El este cu tine … viteazule!

ajutor„Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă” (Deuteronom 31:6)

Dumnezeu repetă în Scriptură lucruri precum: „Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă! Nu vă temeţi … căci Domnul … va merge … cu tine” (Deuteronom 31:6). De ce? Pentru a scoate ce e mai bun din noi! Manualele de istorie sunt pline de relatări despre oameni talentaţi ale căror daruri au fost trecute cu vederea până când cineva a crezut în ei. Einstein nu a vorbit decât la vârsta de patru ani. Isaac Newton a fost un elev slab în şcoala primară. Un editor de ziar l-a concediat pe Walt Disney pentru că „nu avea idei bune”. Tolstoi a renunţat la facultate. Putem învăţa o lecţie de aici: oamenii se dezvoltă în ritmuri diferite. Pentru a-i motiva, trebuie mereu să ie cauţi capacităţile ascunse. Vorbele tale creează un mediu în care oamenii nu doar că-şi descoperă talentele, dar le şi dezvoltă şi excelează în ele. John Erskine, profesor de engleză la Universitatea din Columbia, a fost educator, pianist de concerte, autorul a 60 de volume, preşedintele Şcolii de muzică Juilliard, şi lector renumit şi plin de duh. Scriind despre remarcabila lui carieră, soţia lui, Helen a pus-o pe seama „sfidătorului său optimism”. A fost un „bun profesor” a spus ea „datorită propriului său entuziasm pentru învăţare şi a încrederii lui in viitor”. El ar zice: „Să le spunem tinerilor că cele mai bune cărţi aşteaptă să fie scrise; că cele mai bune tablouri nu au fost încă pictate; că cele mai bune guverne nu s-au format încă; cele mai bune lucruri aşteaptă să fie înfăptuite de ei”. În fiecare fiinţă umană există o pornire de a face ceva, pusă acolo de Dumnezeu. Dacă exploatezi această pornire şi demonstrezi că tu crezi în viitorul lor, ei vor face aproape orice pentru a se ridica la aşteptările tale.

Şi când primeşti, tu poţi ajuta!

„Fără plată aţi primit, fără plată să daţi” Matei 10:8

Domnul Isus ne-a poruncit să dăm şi să primim. Trebuie să existe un echilibru sănătos între cele două. Porunca Lui de a dărui provoacă egoismul nostru înnăscut. Porunca Lui de a primi ne face realişti în privinţa propriilor noastre limitări, dependenţa noastră de Dumnezeu şi de ceilalţi. Pentru unii dintre noi, este mai greu să primim decât să dăruim. Nu avem nici o problemă când dăm idei, când încurajăm, când dăm sfaturi, când oferim sprijin, bani sau chiar când ne dăm pe noi înşine. Nu, cea mai mare provocare pentru noi este să învăţăm să primim cu bucurie. Primind, recunoaştem nevoia noastră de alţii şi lucrul acesta este greu pentru eul nostru. Totuşi prin faptul că primim îi arătăm celui ce dăruieşte că are ceva valoros de dăruit; dăm valoare vieţii lui. În ochii celui care primeşte dătătorul descoperă valoarea vieţii lui. De exemplu, când cineva ne oferă un ceas, dar nu-l purtăm niciodată, acel ceas este el primit cu adevărat? Când ni se oferă o idee şi nici măcar nu o luăm în calcul, este acea idee apreciată în mod autentic? Când cineva ne prezintă unui prieten, dar îl ignorăm, este acel prieten cu adevărat acceptat?

Primirea este o artă, una care necesită bunătate din partea noastră. Le permite altora să de­vină parte a vieţii noastre, şi chiar să devenim dependenţi de ei în anumite domenii. Din partea noastră ni se cere smerenia de a spune: „Am nevoie de tine; mă faci o persoană mai bună; fără tine nu aş fi cine sunt”. Primirea din inimă ne cere să creştem în bunătate. Prea mulţi oameni se simt răniţi şi nu mai dăruiesc altă dată pentru că darurile lor nu sunt preţuite. Aşa că astăzi, cere-I lui Dumnezeu să te ajute să fii un primitor plin de bunătate

Dumnezeu se va îngriji de tine!

„El te va sprijini” Psalmul 55:22

Galdys Aylward, misionară în China timp de peste cincizeci de ani a fost obligată să plece când japonezii au invadat Yuncheng. Însoţită de un singur asistent, ea a condus o sută de orfani peste munţi în China liberă. În timpul călătoriei a fost cuprinsă de teamă. După ce a petrecut o noapte fără să doarmă, s-a confruntat cu o dimineaţă fără speranţa de a mai ajunge teafără. O fetiţă de treisprezece ani i-a adus aminte de povestirea lor mult îndrăgită despre Moise şi Marea Roşie. „Dar eu nu sunt Moise”, a suspinat Gladys în disperare. „Sigur că nu eşti”, a spus fata „dar Dumnezeu este tot Dumnezeu!” Când Gladys şi orfanii au reuşit, ei au dovedit încă o dată că indiferent cât de inadecvați ne simţim, Dumnezeu este tot Dumnezeu şi încă ne putem încrede în El.

Uneori Dumnezeu potoleşte furtuna, alteori El lasă ca furtuna să vuiască şi ne linişteşte pe noi. Oricum ar fi, El ne susţine şi ne ajută s-o scoatem la capăt. Întotdeauna putem face o alegere: fie îi dăm povara lui Dumnezeu, fie încercăm s-o purtăm singuri. Cum se îngrijeşte Dumnezeu de noi? Zi de zi. Îţi aduci aminte de evreii din pustie? În fiecare zi Dumnezeu îi hrănea trimiţându-le mană din cer. Iată cum se întâmpla. Numărul de membri din familia ta stabileau cantitatea de mană pe care o primeai, nici mai mult, nici mai puţin. Iar Dumnezeu te lăsa să cu­legi doar cât pentru o zi; dacă încercai să strângi mai mult, putrezea. Înţelegi ideea? Aşa că încrede-te în Dumnezeu pentru ziua de astăzi şi lasă ziua de mâine în mâinile Lui. „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini”.

Info India – august 2010

Din nou in India

Va salutam cu multa dragoste din India. Dupa doua luni de absenta, am revenit in India la sfarsitul lunii Iulie. Este pt prima oara cand lipsim o perioada asa de lunga, dar a fost necesar pt lucrarea de aici. In America am avut o partasie binecuvantata in Biserica Happy Valley, unde am prezentat un raport de misiune. Iar cu ajutorul lui Dumnezeu am vizitat aproximativ 25 de biserici din America, unde am avut ocazia sa provocam la misiune dar si sa impartasim despre lucrarea Domnului de aici. Desi am calatorit foarte mult si a fost obositor, am avut partasi binecuvantate si am fost incurajati de dragostea si dorinta multora de a fi impreuna lucratori cu noi, pt inaintarea imparatiei lui Dumnezeu aici in India.

Serviciu de binecuvantare

Satyam Timotei, este copilul lui Santosh, un credincios din prima biserica, insa mama este necredincioasa. Nasterea lui a fost cu complicatii mari; doctorii au spus ca doar unul din doua mii de copii supravietuiesc acestor complicatii si ca doar o minune se poate intampla ca el sa traiasca. Multumim Domnului ca acest copil a experimentat o minune si am putut sa-i oficiem  binecuvantarea in Biserica. I-am pus numele Timotei pt ca este foarte firav, si are problem cu sanatatea. Speram ca Dumnezeu sa se atinga de el si sa-i dea sanatate, si sa-l faca un om ca si Timotei din Biblie.

Concurs in scoala privata

Invatatori din scoala, impreuna cu o companie de asigurari au organizat un concurs de costume, desen si cunostinte generale. Concursul de desen si cunostinte generale a fost castigat de copiii saraci, care beneficiaza de sponsorizare. Multumim Domnului pt progresele pe care le vedem in acesti copii, dar multumim si celor ce se roaga si ii sponsorizeaza pe acesti copii (desi noi nu am reusit sa-i informam regulat despre progresele lor). Multumim Domnului ca avem exact 100 de copii inscrisi pana acum la aceasta scoala. Datorita lipsei de spatiu, a trebuit sa-i impartim in doua, ca sa poata Ioana sa tine lectii Biblice cu ei.

Musafiri din Romania

In ziua cand am ajuns in India, ne-am intalnit la aeroport cu nepoata mea, Alina Peter. Ea trebuia sa soseasca impreuna cu fam. Timotei si Lacrima Negru, insa ei au avut probleme cu biletul, asa ca Timotei si Lacrima au ajuns doar dupa cateva zile. Lacrima este invatatoare, asa ca a fost implicate in scoala privata. Asa cum puteti vedea din poze, ea a facut o treaba foarte buna cu copiii, ajutata de Timotei si de Alina. Timotei si Lacrima s-au intors acasa dupa aproximativ doua saptamani . Alina va sta pana pe 18 Octombrie

Proiecte de viitor – O baza misionara

Daca Dumnezeu ajuta vrem sa cumparam un pamant pt o baza misionara, unde sa costruim un seminar biblic, o cladire pt scoala privata, un orfelinat si altele.

Avem nevoie de aceasta baza misionara datorita nevoii de a extinde lucrarea. Din cauza  lipsei de lucratori sinceri si dedicati, este nevoie de un seminar biblic unde sa pregatim evanghelisti si pastori, pe care sa-i trimitem la zecile de milioane de oameni din acest stat, care mor fara sa auda Evanghelia.

Aceasta baza misionara este necesara si datorita faptului ca toate cladirile pe care le folosim pt lucrare sunt luate in chirie, asa ca suntem la ,,cheremul’’ proprietarilor, care uneri ne ameninta ca ne da afara (asa cum a fost cazul cu scoala privata, multumim Domnului ca nu a facut-o, desi ne-a marit chiria destul de mult) Dar si pt faptul ca nu mai avem spatiu in scoala privata pt inca o clasa anul viitor in aprilie.

Nevoile lucrarii

De peste cinci ani de cand suntem in lucrarea din India, nu am scris niciodata despre nevoile lucrarii. Cand au fost nevoi ne-am increzut in Dumnezeu, iar El a fost credincios si ne-a ajutat intr-un mod deosebit. Daca o facem acum, o facem datorita marimii acestui proiect, si nu o facem ca sa ne plangem sau sa cersim. Vrem doar sa va informam despre aceste nevoi, ca sa va puteti ruga impreuna cu noi, unui Dumnezeu care poate sa implineasca aceste nevoi, spre slava Lui.

In primul rand avem nevoie de doua familii care sa vina sa lucreze impreuna cu noi. O familie in care sora sa aiba pregatirea necesara ca sa se ocupe de scoala privata (invatatoare sau profesoara), iar sotul cu tinerii din Biserica. Iar cealalta familie care sa aiba pregatirea necesara sa se ocupe in mod special de scoala biblica.

In al doilea rand, avem nevoie ce rugaciuni in ce priveste partea financiara.

Multumim celor ce se roaga si au daruit pt lucrarea Domnului de aici. Dumnezeu sa va binecuvinteze si sa va rasplateasca.

Motive de rugaciune

  • rugati-va pt Satyam Timotei. Dumnezeu sa-i dea sanatate si o crestere normal.
  • rugati-va pt scoala privata. Scopul nostru principal este acel de a le vesti Evanghelia acestor copii, asa incat ei sa ajunga de mici sa il cunoasca si sa il slujeasca pe Dumnezeu cel viu.
  • rugati-va pt ca Dumnezeu sa faca posibila aceasta baza misionara. Sa complecteze nevoile cu intelepciune, calauzirea Duhului Sfant, cu o echipa de lucratori, dar si nevoile financiare.
  • rugati-va pt cele doua Biserici. Dumnezeu sa ne creasca spiritual dar si la numar.
  • rugati-va pt pamantul necesar, si pt toate aprobarile de care avem nevoie.

Fiti binecuvantati!

Impreuna cu voi in slujba lui Dumnezeu,

Fam. Peter

Ajutor prin tăcere…

Un pastor povestea despre vizita pe care a făcut-o unei familii dintr-un sat. Sosind acasă la ei a fost întâmpinat de gospodina casei care aspus: „Am ştiut că o să treceţi azi pe la noi. Am mare nevoie de ajutor. Nu ştiu ce să fac.” Apoi i-a spus ce probleme avea, lucruri care l-au făcut pe pastor să lăcrimeze, pentru că erau dincolo de orice capacitate de-a sa să le poată rezolva. Nu ştia ce să spună, aşa că a continuat să asculte cu răbdare pănă când femeia, zâmbind, printre lacrimi, a exclamat: „Vă mulţumesc mult că aţi venit! Este exact de ce aveam nevoie!” Pastorul a comentet: „Am ştiut atunci că avea nevoie de înţelegere şi nu sfatul meu înţelept.”

Comentând şcena din Iov 2.13, pastorul englez W.F. Adeney, a scris: „Compasiunea poate fi arătată prin tăcere. Acele şapte zile şi şapte nopţi de tăcere sunt un spectacol sublim. Mângâietorii lui Iov au început bine. Ar fi fost bine pentru reputaţia lor ca la sfârşitul săptămânii să fi plecat acasă. Ar fi fost cunoscuţi ca modele de oamenii ce încurajează şi mângâie pe alţii şi nu ar fi devenit personificarea torţionarilor morali. Adeseori facem greşeli crezând că „trebuie să spunem ceva”. Adney încheie:”În necaz nu este nevoie de sfaturi ci de simpatie, de înţelegere şi aceasta se poate arăta cel mai bine printr-o lacrimă, printr-o strângere de mână cu dragoste.”

Când cineva ne împărtăşeşte o povoară, este natural să vrem să-l ajutăm la rezolvarea problemei sale. Dar oamenii, adesea, doresc doar să găsească pe cineva care să-i asculte cu compasiune. De aceea ne putem exprima simpatia cel mai bine prin tăcere.

Poetul creştin Costache Ioanid spune:

„Când fraţii mei au răni ce dor, / Să-mi fie braţul meu sfios, / Să nu apăs în rana lor, / Căci nu eu vindec, ci Hristos.”

„Azi n-a venit nimeni”

La Crăciunul trecut am avut responsabilitatea să duc un coş cu fructe la o văduvă de 86 de ani, care locuia peste drum de biserică spunea un slujitor dintr-o biserică. Este şchioapă şi aproape nu mai vede, aşa că nu poate ieşi din casă. Intenţionam să-i las coşul şi să plec la alte responsabilităţi care aşteptau. Dar când Minnie m-a invitat să stau, nu am putut s-o refuz. Fuse-se un an deosebit de greu pentru ea, deoarece fiul ei cel mai mare, murise. A trecut o  oră minunată înainte de-a ne ruga şi am dat să plec. „Spune-le fraţilor din biserică că îi iubesc, mi-a spus Minnie. Şi roagă-i să treacă pe la mine să mă vadă. Mi-e dor de ei.” Am simţit o tristeţe în timp de plecam. Minnie o ducea bine, dar era singură. Dorea să fie vizitată. Şi locuia tocmai peste drum de biserică!

Calvin Miller spune în cartea ei „A taste of Joy” (Gustul bucuriei), că o femeie bogată a fost găsită moartă în casă. Trăia singură. Doctorii n-au găsit nici un motiv de natură organică pentru moartea ei. Miller comentează şi spune: „Eu cred că ea a murit fiindcă era neglijată. Se săturase să pună numai o singură farfurie pe masă şi să facă numai o cafea o dată. Bătrâna scrise-se în calendarul ei , o singură frază: „Azi n-a venit nimeni.”

Dumnezeu se îngrijeşte de cei singuri. Şi El doreşte s-o facem şi noi. Oamenii singuratici au nevoie de oameni. Au nevoie de noi. Să nu se întâmple nici o dată ca din cauza preocupărilor noastre zilnice care ne absorb cu totul, cineva din jurul nostrusă scrie în calendar „Azi n-a venit nimeni”.

Gândeşte-te la cineva care trăieşte singur. Dacă nu-ţi vine nici un nume în minte, întreabă la biserică şi cere numele unor asemenea oameni. Apoi caută şi treci pe la ei. Vizitează-i! Spune-le că Isus îi iubeşte.