişnuit cu ceilalţi. În plus, va avea abilităţi de comunicare şi de integrare dezvoltate insuficient.

Pentru un copil, mediul familial este primul şi cel mai important suport care îi oferă repere educaţionale. Cu cât părinţii sunt mai aproape de copil şi îl încurajează ca pe un membru activ al familiei (contribuind după puterile sale la activităţile familiei), cu atât copilul are mai multe şanse să se dezvolte în mod corect şi armonios.

Sursa. Adevărul

Ortodoxia, o exploatare a Divinităţii?

Din ce în ce mai mult suntem convinşi de hărţuiala religioasă a poporului român ortodox, care prin acţiunile proprii defăimează nu doar adevăratul sens al Divinităţii, dar contribuie să construiască (cu ajutorul distincşilor religioşi) o confuzie asupra identităţii autentice a Creştinismului care izvoreşte din Cristos şi nu din popularism sau loterie spirituală. Conform unui articol din cotidianul „Adevărul” observăm urmatoarele:

100 de lei acatistul pentru cancer

  • Miile de credincioşi care s-au adunat ieri la moaştele Sfintei Parascheva au umplut vistieria Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. În speranţa că se vor însănatoşi sau doar că le va merge mai bine, pelerinii au pus pe lângă acatiste bancnote muncite din greu.
  • 1 leu – să-ţi citească o dată preotul în biserică ruga de pe bilet, în timpul slujbei;
  • 10 lei – să fii binevăzut de lume;
  • 20 de lei – pentru norocul şi sănătatea copiilor;
  • 30 de lei – pentru a scăpa de farmece;
  • 50 de lei – să ai noroc la bani;
  • 100 de lei – să te vindeci de cancer sau de o boală gravă. (sursa, adevarul.ro)

Aberaţiile de mai sus asociază practicile Bisericii Ortodoxe cu orice  altă afacere sau instituţie care se straduieşte necontentit să convingă publicul că produsele comercializate aduc ameliorare sau chiar soluţia necesară vindecării umane. Nu doar atât, dar practicile scoase la suprafaţă de către reprezentanţii cotidianului „Adevarul” confirmă încă odată abuzivitatea spirituală (cât şi etica greşită) pe care o aleg mai marii Bisericii Ortodoxe (Da cu banul si minciuna).

Fiecare acţiune este o modalitate de al înlocui pe Dumnezeu cu criterii întâlnite în cartierul bişniţarilor sau la cozile celor care (încă) descopera „alba neagra” ca a fiind un truc eficient şi profitabil. Asemenea este atitudinea preoţiolor care se folosec de Dumnezeu pentru aş umple visiterele şi de a se folosii de slabiciunile sau chiar de emoţiile spirituale şi fizice a celor care se află într-o disperare clinica. Trebuie sa fim asprii cu astfel de „preoţi profitori şi necuraţi”, deoarece aceştia se folosesc de necazurile oamenilor pentru ai duce pe aceştia într-o eroare spirituală şi emoţională.

În Scriputuri (Cuvântul lui Dumnezeu) nu gasim astfel de incidente ca a fiind acceptate sau promovate de Dumnezeu. Dimpotrivă, Dumnezeu este împotriva acestor practici, considerând (pe cei care practica astfel de iluzii) ca  fiind mârşavi şi lucratori ai Satanei. De când (şi pe ce bază) trebuie omul să plătească pentru a fi binevăzut de lume? Cum dovedim că un om este binevăzut de lume? Prin  a plătii? Unde găsim în Scriptură idea că Dumnezeu pretinde o anumită suma pentru ca omul să fie vindecat sau chiar pentru ca acesta să câştige (sau să aibă noroc) bani la jocuri de noroc?

Acestea sunt iluziile desconspirate de slujitorii Satanei, care încercă să desfinţeze caracterul si prezenţa Dumnezeului Creator cu caracterul stupid şi mârşav al preoţilor satanişti. Acesti inclupaţi se folosesc de Cuvântul lui Dumnezeu, şi de poziţia acestora, pentru a-L exploata pe Dumnezeu.

Sursa. Cosmin Pascu, bisericata.com

Pastor în România, condamnat la moarte în Sudan

În fiecare duminică, de la ora 13.00, o mână de oameni de culoare şi chiar români se adună în subsolul Bisericii „Nădejdea“ din Giuleşti la o slujbă-spectacol în stil gospel. Pastorul de origine sudaneză, Peter Rong, a înfiinţat biserica gospel „Spiritual Revival“ în 2001.

Cu o vervă religioasă extraordinară, pastorul Peter Rong povesteşte timid firul vieţii sale legând orice întâmplare de Dumnezeu. Îşi caută cuvintele româneşti pentru a vorbi mai mult despre misiunea lui, decât despre el.

De aproape zece ani a reuşit să adune credincioşii baptişti de culoare, şi nu numai, într-o biserică, mai întâi improvizată în apartamentul său închiriat, apoi la subsolul Bisericii „Nădejdea“ din cartierul Giuleşti. Aici se adună duminică de duminică în jur de 40 de enoriaşi, refugiaţi, studenţi africani şi chiar români. Rugăciunile lor se transformă într-un adevărat spectacol muzical susţinut de camerunezi, congolezi, sârbi, americani, spanioli şi chiar români. „La început erau mai mulţi, însă majoritatea erau refugiaţi care cu timpul s-au întors în ţările lor“, explică pastorul.

Creştin, într-o ţară de musulmani

Peter Rong a venit în România în 1992, ca student la Academia de Studii Economice, dintr-o ţară dominată de musulmani, renunţând totodată la o carieră în aviaţie. „Când eram mic, pastorul ne spunea să ne rugăm pentru România, înainte de 1989. După ce am terminat liceul le-am spus părinţilor mei că vreau să vin în România“, povesteşte Peter Rong. Nu după mult timp de la venirea sa în România, problemele au apărut pentru Peter. Un african creştin care ţine predici nu a fost tocmai pe placul autorităţilor musulmane, sudaneze. Peter s-a ales cu un an şi şase luni de închisoare, în România, şi cu o condamnare la moarte în Sudan. „În închisoare m-am apropiat de Dumnezeu. După ce am fost eliberat m-am înscris la Institutul Teologic, cu dovada de eliberare, pentru că nu mai aveam acte“, îşi aminteşte pastorul. După 16 ani, Peter Rong şi-a văzut familia pe care a lăsat-o în Sudan de-abia anul trecut. „Eu n-am ştiut nimic de ei şi nici ei de mine în anii aceştia. De-abia după 2005, când a căzut regimul din Sudan, am putut să mă întorc la ei, fiind condamnat la moarte“, mai spune Peter Rong.

Biserica din apartament

Pe soţia sa, româncă, a cunoscut-o la Institutul Teologic, iar în 2000 s-au căsătorit. Acum au împreună doi copii, unul de şapte ani şi unul de şase luni. Împreună au început „adunările“, în apartamentul lor închiriat din cartierul bucureştean Giuleşti. „La un moment dat administratorul chemase poliţia. Vedea oameni de culoare urcând la mine în apartament şi credea că mă ocup cu falsificarea paşapoartelor, A venit odată şi a nimerit în mijlocul unei rugăciuni. Atunci s-a lămurit“, spune amuzat pastorul.

Sursa: Adevărul.ro

Ps. Sincer abia aştept să am oportunitatea să petrec o duminică în Bucureşti şi să pot vizita această biserică.