Păstrarea vredniciei

„El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri veşnice, în întuneric, pe îngerii care nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa” (Iuda 6)

Textul din epistola lui Iuda ne arată tragedia unor îngeri care nu şi-au păstrat vrednicia îngerească ci şi-au părăsit locul şi starea în care Dumnezeu i-a aşezat. Ne îngrozim gândindu-ne la starea în care au ajuns aceşti îngeri. Nu numai că au trebuit să schimbe cerul cu adâncul, ci păstraţi pentru groaznica judecată a Zilei de apoi – stau în lanţuri şi întuneric. Ei, care cunoscuser cândva strălucirea cerului şi slava lui Dumnezeu, au ajuns la cealaltă extremă, în infernul întunericului în care nu mai licăreşte nici o luminiţă.

Tragedia îngerilor căzuţi este o înştiinţare solemnă pentru toţi. „Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde, şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşitul veacurilor. Astfel dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă.” (1Cor.10.11-12)

Gândindu-ne la îngerii căzuţi, ne întrebăm cum au ajuns ei să-şi piardă vrednicia? Cum au ajuns ei să cadă? Ei s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu; s-au răzvrătit împotriva ordinei stabilită de Creator. N-au fost mulţumiţi cu poziţia în care i-a aşezat Dumnezeu. Mândria a fost principalul lor păcat (1Tim 3.6). Ei au abuzat de încrederea ce le-a fost acordată şi de privilegiile cu care au fost înzestraţi.

Ce-au pierdut îngerii care au căzut? Răspunsul îl avem în textul de la 1Cor. 2.9, şi anume, „lucrurile pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s.au suit”. Cu cât cineva a fost mai înzestrat de Dumnezeu cu privilegii, cu atât mai mare va fi pedeapsa pentru că şi-a pierdut vrednicia şi starea în care l-a aşezat Dumnezeu.

Ne gândim nu numai la vrednicia îngerilor căzuţi, ci şi la vrednicia noastră a credincioşilor şi a slujitorilor Evangheliei. Părăsirea stării de ascultare l-a costat pe Adam pierderea Edenului (Gen. 3.24), pe împăratul Saul, pierderea unei împărăţii ( 1Sam. 15.23). Pe noi credincioşii, ne poate costa veşnicia. Va veni ziua când fiecare, datorită nesocotirii lui Dumnezeu şi a Cuvântului Său, va putea să vadă ce a pierdut.

Va veni ziua judecăţii lui Dumnezeu pentru toţi cei aşezaţi cândva în lucrarea Domnului, dar care au părăsit starea în care i-a aşezat Dumnezeu, fie din mândrie deşartă, fie dorinţă de mârire şi de a fi altceva decât Dumnezeu i-a chemat. Toţi cei care au părăsit pe Domnul şi viaţa de lumină creştină vor avea parte de un destin trist: întunericul de afară unde va fi „plânsul şi scrâşnirea dinţilor” (Matei 24.51).

Iuda enumeră o serie de alunecări, o serie de părăsiri a vredniciei creştine, zicând: ,,căci s-au strecurat printre voi unii oameni, scrişi de mult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioşi, care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn Isus Hristos”(Iuda 4). Autorul epistolei aminteşte în versetul 5 felul cum Dumnezeu a nimicit pe toţi cei care s-au răzvrătit ăn timpul călătoriei lui Israel. Sunt amintiţi sodomiţii(v.7) şi toţi cei care nesocotesc stăpânirea şi batjocoresc dregătoriile(v.8). Iuda n-are decât cuvinte de deplângere pentru destinul trist al celor ce vor fi urmat calea lui Cain, rătăcirea lui Balaam şi răscoala lu Core(v.11). Aici este vorba nu despre creştinii de rând, ci de cei care au deţinut cânva slujbe sfinte.

„Ei sunt aceeia care dau naştere la dezbinări, oameni supuşi poftelor firii care n-au Duhul”(v.19). Toţi aceştia sunt calificaţi drept ,,stele rătăcitoare cărora le este păstrată negura întunericului pe vecie”(v.13). Ei au putut să aibă cândva Duhul Sfânt, dar l-au pierdut; ei au putut să fie cânva printre cei care au profeţit, au făcut minuni mari, dar şi-au părăsit vrednicia şi starea după voia lui Dumnezeu.

„Dar voi prea iubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră prea sfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt, ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu, şi aşteptaţi îndurarea domnului nostru Isusu Hristos pentru viaţa veşnică. Iar a Acelui care poate să vă păzească de orice cădere, şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale, singurului Dumnezeu, mântitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii, şi acum şi în veci. Amin” (Iuda 20-25)

Psalmul 19 (7)

v. 10-11 „Ele sunt mai de preţ decât aurul, decât mult aur curat; sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri. Robul tău primeşte şi el învăţătură de la ele; pentru cine le păzeşte, răsplata este mare.”

Două din apetitele cele mai mari ale fiinţei umane sunt cele care-l fac să dorească să-şi umple buzunarul şi stomacul. Fie ca foamea sufletului nostru să le depăşească pe acestea două şi să ne facă să umblăm după Dumnezeu din toată inima, astfel încât să ne găsim şi să ne împlinim în El toate dorinţeleşi totă fericirea noastră.

În încheiere haideţi să aruncăm o privire şi să vedem cum se roagă David pentru har:

v. 12-14 „Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc! Păzeşte de asemenea pe robul Tău de mândrie, ca să nu stăpânească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari. Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele, Doamne, Stânca me şi Izbăvitorul meu!”

O, fie ca dorinţa lui David să ajungă să fie şi dorinţa noastră, gândurile noastre şi cuvintele gurii noastre să fie bine primite şi lăudate înaintea Domnului, a Celui care cunoaşte gândurile inimii şi înregistrează toate cuvintele gurii. Fie ca măreţia creaţiei din jurul nostru să ne copleşească inimile şi să ne inspire mai mult spre evlavie şi sfinţire. Facă Domnul ca Psalmul 19 să ne îndemne la aceasta.

Psalmul 19 (6)

v. 9a „Frica de Domnul este curată şi ţine pe vecie.”

Termenul „frică” are în limba ebraică mai mult o nuanţă de reverenţă temătoare şi respectuasă. În măsura îm care ne dăm seama cine este Dumnezeu, o astfel de teamă sfântă ne va cuprinde inima şi ne va apleca întrega fiinţă într-o smerită închinare. Oamenii devin cu timpul asemenea lucrurilor sau persoanelor la care se închină. Aşa că o teamă sfântă de Dumnezeu este binefăcătoare penru suflet, Ea ne va atrage spre Dumnezeu şi ne va împinge pe zi ce trece să fim ca El în toate umbletele noastre.

v. 9b „Judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte.”

Judecăţile divine sunt impecabile şi fără greş. Cu cât câvom accepta mai repede acest fapt, cu atât ne va fi mai uşor să ne supunem voiei Lui şi să căutăm să o împlinim în vieţile noastre.

Judecăţile pronunţate de Dumnezeu în ziua de pe urmă vor fi finale şi definitive. Nimeni nu va putea să se certe cu Dumnezeu şi nimeni nu va putea spune că a fost nedreptăţit. Haideţi să ne lăsăm călăuziţi astăzi în toate de voia Lui, pentru ca atunci să putem sta în faţa Lui şi să intrăm în părtăşia slavei Sale veşnice!

Psalmul 19 (1)

Îmi place foarte mult acest psalm pe care îl scrie regele David. Atunci când îl citeşti nu poţi să nu fi atras de imaginile poetice, dar când te apropii cu mai multă atenţie de versetele lui poţi să pătrunzi covârşitorul mesaj.

Ce mare binecuvântare! Să poţi zăbovi asupra acestor versuri măiastre aşezate pe hârtie de un om „după inima lui Dumnezue” Haideţi împreună să parcurgem acest psalm sfânt, coborât, am putea spune, direct din inima lui Dumnezeu.

v.1 „Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui”

Probabil că nu a existat nici o zi în care să nu fi privit, mai mult sau mai puţin copleşiţi, întinderea cerului. El este întotdeauna deasupra capului nostru. Dis de dimineaţă, ridicăm privirea spre el ca să întrezărim ce fel de vreme vom avea în timpul zilei. După căderea nopţii, ne ridicăm iarăş privirea sus, spre noianul de stele care strălucesc pe boltă. Câţi dintre noi observă ca şi David: „Cerurile spun…”? Câţi descifrează în minunăţia întinderii albastre un mesaj despre existenţa şi lucrarea lui Dumnezeu? Cum mai poate exista necredinţă, când fiecare ivire a zorilor proclamă stăpânirea suverană a Celui Atotputernic?

„… şi întinderea lor vestesc lucrarea Lui”. Mulţi artişti au fost proiectaţi din obscuritate spre rampa popularităţii din pricina unei singure lucrări reuşite. Cu cât mai mult se cade să ne uimim în faţa unui Dumnezeu care ne aşează zi de zi înaintea ochilor capodopera lucrărilor Sale? Cât de îmbucurător este să-L cunoaştem pe acest Maestru desăvârşit şi să ştim că tot ce se vede este lucrarea Cuvântului Său nepieritor!

„Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El” Ioan 1.3

va urma…

Templul locaş sfânt sau ruină?

Ce sentiment straniu trebuie să ai atunci când vizitezi Paganul din Burma! Pe o suprafaţă de 16 mile pătrate, se află ruinele a cinci mii de temple şi mănăstiri, aproape toate budiste. Unele dintre el au fost construite cu nouă secole în urmă, când Anawrahta, un împărat războinic a introdus budismul în Burma. Împărăţia Burma şi-a aflat sfârşitul când a fost distrusă de către mongolii conduşi de Kublai Khan. Câteva secole mai târziu, două mici temple ale lui Dumnezeu au răspândit Evanghelia lui Isus Hristos în Burma. Dat fiind că picioarele lor nu erau nici de piatră şi nici de aur, au mers din loc în loc, pe măsură ce Dumnezeu le permitea să răspândească Vestea Sa Bună, unui popor ai căror dumnezei nu aveau urechi de auzit şi nici ochi de văzut şi de la care nu primeau nici un ajutor.

De peste două mii de ani, templele lui Dumnezeu circulă în lumea celor care L-au primit pe Isus Hristos ca Mântuitor personal. Biblia ne spune: „Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu?” 1Cor. 6.9

Astăzi exită cu mult mai mult decât cele cinci mii de temple ale Paganului, dar şi aceste temple, unele funcţionează bine, altele din când în când, şi altele niciodată. Oare care este cauza pentru care templele încetează să funcţioneze? Să vedem ce s-a întâmplat cu templele din Burna.

RĂZBOI. Mongolii au invadat imperiul şi l-au devastat. Poate că unele temple au fost apărate de oameni, dar multe au fost distruse. Tot aşa şi noi creştinii. Şi noi ne aflăm într-un război! Conform celor scrise în Efeseni 6.12, forţe ale răului se luptă cu noi. Dacă nu suntem pregătiţi să ne apărăm şi dacă nu suntem îmbrăcaţi cu toată armătura lui Hristos, slăbiciunea firii poate să pună stăpânire pe noi. Întreaga armătură a lui Hristos ne ajută să rezistăm în faţa inamicului.

CONDIŢIILE ATMOSFERICE. Vremea poate distruge templele încet, dar sigur. Tot aşa şi grijurile de zi cu zi ne pot umplea mintea şi începem să dăm înapoi. Domnul Isus a spus: „Sămânţa căzută între spini, este cel ce aude Cuvântul; dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt, şi ajunge neroditor.” Matei 13.22 În această sferă a problemelor, un templu al lui Dumnezeu îl poate ajuta pe altul. Noi, creştinii, suntem chemaţi să înviorăm, să-i readucem la viaţă pe alţi creştini. Focul nostru pentru Dumnezeu poate arde spinii, aprinzând şi în inimile lor.

FELUL LUMESC DE A FI. „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume.” 1Ioan 2.15,16

Şi noi creştinii ne putem pierde interesul pentru Dumnezeu, pentru poporul Său şi pentru biserica Lui, începând să ne ocupăm tot mai mult cu lucrurile vieţii, după cum au uitat şi oamenii din Burna de templele lor. S-ar putea să ajungem chiar robii lumii. Atunci când suntem astfel înrobiţi, templele noastre îşi pierd din puterea de a-L lăuda pe Dumnezeu. Apostolul Pavel a scris: „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine” 1Cor. 6.12.

Ce lucruriar putea să pună stăpânire pe noi? Oamenii pot fi robiţi de droguri, alcool, mâncare, cafea, televizor, imoralitate, jocuri de noroc, şi orice care devine patimă şi de care nu te poţi debarasa. Unele din patimi ne fac rău trupului, altele ne duc în păcat.

Cum putem să ne păstrăm templele pentru Stăpânul nostru? Romani 12. 1,2 ne îndeamnă ca să ne aducem trupurile ca o jertfă vie înaintea Domnului, să nu ne potrivim chipului veacului acestuia, ci să ne prefacem prin înoirea minţii noastre. Dacă privim aceste temple ale noastre ca pe nişte vase sfinte, care sunt ale lui Dumnezeu, vom ajunge să răspândim lumina Sa şi să reflectăm slava Lui în lumea aceasta lipsită de sfinţenie şi cuprinsă de întunerec. După cum a spus Domnul Isus: „Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă” Matei 5.14

Culesă din: Christian Light Publications

Vrei să fi o făptură nouă?

  • RECUNOAŞTE-ŢI starea.  „Nu este NICI UN OM NEPRIHĂNIT, nici unul măcar… TOŢI AU PĂCĂTUIT…” Romani 3.10,23
  • ASCULTĂ chemarea lui Dumnezeu. „Crede în Domnul Isus, şi vei fi MÂNTUIT TU ŞI CASA TA” Fapte 16.31 „Luaţi aminte, şi veniţi la MINE, ascultaţi şi SUFLETUL VOSTRU VA TRĂI; căci Eu voi încheia cu voi un legământ veşnic…” Isaia 55.3
  • GUSTĂ şi vezi ce bun este Domnul. „Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, CĂCI EI VOR FI SĂTURAŢI” Matei 5.6 „Isus a le-a zis: Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine, NU VA FLĂMÂNZI niciodată; şi cine crede în Mine, NU VA ÎNSETA niciodată” Ioan 6.35
  • EXPERIMENTEAZĂ puterea transformatoare a lui Dumnezeu. „Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră, şi vă voi da o inimă de carne” Ezechiel 36.26
  • TRĂIŢI o viaţă nouă. Domnul Isus a spus: „Eu am venit CA OILE SĂ AIBĂ VIAŢĂ, şi s-o aibă DIN BELŞUG” Ioan 10.10

Biblia şi ghidul Tv…

Pe masă, una lângă alta, se află două cărţi: Biblia şi un ghid Tv. Una este uzată, dar îngrijită cu mândrie. (Scuze – nu este Biblia ci ghidul Tv). Una este folosită zilnic pentru a-i ajuta pe oameni să decidă. (Scuze  – nu Biblia, ci ghidul Tv) Când sunt întoarse paginile, ce văd ei? O, ce mai contează? Deschide televizorul. Astfel ei deschid cartea în care se încred. (Scuze – nu este Biblia, ci ghidul Tv)

Cuvântul lui Dumnezeu este rar citit. Poate un verset înainte de a cădea în pat epuizaţi şi somnoroşi. (nu pentru citirea Bibliei – ci urmăririi televizorului) Totuş pe masă, una lângă alta se află Biblia şi ghidul Tv. Nu este timp pentru rugăciune, nu este timp pentru Biblie, planul mântuirii şi salvării lui Dumnezeu nu este auzit. Iertarea păcatelor este aşa de complect şi gratuită găsită în Biblie – nu la televizor!

Ne întrebăm oare de ce sunt atâtea probleme peste naţiunea noastră, un răspuns este şi acesta am uitat BIBLIA, Cuvântul lui Dumnezeu. Stimaţi creştini haide-ţi să ne întoarcem cu faţa spre Dumnezeu, să ne apropiem de Biblie, Cuvântul lui cel sfânt şi  El să aducă vremi de înviorare peste naţiunea noastră. Amin!