Nu lăsa televizorul să-ţi educe copilul

Deşi unele programe TV sunt educative şi antrenante, copiii, fie ei preşcolari, fie ei adolescenţi, se pot lăsa influenţaţi de anumite mesaje negative transmise în cadrul unor emisiuni sau reclame.

Programul strict îl fereşte de pericole

Studii realizate în SUA au demonstrat că expunerea zilnică la violenţa prezentată la televizor poate face copilul mai agresiv şi mai puţin sensibil la emoţiile reale.

De asemenea, copiii pot urmări programe care prezintă obiceiuri nesănătoase sau utilizarea drogurilor sociale, precum ţigările sau alcoolul, şi le pot considera drept modele. Aceştia sunt uşor influenţabili şi vor prelua mesajul ca fiind pozitiv. Şi reclamele sunt periculoase, deoarece prezintă de cele mai multe ori alimente nesănătoase.

Nu-i place şcoala. Iată ce poţi face!

Cum să-i descoperi talentele ascunse

Pentru a putea supraveghea informaţiile la care se expune copilul ar fi bine să stabileşti pentru copil un set de reguli: între ce ore are voie să stea în faţa televizorului, care este limita maximă admisă de timp petrecut la televizor şi care sunt programele permise. Cel mai bine este să alcătuieşti un program de privit la televizor în familie şi să-i explici copilului informaţiile pe care le-ar putea percepe greşit.

Blocaţi programele neadecvate

Orice companie de transmitere prin cablu a canalelor de televiziune ar trebui să comercializeze nişte dispozitive denumite cipuri, responsabile pentru codarea sau chiar pentru blocarea definitivă a unor canale TV la alegere. Este indicat să apelezi la aceste dispozitive şi să nu ai încredere că micuţul „va întoarce capul” la scenele necorespunzătoare.

Explică-i la ce riscuri se expune

Prea mult timp pretrecut în faţa televizorului poate creşte riscul de obezitate, susţin specialiştii. Explică-i copilului cum poate înlocui programele TV cu mişcarea fizică. Încearcă să îl atragi către un sport anume, care să îl ajute să se dezvolte armonios.

Nici jocurile video nu sunt mai sănătoase

La fel ca şi programele TV, jocurile video pot include scene de violenţă extremă, îndemnându-i pe cei mici la acţiuni nepotrivite. Redu pe cât posibil orele petrecute în faţa jocurilor video, explicându-i copilului că există jocuri reale mult mai interesante, care îl solicită mai mult şi îl ajută la creştere şi la dezvoltare. Poţi încerca să îi povesteşti despre jocurile copilăriei tale.

Şi Internetul poate fi periculos!

Internetul poate prezenta foarte multe capcane pentru copii şi pentru adolescenţi. Aceştia pot deveni victimele unor mesaje sexuale explicite sau ale unor persoane periculoase, ce se ascund în spatele unor porecle pe site-urile de socializare. Alege serviciile de Internet cu atenţie şi instalează filtre software care să nu le permită acestora accesul la website-uri potenţial riscante.

Specialistul nostru

Lena Rusti psiholog psihoterapeut

Riscurile la care se expun copiii în momentul în care urmăresc în mod excesiv programele TV sunt mari, pentru că, din păcate, nu avem doar emisiuni prin care copiii să înveţe ceva constructiv, ci şi emisiuni care le perturbă percepţia corectă a realităţii. Pe de altă parte, oricât de bune ar fi emisiunile, fără raportare la realitate, fără a învăţa să se joace normal şi să socializeze, un copil va deveni inadaptat, neobişnuit cu ceilalţi. În plus, va avea abilităţi de comunicare şi de integrare dezvoltate insuficient.

Pentru un copil, mediul familial este primul şi cel mai important suport care îi oferă repere educaţionale. Cu cât părinţii sunt mai aproape de copil şi îl încurajează ca pe un membru activ al familiei (contribuind după puterile sale la activităţile familiei), cu atât copilul are mai multe şanse să se dezvolte în mod corect şi armonios.

Sursa. Adevărul

Credinţă de copil

În februarie 1862, Willie, fiul preşedintelui Lincoln, a murit, iar Tad, celălalt băiat se îmbolnăvise grav. O soră de caritate creştină care avea grijă de copilul bolnav, şi-a amintit că preşedintele, stând pe marginea patului, îşi veghea copilul şi ofta adesea, spunând: „Acesta este cel mai greu timp din viaţa mea. De ce-i aşa? De ce-i aşa?” Ea i-a spus atunci că era văduvă şi că soţul şi cei doi copii ai ei erau în cer. Vedea în aceast mâna Domnului şi că nu-L iubise aşa pe Domnul ca acum după toate aceste încercări.

„Cum ai ajuns la aceasta?” s-a interesat Lincoln. „Simplu, prin încrederea că Dumnezeu ştie că ceea ce face este bine”. „Ai acceptat cu uşurinţă acest fapt, de la prima pierdere?” a întrebat el din nou. „Nu! a răspuns femeia, nu întru totul, am putut şi m-am supus.” Lincoln a spus apoi: „Mă bucur că mi-ai spus acete lucruri…am să încerc să merg la Dumnezeu cu durerile mele”.

După câteva zile ea l-a întrebat dacă şi-a pus încrederea în Dumnezeu. Lincoln a răspuns: „Cred că pot să mă încred în El. Am să încerc. Mi-ar place să am credinţa ta de copil despre care mi-ai vorbit şi cred că El mi-o va da”.

În orice circumstanţă a vieţii trebuie să ne apropiem de Dumnezeu pentru că El este gata să ne ajute, să fie lângă noi în nevoile şi în problemele vieţii noastre de pe acest pământ. Şi aş vrea să nu închei făra a menţiona ce spunea omul lui Dumnezeu Iosua în cartea sa „Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului”

Binecuvântarea copiilor, de ce? (2)

Dragii mei plecând de la întrebarea pe care am lansat-o acum câteva zile cu privire la binecuvântarea copiilor, de ce trebuie să-i ducem în biserică, aş dori să trag nişte concluzii după ce am urmărit comentariile voastre:

• cel mai important lucru, Domnul Isus a fost dus la bincecuvântare;
• spunea Florin, că atunci când Spurgeon era mic un slujitor a lui Dumnezeu s-a rugat pentru el şi viaţa lui a fost cu adevărat binecuvânatată de Dumnezeu.
• dacă ne amintim de binecuvântarea Domnului Isus de la Templu, a fost un lucru deosebit atunci, prin tradiţia iudaică binecuvântarea copiilor o efectua preotul de la Templu, dar Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că Domnul Isus a fost luat în braţe şi binecuvântat de către Simion care nu era preot ci era un „om neprihănit” care stătea la Templu.
• prin actul binecuvântării nu facem altceva decât să arătăm apartenenţa copilului nostru, cu ate cuvinte să arătăm că noi l-am dedicat lui Dumnezeu.
• prin actul binecuvântării, Dumnezeu se angajează să protejeze acel copil.
• este important că înainte de a duce copilul la binecuvântare în faţa slujitorilor bisericii, este foarte important ca noi ca taţi să cerem binecuvântarea lui Dumnezeu peste copii noştri.

Fie ca aceste gânduri să fie un suport pentru noi, şi cred că a prin încercarea mea am putut să aduc nişte lămuriri, poate firave pentru consolidarea noastră.

Dacă mai aveţi complectări la ce am scris până acum sunt gata să învăţ împreună cu voi.

 

Binecuvântarea copiilor, de ce?

Aseară cineva ma întrebat ce părere am despre binecuvântarea anumitor copiilor în biserică.

Ştiind că blogul meu este vizitat de mulţi slujitori atât din biserica penticostală cât şi din cea baptistă vreau să vă provoc cu o întrebarare la care să încercăm să răspundem împreună. Plecând de la ideea că copii sunt o binecuvântare, de ce trebuie să mai ducem copii la binecuvântare?

Aştept comentariile voastre, care sper să fie un suport pentru mine. Tot pe această temă mai puteţi citi aici