Nu privi în urmă!

„Aduceţi-vă aminte de nevasta lui Lot” Luca 17:32

Când învăţătoarea de şcoală duminicală le-a spus copiilor: „Soţia lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a transformat într-un stâlp de sare”, un copil a replicat: „Asta nu e nimic! Mama conducea ieri în drum spre casă când s-a uitat înapoi şi s-a transformat într-un stâlp de telegraf!” Soţia lui Lot apare puţin în Scriptura şi atunci de ce ne-a spus Domnul Isus să ne aducem aminte de ea? Din două motive:

  • Şi-a investit viaţa în lucruri fără viitor, Ioan scrie: „lumea şi pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, rămâne în veac” (1 Ioan 2:17). Dumnezeu a încercat să o scoată pe soţia lui Lot din Sodoma, dar ea nu a putut să-şi scoată Sodoma din viaţă. Când s-a gândit la ce lasă în urmă, s-a uitat înapoi şi s-a transformat într-o stană fără viaţă. Când Dumnezeu îţi spune să pleci, nu trebuie să eziţi! Nu deveni ca cei ce au umblat odată cu El, au fost martori ai lucrării sale, s-au evidenţiat fiind lumină în comunităţile lor, dar acum sunt reci şi împietriţi.
  • Deciziile tale sunt urmate de consecinţe. Dacă soţia lui Lot s-ar fi dus mai departe şi-ar fi putut apăra fiicele când au ajuns în peşteră. În schimb, ele au devenit victime ale abuzului şi ale incestului. Înainte să-ţi pierzi copiii, să-ţi otrăveşti căsnicia şi să-ţi distrugi viaţa refuzând să laşi în urmă trecutul, „adu-ţi aminte de nevasta lui Lot”. Ea nu a reuşit să se pună la adăpost, dar a rămas în Scriptură pentru a ne avertiza cu privire la trei lucruri:
  1. complacere;
  2. implicare în lucrurile greşite;
  3. o inimă împărţită.

 

Pietre de aducere aminte…

Fără nici o îndoială, avem o memorie selectivă! Dacă ne face cineva de 9 ori bine şi o singură dată rău, ce ţinem minte?

Ţinem minte ce vrem noi şi ce ne place, dar uităm adesea lucruri importante.

Dumnezeu are o problemă cu memoria noastră selectivă. Uităm prea adesea exact lucrurile de care ar vrea El să ţinem cont. Avem o problemă de comunicare. Noi spunem: „Doamne aduţi aminte de mine! Nu uita de problemele mele!” Dar Dumnezeu ne răspunde: „Bine! Dar nu uita nici tu de Mine şi de voia Mea!”

Există probleme de comunicare ori de câte ori suntem preocupaţi de propriile noastre interese.

În Iosua 4.1-24, Dumnezeu este gata să facă o minune şi vrea ca acest eveniment să nu fie uitat, ci să rămână  o lecţie transmisă din generţie în generaţie.

La scară mai mică despicarea Iordanului, era o repetare a despicării apelor Mării Roşii, şi ca o piedică în calea uitării Dumnezeu le porunceşte evreilor să scoată 12 pietre din albia râului Iordan şi să le ridice într-un monument. Care v-a fi lecţia pe care trebuie să o ţină minte evreii?

1.  Posibilităţile lui Dumnezeu sunt nelimitate. Nu există lucruri pe care să nu le poată face Dumnezeu pentru binele poporului Său. plăgile din Egipt, minunile de la Marea Roşie, minunile din pustia Sinai, şi acum despicarea Iordanului erau tot atâtea exemple care ilustrează această idee.

2. Posibilităţile lui Dumnezeu sunt la dispoziţia celor plăcuţi lui Dumnezeu.

3. Posibilităţile lui Dumnezeu sunt zădărnicite de neascultarea şi păcatul nostru.

Ne aflăm „la o singura generaţie de sălbăticie”. Dacă copii noştri nu vor prelua de la noi credinţa în Dumnezeu şi umblarea după voia Lui, generaţia de mâine va fi la fel de „sălbatică” ca şi cea de pe vremea Canaanului. Iar peste păcat şi fărădelege vine întotdeauna judecata lui Dumnezeu. Chiar dacă au beneficiat de minunile din Egipt şi de la Marea Roşie, evreii necredincioşi au trebuit să piară în pustie.

„Dumnezeu nu are nepoţi.” Fiecare generaţie şi fiecare suflet în parte are responsabilitatea să nu uite de Dumnezeu şi să-şi însuşească moştenirea de credinţă a părinţilor lor.

Doamne ajută-ne să ne aducem aminte de tot ce ai facut tu pentru noi!