Da, eu Cred!

eveniment Da eu Cred

SURSA FOTO: www.facebook.com

Un eveniment Ekklesia! 

30 APRILIE ora 19 sala POLIVALENTĂ ARAD!

 

 

Anunțuri

„Urmează mai mult”

bibliaRowland Hill a primit o sumă foarte mare de bani pentru a-i da unui pastor foarte sărac. Gîndindu-se că suma era prea mare pentru a fi trimisă toată odată, Hill a trimis numai o mică parte cu o notiţă: „Urmează mai mult!”. După cîteva zile omul a primit un alt plic cu aceeaşi sumă de bani şi cu acelaşi mesaj: „Urmează mai mult!” La intervale regulate, a sosit al treilea, apoi al patrulea plic şi aşa mai departe. De fapt, plicurile au continuat să sosească cu aceeaşi notă, pînă întreaga sumă a fost primită.
C.H. Spurgeon a folosit această povestire pentru a ilustra că lucrurile minunate pe care le primim de la Dumnezeu, vin întotdeauna cu acelaşi anunţ că urmează ceva mai mult decît am primit. El a spus: Cînd Dumnezeu ne-a iertat păcatele, există mai multă iertare care urmează.
El ne-a justificat în neprihănirea lui Cristos, dar urmează mai mult.
El ne-a adoptat în Familia Sa, dar urmează mai mult.
El ne pregăteşte pentru cer, dar urmează mai mult.
El ne dă har, dar urmează mai mult.
El ne ajută la bătrîneţe, dar încă mai este mult ceea ce urmează.
Spurgeon a concluzionat: „Chiar cînd vom ajunge în lumea viitoare, există încă multe cele ce urmează”. Da, binecuvîntările lui Dumnezeu nu au sfîrşit. În eternitate ne vom bucura de beneficiile bunătăţii Sale nemărginite. Va fi întotdeauna „ceva mai mult care urmează”.

De te-apasă grijuri multe şi crucea
Si ti-e teamă că nu li-i putea purta;

Ia în seamă binecuvîntările,
Si-atunci ţi s-or însenina zilele. – Anonim

Dragostea omului e limitată;
dragostea Domnului nelimitată.

Priveşte ce a făcut Dumnezeu

cer„Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui.” Psalm 19.1

Proprietarul unei case luxoase primise în vizită o rudă mai îndepărtată. Oaspetele blestema şi batjocorea la orice vorbă. La întrebarea proprietarului, dacă nu se teme de Dumnezeu să vorbească aşa de urât, oaspetele răspunse că el n-a văzut niciodată pe Dumnezeu. A doua zi, cei doi admirau nişte tablouri pictate de fiul proprietarului. Oaspetele întreba mereu: „Cine a făcut tablourile acestea?” şi primea acelaşi răspuns: „Fiul meu.” Oaspetele a spus: „Ce fericit eşti că ai un astfel de fiu dotat!” – „Cum poţi să spui aşa ceva? Tu nu l-ai văzut niciodată pe fiul meu.” – „Este adevărat că nu l-am văzut, dar văd ce a făcut el.”
„În cazul acesta, vino la fereastră şi priveşte ce a făcut Dumnezeu. Nici pe El nu L-am văzut vreodată, dar vedem lucrările Lui.” La aceste cuvinte, batjocoritorului i s-a închis gura.
Da, existenţa lui Dumnezeu se poate vedea în fiecare clipă, dacă privim măreţia creaţiei Sale. Fiecare dintre noi este chemat să creadă că acest Dumnezeu-Creator este şi un Dumnezeu-Mântuitor. Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său la cruce, pentru a aduce o mântuire mare celor ce-L acceptă în viaţa lor.

sursa foto. tanarcrestin.net

Economia lui Dumnezeu în vremuri grele

ingrijorare„Nu vă îngrijoraţi de ziua de mâine” (Matei 6:34)

Odată un om s-a hotărât să nu se mai îngrijoreze. Când un prieten a remarcat cât de relaxat părea l-a întrebat cum a reuşit să învingă îngrijorarea, el a spus: „E simplu; am angajat pe cineva care să se îngrijoreze în locul meu”. întrebat cât l-a costat, el a răspuns: „10.000 de lire pe lună”. „Şi de unde o sa faci rost de bani?” l-a întrebat prietenul îngrijorat. El a răspuns calm: „Asta e grija lui, nu a mea!”

Domnul Isus ne spune să-I dăm Lui îngrijorările noastre! El înţelege că ne facem griji pentru finanţele noastre dar îngrijorându-ne nu vom fi capabili să cumpărăm lucrurile de care avem nevoie. Aşa că El ne învaţă „Nu vă îngrijo­raţi, deci, zicând: „Ce vom mânca?” Sau: „Ce vom bea?” Sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” (Matei 6:31). Să observăm că ceea ce produce îngrijorarea este combinaţia cuvintelor „îngrijorare” şi „a spune”. Vorbirea cu tine însuţi, plus cuvintele tale spuse celorlalţi despre fricile tale sunt întărituri active negative care îţi distorsionează percepţia, mărindu-ţi frica şi făcându-te să te simţi nea­jutorat şi lipsit de speranţă acum şi în viitor. Nu fă asta! Revendică pasajele în care scrie „mult mai mult” pe care ni le-a lăsat Domnul Isus în Matei 6: „Uitaţi-vă la păsările cerului: … Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?” (v. 26). „Dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp … nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi?” (v. 30). Îngrijorarea aparţine necredincioşilor, nu cetăţenilor împărăţiei. „Fiindcă toate aceste lucruri – [mâncare, băutură şi îmbrăcăminte] Neamurile [păgânii] le caută” (v. 32). Fă „împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui”, ţinta ta, nu economia imprevizibilă, „şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (v. 33).

sursa foto. banutul.info

Locţiitorul meu!

images„El (Isus) a purtat păcatele noas­tre în trupul Său, pe lemn…” 1 Petru 2.24

Se povesteşte că în Orient erau odată doi fraţi. Unul dintre ei trăia numai în desfrâu, iar celălalt, dimpotrivă, era un om cu frica lui Dumnezeu. Acesta l-a îndemnat mereu pe fratele său să se îndepărteze de calea desfrâului şi să pornească pe calea credinţei şi a pocăinţei. Dar neascultarea l-a dus din rău în mai rău, până acolo încât a săvârşit o crimă.

 Cu hainele pătate de sânge, acel om nelegiuit dădu buzna într-o seară în casa fratelui său, strigând: „Frate, scapă-mă! Am omorât un om; poliţia este pe urmele mele.” Cel cu frica lui Dumnezeu a fost gata imediat să facă tot ce-i stătea în putere pentru salvarea fratelui său. La repezeală, ei schimbară hainele. Cel nevinovat se îmbrăcă în hainele pătate de sânge; cel vinovat luă haina nepătată. Când sosi poliţia, îl arestă pe cel cu hai­nele pătate de sânge. La judecată, el nu a avut niciun gând de apărare. El repeta mereu în gândul său: „Ştiu că trebuie să mor pentru crima fratelui meu.” După ce a fost condamnat la moarte, a fost întrebat care îi este ultima dorinţă. El şi-a arătat dorinţa de a scrie o scri­soare fratelui său. Şi cum o astfel de dorinţă se respec­tă, celui din închisoare i se permise să scrie fratelui său.

Acel frate nelegiuit primi scrisoarea chiar în clipa când fratele său urma să fie executat. În scrisoare era scris: „Scumpul meu fra­te! În momentul când tu citeşti aceste rânduri, eu mor în locul tău, îmbrăcat în hainele tale pătate de sânge. Iar tu, îmbrăcat în hainele mele, vei trăi, dar de acum înainte, te rog, porneşte pe calea credinţei în Isus Hristos.”

Adevăratul vinovat se strădui, cuprins de remuşcări, să oprească execuţia; era însă prea târziu. Crima co­misă a fost ispăşită de locţiitorul său. Justiţia a fost satisfăcută prin jertfa fratelui său.

Să înţelegem prin această istorioară ce a făcut Mân­tuitorul la cruce pentru noi! Toţi suntem morţi în păca­tele şi în greşelile noastre. Dar la împlinirea vremii, conform planului de mântuire al lui Dumnezeu, Mântui­torul a venit în lumea noastră şi a luat asupra Lui pe­deapsa care ni se cuvenea nouă. Mântuitorul este astfel Locţiitorul nostru în judecata ce trebuia să cadă asupra noastră.. El a făcut această lucrare din dragos­te pentru mântuirea sufletelor noastre. Fericit este cel care prin credinţă a primit acest adevăr, se bucură de el şi poate spune: Mântuitorul a murit în locul meu!

Gândurile lui Dumnezeu

ganduri de pace„Cât de nepătrunse mi se par gân­durile tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor! Dacă le nu­măr, sunt mai multe decât boabele de nisip.” Psalm 139.17-18

„Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul” (Isaia 55.8).

„Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde” (leremia 29.11).

 „O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeul Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui, şi cât de neînţelese sunt căile Lui! Şi în adevăr, cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?” (Romani 11.33-34).

 „Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu… ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre” (1 loan 4.9-10).

 „Ştiu că Tu (Dumnezeule) poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale” (Iov 42.2).

… ţie îţi voi da viaţa ta …

ceasŞi tu umbli după lucruri mari? Nu umbla după ele!
Căci iată, voi aduce nenorocirea peste orice făptură, zice Domnul,
dar ţie îţi voi da ca pradă de război viaţa ta,
în toate locurile unde vei merge.
(Ieremia 45:5)

Aceasta este o promisiune dată ţie pentru locurile dificile în care te-ai putea afla, pentru situaţiile dificile în care poate te găseşti – o promisiune de siguranţă şi de viaţă chiar în mijlocul presiunilor uriaşe. Şi este o promisiune care se adaptează pentru a se conforma timpurilor când acestea continuă să devină tot mai grele, pe măsură ce ne apropiem de ultimile „minute” ale istorie.

Ce înseamnă când se spune că tu vei avea „ca pradă de război viaţa ta“? Înseamnă că viaţa ta va fi smulsă din gura Vrăjmaşului, aşa cum David smulgea mielul din gura leului. Nu înseamnă că tu vei fi cruţat de focul bătăliei şi de confruntarea cu duşmanii tăi, ci înseamnă „Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei“ (Psalmul 23:5), un adăpost împotriva furtunii, o fortăreaţă în mijlocul vrăjmaşilor, şi o viaţă păstrată în faţa presiunii continue. Înseamnă mângâiere şi speranţă de la Dumnezeu, aşa cum a primit Pavel când el şi prietenii săi „[au] fost apăsaţi peste măsură de mult, mai presus de puterile [lor], aşa că nici nu mai [trăgeau] nădejde de viaţă“ (2 Corinteni 1:8). Şi înseamnă ajutorul divin al Domnului, aşa cum a fost când „ţepuşul în carne“ al lui Pavel (2 Corinteni 12:7) a rămas, dar puterea lui Hristos a venit să se odihnească peste el, şi el a învăţat că „harul [lui Dumnezeu] este de ajuns“ (2 Corinteni 12:9).

Fie ca Domnul să ne dea „ca pradă de război viaţa noastră, în toate locurile unde vom merge“  am parafrazat puţin mesajul lui Dumnezeu prin profetul Ieremia, să ne ajute astăzi să fim biruitori în toate dificultăţile noastre.

Ploaia lui Dumnezeu

ploaieVa fi ca o ploaie, care cade pe un pământ cosit.
(Psalmul 72:6)

 

Amos ne spune despre „cositul împăratului“ (Amos 7:1). Împăratul nostru are şi El multe coase şi le foloseşte mereu pentru a-Şi cosi pajiştile. Sunetul ca de clopot al pietrei de ascuţit pe coasă prevesteşte tăierea a nenumărate fire de iarbă, margarete şi alte flori. Şi pe cât erau de frumoase dimineaţa, în câteva ore ele vor zăcea ofilite în şiruri lungi.

În viaţa umană, noi încercăm să avem o atitudine curajoasă în faţa coasei durerii, a foarfecelor dezamăgirii, sau a secerii morţii. Şi aşa cum nu se poate cultiva o pajişte ca o catifea fără cosiri repetate, nu se poate dezvolta o viaţă de echilibru, de tandreţe şi de compasiune pentru alţii fără să îndurăm lucrarea coaselor lui Dumnezeu.

Gândeşte-te cât de des compară Cuvântul lui Dumnezeu oamenii cu iarba, şi gloria lui Dumnezeu cu floarea ei. Dar când iarba este tăiată, când toate firele ei fragile sângerează, şi când devastarea pare să domnească acolo unde odată înfloreau florile, a sosit timpul potrivit pentru ploaia lui Dumnezeu să cadă ca o ploaie delicată, foarte plăcută şi caldă.

Dragă suflete, Dumnezeu te-a cosit! În repetate rânduri Împăratul a venit la tine cu coasa Lui ascuţită. Dar nu te speria de coasa Lui – pentru că sigur va fi urmată de ploaia Lui.

Când peste inima ta valuri adânci de necaz
Se sparg, ca de un ţărm uscat şi pustiu;
Când speranţa sclipeşte fără nici o strălucire pentru mâine,
Şi furtuna pare să măture totul în cale mereu;
 
Când cupa oricărei bucurii pământeşti
Nu are gustul izvorului dătător de viaţă;
Şi speranţele înalte, ca şi cum ar râde de tristeţea noastră,
Se ofilesc şi mor ca-ntr-un vis agitat,
 
Cine va potoli mustrarea duhului ostenit?
Cine va umple golul dureros dinăuntru?
Cine ne va şopti despre o pace trainică,
Şi va potoli fiecare val mare în linişte?
 
Numai Cel a cărui inimă rănită a fost zdrobită
Cu amărăciunea crucii şi a cununii de spini;
A cărui dragoste scumpă a rostit fericită cuvintele bucuriei,
Cel care cu blândeţe Şi-a dat viaţa Lui pentru noi.
 
Vindecător binecuvântat, uşurează toate poverile noastre;
Dă-ne pace. Pacea Ta dulce, Te rugăm!
Ţine-ne lângă Tine până va străluci dimineaţa,
Şi toate negurile şi umbrele vor fugi!

Trebuie să ne CURĂŢIM!

lighian„Cei cu inima curată …  vor vedea pe Dumnezeu!”      Matei 5:8

În Cortul întâlnirii era un vas mare pentru spălat care se numea lighean (Exod 30:18). Piciorul lui de aramă era ca o oglindă, permiţându-i preotului să-şi vadă mizeria de pe picioare, înainte de a se putea apropia de Dumnezeu, trebuia să se oprească şi să se spele, altfel murea. Psalmistul scrie: „Cine se va ridica până la locui Lui cel Sfânt? – Cel ce are mâinile nevinovate şi inima curată … Acela va căpăta binecuvântarea Domnului” (Psalmul 24:3-5). Binecuvântările lui Dumnezeu sunt condiţionate de starea inimii. Oare asta înseamnă că trebuie să fii fără păcat? Nu, ci că trebuie să fii conştient de păcat şi să-l rezolvi imediat.

De ce atâta zgomot pentru curăţie? Deoarece Domnul Isus a spus: „Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!”, problema nu este imposibilitatea lui Dumnezeu de a fi văzut, ci neputinţa noastră de a-L vedea. Nu e de mirare că David s-a rugat: „Zideşte în mine o inimă curată”. (Psalmul 51:10). Cuvântul curat vine de la cuvântul grecesc katharos care înseamnă „a curăţa”. Când ai auzit şi ai văzut prea multe, ai nevoie de o curăţenie spirituală. Numai o inimă curată poate înţelege voia lui Dumnezeu şi poate deosebi căile Lui. Păcatul neidentificat, nemărturisit şi neiertat îţi va bloca arterele spirituale.

O inimă care nu este curată te va face să cauţi înţelepciunea celor din jur şi nu pe cea a lui Dumnezeu. Te va face să ai nevoie de rugăciune în loc să te rogi tu pentru ceilalţi. Nu duce cu tine ceea ce Dumnezeu vrea să laşi jos. Scapă de „orice pedică, şi păcatul care te înfăşoară aşa de lesne” (Evrei 12:1). Ceea ce doreşte Dumnezeu să-ţi arate merită efortul de a te curăţi.