Tu eşti un erou!

Ne gândim adeseori la ceea ce reprezintă pentru fiecare din noi termenul “erou”. Îl întâlnim pretutindeni: în filme, în benzi desenate, în glume…  cei mai mulţi ştiu, că un erou este cel care luptă pentru binele omenirii, care realizează lucruri măreţe şi care salvează vieţi într-un mod extraordinar. Acesta este eroul pe care-l modelăm şi pe care ni-l dorim de cele mai multe ori. Însă, puţini sunt cei care ştiu că există şi eroi mai diferiţi… care stau ascunşi în spatele scenei, aceia pe care lumea nu-i va cunoaşte niciodată. Sunt oameni care nu vor uralele mulţimii, medaliile şi renumele în istorie. ,,Eroi” care se mulţumesc cu bunăstarea celor din jur şi cu fericirea persoanelor dragi. Ştiu, că undeva, un baieţel vrea să ajungă odată aviator ca tatăl sau, o fetiţă vrea sa fie doctor când va fi mare, un tânăr merge mai departe dupa un eşec datorită unor cuvinte spuse de un străin, un bătrân este ajutat în fiecare zi să supravieţuiască singurătăţii! Pentru fiecare din aceştia există un mic motiv pentru a trăi şi ziua de mâine: oamenii care ştiu să fie în locul potrivit la momentul potrivit. Un asemenea om poate fi fiecare dintre noi. Află că tu eşti un erou, nu pentru o lume întreagă, ci pentru cineva de lângă tine! Avem puterea să schimbăm vieţi, să întindem o mână la nevoie, să ridicăm moralul, să facem o viaţă mai frumoasă. Astfel, fericirea celor din jur  va reprezenta medalia noastră, iar satisfacţia este garantată!

Să ne amintim pentru ce trăim.
Trebuie să recunoastem că uneori cei mai mulţi dintre noi ne plângem de aşa zisele lipsuri pe care le simţim în viaţă. Suntem nemulţumiţi de maşină, de casă, de îmbrăcăminte, de familie, de felul în care arătăm, uitând cât suntem de binecuvântaţi de fapt! Închidem ochii şi ne prefacem că nu există oameni care trăiesc pe străzi, care suferă de foame, oameni singuri, care au într-adevăr motive bine întemeiate pentru a se plânge. Şi totuşi, unii nu o fac…

Mi-aduc aminte de o asemenea persoană. Mereu îmbrăcată modest, un om care stătea uneori flămând pentru a-şi hrăni copii cu pâine doar, care a îndurat ani grei de frig în căsuţa în care locuieşte. Un om fără bani, maşină şi fără mofturi. De departe îl vezi venind la munca cu zâmbetul pe buze, mereu vesel slăvindu-l pe Dumnezeu în toate! L-am întrebat odată: “Cum  poţi să mai zâmbeşti când viaţa ta este atât de grea?”
Şi, la fel de senin ca de obicei, a răspuns: “Ştiu că viaţa nu este atât de uşoară pe cât aş vrea , dar indiferent de greutăţi şi lipsuri, ea trece în fiecare secundă. Însă ceea ce ma face fericit este nădejdea mea, că Dumnezeu îmi pregăteşte un loc mai bun în ceruri. Nu am nimic aici, dar acolo, în veşnicie, am de câştigat cu mult mai mult decât pe pământ.“ Şi, iaraşi, a zâmbit. Un om simplu, însă cu toate acestea, mi-am dat seama că are un lucru mai de preţ decât toate: îl are pe Dumnezeu!
Ştiu că, odată, toate greutăţile şi durerile vieţii ne vor fi răsplătite de Însuşi Dumnezeu, pentru că n-am uitat niciodată scopul nostru pe acest pământ: acela de a înţelege că fericirea adevărată nu este în viaţa aceasta, ci în veşnicie. Noi… trăim pentru a ajunge odată acolo!

Luca Anca – creştintotal

Încă un pastor moare în accident de masină!

Păstorul Iacob Şumandea, (96 ani) pastor onorific la Biserica Penticostală Betania din Cluj Napoca a murit astăzi într-un accident de maşină în timp ce dorea să ajungă la Arad la un serviciu divin. În urma relatărilor celor de la adevărul.ro,  accidentul din această zi de pe DN 7 s-a soldat cu nouă victime din care se pare că doi au decedat.

Mai multe informaţii pe creştintotal.ro şi adevărul.ro

Ce ai face daca astazi ar fi ultima ta zi?

Vizitand astazi mai multe bloguri crestine m-am oprit la intrebarea pe care o lansa Emanuel Iacob pe Crestintotal.

Atunci cand lucrezi intr-un colectiv de oameni din care unii nu au nicio moralitate, iar altii se straduiesc sa arate o alta fata a vietii, se creaza unele discutii la care daca te gandesti un pic, sunt chiar foarte interesante si pline de invataminte. O astfel de discutie a aparut intr-o zi, cand din vorba in vorba am pus o intrebare prin care sa incep o discutie despre Dumnezeu, fara sa ma gandesc daca este o intrebare potrivita sau nu. Dar pentru ca in acel moment asta am simtit, asta am intrebat. Intrebarea mea suna in felul urmator CE AI FACE TU, DACA ASTAZI AR FI ULTIMA TA ZI DE VIATA? Si uite asa a inceput o discutie la care am ramas socat de unele raspunsuri, dar care totodata m-a pus si serios pe ganduri. Si acum sa va dau cateva variate pe care le-am auzit.

  • 1 – as bea alcoool pana nu as mai sti de mine, ca in momentul mortii sa nu stiu nimic
  • 2 – m-as culca cu toate fetele disponibile, ca in momentul mortii sa mor astfel cum mi-a placut sa traiesc
  • 3 – nu as suporta acest gind,sa stiu ca mai am doar citeva ore de viata,mi-as lua singur viata,oricum o sa mor
  • 4 – m-as pocai de toate faptele mele rele, poate ca Dumnezeu ma va ierta si ma va primi la El
  • 5 – mi-as cere iertare de la toti acei la care le-am gresit cu ceva, sa mor impacat

Si dupa inca cateva raspunsuri veni si randul meu. La acel moment singurele ganduri care mi-au trecut prin minte, a fost ca as multumi Domnului pentru toata viata mea, m-as mai pocai inca odata, as multumii familiei mele pentru iubirea lor si impreuna cu ei as canta cantari de lauda si multumire pentru ca in momentul mortii sa fiu deja incalzit pentru intalnirea cu Domnul.

Dar, am ajuns acasa si aceasta intrebare incepea sa ma cam macine in interiorul meu. Oare chiar as putea ca intr-o astfel de zi sa fiu multumitor, recunoscator si plin de bucurie in inima mea? Hmmm , stau si ma gandesc la cate mici incercari am clacat si am fost slab in credinta, la momentele cand in loc sa laud pe Domnul am cartit si am strigat catre El , DE CE? Acum sincer sa fiu nu stiu daca intr-adevar as putea avea o atitudine de multumire si recunostinta in aceea zi si in loc de aceste sa fiu de fapt plin de frica si cu gandul ca daca Domnul nu ma va primi la El. Stiu ca viata noastra este doar o calatorie spre moarte si moartea doar inceputul vietii. Mai stiu ca daca traim pentru Domnul traim si daca murim pentru Domnul murim. Dar ceea ce nu stiu este daca chiar sunt pregatit pentru ziua intilnirii cu Creatorul meu. Vrem nu vrem toti ne vom  infatisa inaintea scaunului de judecata, fie sa fim judecati, fie sa fim rasplatiti.

As vrea sa va pun si voua aceeasi intrebare si va rog sa raspundeti la ea, daca astazi ar fi ultima ta zi de viata, cum ti-ai traio, ce ai face?

O intrebare foarte buna, la care cred ca ar trebui sa raspundem foarte sincer, mai ales daca ti-as spune dragul meu ca aceasta intrebare poate ti-o pune acum Dumnezeu tie dragul meu care citesti aceste ganduri!