… stau la uşa şi bat…

„lata Eu (Isus) stau la uşa şi bat…” Apocalipsa 3.20

                        Am auzit pe mulţi spunând
                                „Isus nu sfărâmă zăvorul:    
                        El bate însă-ncet şi blând,
                        Dar tu deschizi, nu Salvatorul!”
                                    Odată însă-n viaţa mea,
                                    Isus vârând prin uşă mâna,
                                    Mi-a zis: „Eu totuşi pot intra,
                                    Căci Eu sunt DOMNUL, tu ţărâna!”
                        Dar n-a intrat. Şi-am plâns cu-amar,
                        Ne-nţelegând: de ce nu vine?
                        Dar El n-a vrut ca un tâlhar
                        Să tragă fierul pus de mine…
                                    Când i-am deschis, era târziu.
                                    El dispăruse-n umbra serii.
                                    Oraşu-ntreg părea pustiu.
                                    Şi m-au lovit pe drum străjerii.
                        Abia în zori ne-am întâlnit
                        În Ghetsimani, pe o cărare…
                        El, Cel nemărginit,
                        Iar eu… ţărâna cu zăvoare…
                                    O, frate dragă, Isus e blând,
                                    El stă la uşa ta şi bate.
                                    El poate s-o sfărâme-oricând.
                                    Dar dragostea din El… nu poate…

Dumnezeu vrea să ne vorbească!

„Iată Eu stau la uşa şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.” Apoc. 3.20

Se spune că o dată un locuitor din oraşul Boston (S.U.A.), cu care încerca preşedintele de atunci al Statelor Unite ale Americii să intre în legătură, tot punea de mai multe ori receptorul jos, cand teloefonista îi spunea că la celălalt fir se află preşedintele, fără să răspundă. El nu putea să creadă că preşedintele dorea să-i vorbească personal! Până la urmă, telefonista a reuşit să-l convingă, iar discuţia a avut loc.

Fiecăruia dintre noi Se adresează Cineva mult mai mare decât oricare preşedinte al celei mai mari ţări. „Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine” (Apocalipsa 3.20). El nu Se impune, El chea­mă! Dumnezeu, care are toate drepturile asupra crea­turii Sale, bate la uşa inimii, pentru a avea părtăşie cu tine şi cu mine, pentru a intra în inima ta şi a mea.

Dar omul este liber să aleagă: să asculte sau să nu asculte. „Dumnezeu vorbeşte însă, când într-un fel, când într-altul… ca să abată pe om de la rău”, pentru a-l duce la fericire (Iov 33.14, 17). Să dăm ascultare glasului Său! Dumnezeu ni se adresează prin Biblie, Cu­vântul Său. Mai întâi a vorbit prin proroci, apoi prin Fiul Său, iar astăzi prin Cuvântul Său minunat. Să-l citim zilnic şi să-l trăim în viaţa noastră.