Accident în Alpi…

„Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte”. Prov. 16.25

Un tânăr turist, care nuavea experienţa muntelui, zări la marginea unei stânci înclinate câteva tufe de flori superbe. În grabnica lui dorinţă de a le culege, s-a întins în direcţia lor, fără să vadă prăpastia la marginea căreia crescuseră ele. Un locuitor al zonei îl văzu şi strigă: „Atenţie, tinere! Primejdie!” Imprudentul tânăr, încăpăţânat răspunde: „Vreau acele flori!” şi îşi continuă urcuşul. Munteanul îi adresă o nouă înştinţare: Opreşte-te, dacă ţi la viaţa ta. Ia seama la prăpastie!” Trudă zadarnică. Tânărul era foarte hotărât să culeagă florile pe care le poftea. El întinse mâna pentru a le apuca şi a fost auzit zicând: „Le am!” Chiar în clipa aceea stânca a cedat sub greutatea sa şi nenorocirea s-a produs, tânărul s-a prăbuşit în adâncul prăpastiei.

O soartă mult mai groaznică aşteaptă pe cei care refuză să-şi plece urechea la avertismentele Cuvântului lui Dumnezeu. Omul ale cărui gânduri se limitează la lucrurile pământeşti urmăreşte cu lăcomie satisfacerea dorinţelor sale, fără să se îngrijoreze de viitorul său veşnic. Florile de la marginea prăpastiei au diferiteaspecte: onoruri, bogăţie, confort, aspiraţii cu înfăţişare nobilă sau plăceri nemărturisite. Toate acestea au acelaş efect dezastros, întorc gândurile de la momentul final: moartea şi judecata. Dumnezeu te înştiinţează. Opreşte-te, deci, pentru a primi mântuire, salvarea pe care ţi-o oferă El!