Psalmul 19 (3)

v.4b-6 „În ceruri El a întins un cort soarelui. Şi soarele, ca un mire, care iese din odaia lui de nuntă, se aruncă ăn drumul lui cu bucuria unui viteaz: răsare la un capăt al cerurilor, şi îşi isprăveşte drumul la celălalt capăt; nimic ne se ascunde de căldura lui.”

Soarele: această creaşie extraordinară a lui Dumnezeu! Din deşertul Africii până la munţii Americii de Sud şi de la coasta Californiei până la culmile Himalaiei, globul incandescent al soarelui răspândeşte lumină şi împarte viaţă tuturor plantelor şi animalelor. Stai puţin pe loc şi întreabă-te: Ce s-ar întâmpla dacă soarele s-ar stinge dintr-o dată? numai gândul acestei posibilităţi ne umple de fiori! Oamenii, împreună cu toate celelalte lucruri existente pe pământ ar îngheţa într-o clipită. Notaţi că Genesa 1.3 ne spune că mai întâi a fost creată lumina şi numai după aceea celelalte elemente ale creaţieie. Soarele este izvorul dătător de lumină, tot aşa cum Domnul Isus este singura sursă de lumină pemtru inimile oamenilor: „Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume” Ioan 1.9.

Dragostea Domnului Isus este nelimitată ca şi lumina soarelui şi poate fi experimentată de oricine. Slavă Domnului! Într-o zi soarele şi cerul vor trece, dar credincioşii vor păşi dincolo de porţile cerului şi vor intra în locul în care nu va mai fi nevoie de soare pentru că Domnul va fi Lumina lor! Apoc. 22.5

„…nimic nu se poate ascunde de căldura lui.”

Cum am putea atunci să scăpăm de privirea Fiului lui Dumnezeu? Va veni vremea când tot ceea ce a fost înfăptuit de fii oamenilor va fiscos la lumină. Mai bine să trăim încă de pe acum sincer şi deschis şi să îngăduim luminii venite din partea lui Dumnezeu să ne cureţe lăuntrul nostru. Să trăim fumos înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. Nu vă înşelaţi, Dumnezeu ne cunoaşte toate gândurile şi toate pornirile inimii. Nimic nu se poate ascunde de El. Înaintea Lui totul este gol şi descoperit. Să umblăm înaintea Lui cu grijă şi cu teamă sfântă, aşa încât în ziua marii judecăţi să putem auzi minunatele cuvinte: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii” Matei 25.34

Există o paralelă între creaţie şi Cuvântul scris a lui Dumnezeu, amândouă sunt inspirate de Dumnezeu şi amândouă au fost aduse în fiinţă de activitatea Duhului Sfânt. Aceasta reiese din compatrarea pasajului din Genesa 1.2 cu pasajul din 2 Petru 1.21

Există totuş o deosebire majoră între cele două: creaţia este temporară, în tim ce Cuvântul Domnului dăinuieşte pe vecie. Domnul Isus a spus: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” Matei 24.35

Este important să ţinem minte că natura, cu toată desăvârşita ei frumuseţe, a fost creată pentru a sluji de slavă lui Dumnezeu. Nu trebuie şi nici n-avem voie să ne închinăm la natură Romani 1.25. Doar în Dumnezeu şi în Cuvântul Său etern putem găsi stabilitate şi siguranţă, atât pentru viaţa de acum, cât şi pentru cea viitoare.

va urma…

Psalmul 19 (2)

v.2-4a „O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit: dar răsunetul lor străbate tot pământul, şi glasul lor merge până la marginile lumii.”

„Bunătatea Ta atinge coama norilor / Şi aşează roua-n pragul zorilor”. Dumnezeu îşi reînoieşte credincioşia în fiecare dimineaţă şi ne cheamă să-L băgăm în seamă! Totuş mulţi dintre noi nu avem timp să ne gândim la El, ci ne deşteptăm cu gândul la treburile care ne aşteaptă pe parcursul zilei. Ţineţi minte fiecare zi este un mesaj de la Domnul. Soarele nu a apărut pe cer azi dimineaţă din „întâmplare”. Ziua şi noaptea, vara şi iarna, au fost hotărâte şi aşezate în ordinea lor desăvârşită de Dumnezeul celAtotputernic. Gen. 8.22

Ştim noi oare să punem un timp deoparte pentru a sta de vorbă cu Dumnezeu în fiecare dimineaţă? Fiecare zi aduce înaintea noastră oportunităţi cu care nu ne mai întâlnim decât o singură data. Trebuie să ne oprim puţin pe loc şi să ne pregătim strategia zilnică. Dumnezeu vrea să împlinească în fiecare zi ceva pentru noi. O zi nouă se începe cu o nouă stare de vorbă. Fiecere creştin trebuie să se adune în jurul lui Dumnezeu în rugăciune şi dimineaţa, trebuie să primească călăuzire şi sfătuire penru tot restul zilei. Datoria noastră este să-L slăvim pe Dumnezeu şi să fim de folos aproapelui nostru. Haideţi să începem fiecare zi prin a sta înaintea Domnului şi a ne bucura de părtăşia şi îmţelepciunea Lui.

După cum lumina zilei şi întunerecul nopţii sunt universale, tot aşa este şi posibilitatea de asta în faţa lui Dumnezeu. Toate naţiunile şi toate popoarele au acces direct la întâlnirea cu Dumnezeu prin lucrările create de El. Ce mare binecuvântare! Indiferent de limba vorbită, toţi oamenii pot citi mesajul adresat lor de Dumnezeu în creaţie. Nu are importanţă unde te afli pe suprafaţa pământului, ori ziua, ori noaptea îţi vor vorbi la fel despre putera şi credincioşia dragostei lui Dumnezeu.

va urma…


Piatra… prin care vezi

Toată lumea ştie că printr-o piatră, fie ea albă sau colorată, fie provenind din albia unui râu sau dintr-o colecţie de muzeu, nu se poate vedea. Şi totuşi…

În secolul al 12-lea, Biblia era rareori pusă la dispoziţia credincioşilor. Nu exista încă tiparul şi nici dorinţa de a oferi poporului Cuvantul viu al lui Dumnezeu. Clerul păstra Biblia doar în biserici şi mănăstiri, abia în predici relatându-se uneori pasaje din Sfânta Scriptură. În aceste vremuri, în munţii din nordul Italiei s-au retras grupuri masive de creştini cunoscuţi în istorie sub numele de Valdezi. Unul din crezurile lor de bază era că Biblia, Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu era destinată să fie citită, studiată şi aplicată în viaţa creştină de fiecare zi. În vremurile de aspră persecuţie din partea Bisericii oficiale, valdezii făceau eforturi uriaşe pentru a transcrie de mână, printr-o strădanie anevoioasă şi costisitoare, cât mai multe Biblii cu putinţă.

Deghizat în negustor ambulant, cu traista pe umăr, valdezul anume însărcinat străbătea cărările muntelui şi poposea într-un sat sau cătun, unde localnicii îl înconrau îndată. Femeile mai nerăbdătoare, îl  întâmpinau pe negustor:

– Bun-venit negustorule! Spune-ne ce mărfuri ne-ai adus în sacul tău, ce vase, condimente, pânzeturi ne oferi? Valdezul băga îndată mâna în sac şi cu un aer tainic, spunea:

– V-am adus o piatră preţioasă prin care dacă te uiţi, îl vezi pe Dumnezeu. Şi zicând aceasta, scotea din sac o Biblie, pe care o dădea sătenilor în dar.

Iată o definiţie a Bibliei având valoarea de maximă: „O piatră preţioasă prin care îl poţi vedea pe Dumnezeu”. Ne putem amintim de Filip, care L-a rugat pe Mântuitorul: „Doamne, arată-ne pe Tatăl şi ne este de ajuns. Isus i-a răspuns: De atâta vreme sunt cu voi, şi nu M-ai cunoscut Filipe? Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl.”

Biblia este piatra preţioasă prin care îl poţi vedea pe Dumnezeu. Nu cu ochii aceştia carnali, ci cu ochii credinţei. Biblia îl descrie amănunţit pe Isus, pe care îl putem astfel cunoaşte în ipostaza lui Dumnezeu întrupat, plin de iubire fără margini pentru neamul omenesc. „Văzându-L prin credinţă între filele Scripturii,  mintea noastră şi spiritul nostru îl întrezăresc pe Dumnezeul cel Atotputernic şi Veşnic. Cunoscându-L pe Isus, îl cunoaştem pe Dumnezeu şi ne este astfel de ajuns pentru mântuire şi pentru dobândirea vieţii veşnice, bineânţeles dacă şi împlinim dumnezeieştile porunci.

Ori de câte ori luăm în mână Biblia pentrua citi din ea, ar fi bine să ne amintim că în urmă cu secole nu era atât de simplu, Bibliile erau rare şi foarte scumpe şi citirea se făcea cu teama de represalii. Având la îndemână, cu atâta uşurinţă Biblia, să o preţuim totuşi ca valdezii de altă dată, să o citim şi să privim prin ea cu credinţă, împlinind-o cu evlavie în fiecare zi. Atunci, Biblia ni se va descoperi şi nouă cu adevărat drept „piatra preţioasă prin care îl vedem pe Dumnezeu.”