Priveşte ce a făcut Dumnezeu

cer„Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui.” Psalm 19.1

Proprietarul unei case luxoase primise în vizită o rudă mai îndepărtată. Oaspetele blestema şi batjocorea la orice vorbă. La întrebarea proprietarului, dacă nu se teme de Dumnezeu să vorbească aşa de urât, oaspetele răspunse că el n-a văzut niciodată pe Dumnezeu. A doua zi, cei doi admirau nişte tablouri pictate de fiul proprietarului. Oaspetele întreba mereu: „Cine a făcut tablourile acestea?” şi primea acelaşi răspuns: „Fiul meu.” Oaspetele a spus: „Ce fericit eşti că ai un astfel de fiu dotat!” – „Cum poţi să spui aşa ceva? Tu nu l-ai văzut niciodată pe fiul meu.” – „Este adevărat că nu l-am văzut, dar văd ce a făcut el.”
„În cazul acesta, vino la fereastră şi priveşte ce a făcut Dumnezeu. Nici pe El nu L-am văzut vreodată, dar vedem lucrările Lui.” La aceste cuvinte, batjocoritorului i s-a închis gura.
Da, existenţa lui Dumnezeu se poate vedea în fiecare clipă, dacă privim măreţia creaţiei Sale. Fiecare dintre noi este chemat să creadă că acest Dumnezeu-Creator este şi un Dumnezeu-Mântuitor. Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său la cruce, pentru a aduce o mântuire mare celor ce-L acceptă în viaţa lor.

sursa foto. tanarcrestin.net

Pentru Numele lui Dumnezeu

„Cetăţenia noastră este in ceruri” (Filipeni 3:20)

Patrick Jenkins spune: „Locuind în America de Sud ca misionari, eu şi familia mea ne-am dat seama că a te muta într-un alt loc în junglă înseamnă muncă multă. Ştiam de disconfortul acelor lucruri precum şerpi şi gândaci. Într-o dimineaţă, la câteva zile după ce am început să facem curăţenie în casa noastră temporară, eu şi familia mea am luat o scurtă pauză. În timp ce ne beam ceaiul, un gândac mare şi negru a zburat în cameră cu un bâzâit puternic. Când s-a îndreptat spre noi, soţia mea a scos un ţipăt. Uimită mai mult de ţipăt decât de gândac, fiica noastră cea mică a strigat: „Pentru numele lui Dumnezeu, mamă!” După o clipă de tăcere, soţia mea a spus: „Acesta e singurul motiv pentru care mă aflu aici”.

Pavel spune: „cetăţenia noastră este în ceruri”. Şi Petru vorbeşte despre „o moştenire nestricăcioasă, şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi” (1 Petru 1:4). Ai o viză temporară: să nu uiţi asta niciodată! Cântăreşte-ţi acţiunile şi deciziile în lumina destinului tău final, nu a confortului tău imediat. Scapă de ideea că „gândurile cerului sunt numai nişte mofturi ale îmbătrânirii”. Viaţa aceasta este povestea scurtă; cerul este povestea fără sfârşit, în ciuda burţilor mari, faimei, averii şi piramidei personale, costumul tău pământesc nu va dura pentru totdeauna. Înainte să-l dai jos, asigură-te că ai dus la îndeplinire misiunea pe care ţi-a dat-o Dumnezeu şi că vei auzi cuvintele: „Bine, rob bun şi credincios” (Matei 25:21). Este singura laudă care contează. O secundă după ce vei ajunge în prezenţa lui Dumnezeu, ce îţi vei dori să fi făcut? Aceasta ar trebui să fie motorul vieţii tale!

 

Spicuiri…

Cu ani în urmă s-a întâmplat în Germania următorul fapt: După slujba religioasă ţinută într-o duminică, un om bogat a venit în faţa pastorului şi zise: „Domnule pastor, dumneata ai ţinut o frumoasă predică despre cer, dar nu ne-ai spus unde se află cerul de fapt.”

„Bine a răspuns pastorul, lucrul acesta vi-l voi spune imediat. Acolo sus locuieşte un mădular al comunităţii noastre o femeie cu doi copii. În mica ei cameră sunt două paturi, într-un pat zace mama, iar în celălalt cei doi copii. Ei toţi sunt bolnavi. Soba nu este încălzită deoarece nu au cărbuni, şi n-au nici de mâncare. Nenorocirea lor a ajuns acum la culme. De acea eu vă dau acum următorul sfat, cumpăraţi alimente şi cărbuni, trimiteţi-le apoi acolo sus la ei, du-te personal la acea sărmană femeie şi spune-i: „iată, toate acestea ţi le-am adus în Numele Domnului şi Mântuitorului nostru.” Apoi te rog să iei Biblia, şi după ce vei citi Psalmul 23, să te rogi împreună cu ea şi cu copii ei. Şi dacă după toate acestea încă nu vei şti unde se află cerul, atunci eu îţi voi plăti tot ce vei cheltui”.

Dar pastorul n-a trebuit să mai achite nota de cheltuieli, pentru că omul cel bogat s-a conformat sfatului şi s-a îmbogăţit cu o frumoasă şi fericită experienţă.

din „The Pentecostal Ministtr”

„Glory To God In The Highest”

Chiar dacă tot ce se întâmplă în jurul nostru nu ne prezice ceva bun, sau dacă politicienii noştri, economiştii noştri încearcă să ne promită că această criză cu care ne confruntăm se va termina şi că totul va fi ok! Vreau să vă spun altceva, asumându-mi riscul de a fi contrar curentului, izbăvira noastră nu va fi de la oamenii din jurul nostru ci ne va veni de sus!

Până vom junge Acolo sus să spunem tuturor că ţara noastră nu este de pe acest pământ ci aşteptăm ziua când vom ajunge Acolo în înălţime unde putem să-I cântăm GLORIE şi SLAVĂ!

De ce? De ce? De ce?

Probabil că nu de puţine ori ne-am pus tot felul de întrebări. Şi de multe ori am ajuns la concluzia că nu avem cum să descoperim de ce Dumnezeu a creat anumite lucruri. Ştim de ce a făurit Dumnezeu girafa? De ce a făcut şarpele? De ce a creat vulturii? În anii care au trecut, oamenii de ştiinţă au descoperit multe lucruri despre creaţiunile lui Dumnezeu, multe dintre ele necunoscute până atunci omului.

Dar ţi-ai pus întrebarea de ce te-a creat Dumnezeu pe tine? Să nu uiţi dragul meu că Dumnezeu nu a făcut nimic la întâmplare şi are un scop pentru tot ce a creat. El doreşte ca fiecare dintre noi să-L iubească şi să-L slujească din toată inima, făcând voia Sa. Cu toate acestea nu toţi oamenii fac lucrul acesta. Există oameni care sunt lipsiţi de înţelepciune încât uită să îndeplinească voia lui Dumnezeu şi îşi urmează propria cale prin viaţă. Ca urmare, au tot felul de necazuri. Dar dacă îţi predai viaţa în mâna Domnului şi te încrezi pe deplin în El, dacă asculţi de El, El te va folosi spre slava Sa. Astfel ajungi să fi o persoană deosebită, pusă deoparte pentru Dumnezeu.

Te-ai întrebat vreodată de ce unii oameni suferă accidente grave? De ce unii se îmbolnăvesc de boli incurabile? Şti de ce sunt atâţia oamenii orbi sau şchiopi? De ce au oamenii atâtea necazuri?

Ştim de ce sunt atâtea războaie sau cutremure? De ce sunt oameni care nu au ce mânca? De ce lasă Dumnezeu atâta suferinţă pe pământ? Se pare că nu avem răspuns la aceste întrebări. Dar dacă citim Biblia, vedem că aceste lucruri au apărut pe pământ atunci când Adam, primul om, nu L-a ascultat pe Dumnezeu. Atunci când Dumnezeu l-a creat pe Adam, El l-a aşezat într-o grădină frumoasă, un loc desăvârşit, totul era minunat, Adam şi Eva ar fi putut trăi veşnic fericiţi.

Dar când păcatul şi-a făcut apariţia printre oameni, el n-a adus decât necazuri, durere şi moarte. Cu toate acestea, cei ce se încred în Domnul Isus şi îl recunosc ca Mântuitor al lor, au mereu pe cineva care să-i ajute. S-ar putea să nu găsim răspuns la multe întrebări. S-ar putea să nu înţelegem multe câte se întâmplă, dar un lucru îl ştim foarte bine DUMNEZEU NE IUBEŞTE. Ştim că El este gata a ne sări în ajutor, ori ce ar fi. El este demn de toată încrederea noastră. Şi chiar dacă nu înţelegem multe lucruri, El îşi găseşte plăcerea în noi, cei care ne încredem în El.

În ziua când vom fi în ceruri, vom afla răspunsul la întrebările cere ne-au frământat aici, pe acest pământ. Nu ne vom mai întâlni acolo cu necazuri şi cu durere, acolo totul va fi desăvârşit.

Aici jos pe pământ vom afla pacea sufletului dacă ne punem toată încrederea în Domnul Isus, Mântuitorul nostru.

Biblia ne învaţă: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-l în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.” Proverbe 3.5-6

„Cel ce s-a coborât din cer” Ioan 3.13

Cerul este cea mai mare realitate. El este locuinţa lui Dumnezeu. este locul binecuvântat de unde s-a pogorât Domnul Isus, unde s-a întors şi de unde va veni pentru a ne duce acolo spre a fi pururea cu El. „Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi” Ioan 14.3

Astăzi pentru noi cerul nu mai este o presupunere, un crez sau o dovadă biblică, ci o realitate bazată pe mărturie „Celui” ce s-a pogorât din cer.

Ceea ce vreau să remarc este imensa jertfă făcută de Domnul Isus prin însuş faptul că a părăsit pentru o vreme cerul şi gloria cerului pentru a veni la noi jos pe pământ să trăiască şi să îndure toată mizeria omenească.

Cât de greu ne este atunci când trebuie să schimbăm nivelul de trai superior cu unul inferior, şi de multe ori nu suntem în stare să facem lucrul acesta, trebuie să mărturisesc cu ruşine că mie imi este foarte greu lucrul acesta. Domnul Isus s-a sacrificat pe Sine părăsind splendorile divine ale cerului, frumuseţile de acolo, s-a desprins de tronul Tatălui din părtăşia îngerilor sfinţi pentru ca să se coboare la noi şi la nivelul nostru inferior de vieţuire atât material, cât şi spiritual.

Câte decepţii I-au adus pînă şi cei mai iubiţi dintre ucenici. Numai când mă gândesc la acest aspect imi dau seama de imensul sacrificiu îndurat de Domnul Isus Hristos. „El măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuţi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător pănă la moarte, şi încă moarte de cruce. De acea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult, şi I-a dat Numele, care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus hristos este Domnul”. Filipeni 2.6-11